Timpul este intim legat de sentimentul propriei noastre existente. Simtim cum noi insine ne schimbam si vedem cum toate care ne inconjoara se nasc, se transforma si pier. Oricat de durabil ar fi ceva, isi are totusi limite in timp: fiecare om, casele lor, regimurile politice, piramidele sau alte astfel de constructii care sunt menite sa infrunte veacurile, stelele si galaxiile, isi vor afla la un moment dat sfirsitul. Prin aceasta schimbare neintrerupta, ceea ce va fi devine prezent, iar ceea ce este prezent devine trecut. Sta in firea tuturor sa se schimbe si sa piara. Formuland aceasta idee, Heraclit din Efes spunea ca nu ne putem scufunda de doua ori in acelasi rau, fiindca intre cele doua momente raul s-a schimbat si nu mai este identic cu cel din primul moment.
Do_3377 întreabă: