Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Se facea ca era o seara ploioasa de aprilie, ne cunostem din vedere, era cel mai bun prieten al celui mai bun prieten al meu:
ne placeam...pana cand in acea seara dupa ce ma vazuse a facut rost de nr meu de telefon... m-a sunat si cam doua luni a avut munca de lamurire, insa apoi, a fost totul...asa...parca un vis, ne intalneam zilnic, ne sarutam, ne imbratisam si simteam k suntem centrul universului...au fost 9 luni, cele mai frumoase din viata mea... da' poate teama de o relatie mai lunga si implicit mai serioasa...sau poate teama ca urma sa ne departam pentru o perioada de timp...
nu stiu si nici nu mai caut explicatii...acum suntem bine...relativ bine...
asta a fost... poate ca nu am folosit cuvintele necesare, insa a fost frumos... a fost...
Am asteptat foarte mult prima iubire... aveam 25 de ani si inca nici un prieten serios cind am hotarit sa merg in concediu la Mare cu doua prietene.Pe tren am cunoscut pe actualul meu sot dar el mergea in delegatie la Brasov.Toate acestea s-au intimplat in 1987. Peste 15 zile cind am venit acasa nu stiam de ma va cauta sau imi va da telefon. Dar am ajuns acasa si el a doua zi m-a sunat la telefon.Ne-am intilnit am iesit la plimbare in oras si mi-a facut curte doi ani de zile dupa care ne-am casatorit.As mai dori sa mentionez ca pe tren cind ne-am intilnit m-am simtit in al noulea cer asa eram de fericita deoarece dupa ce am vorbit mai multe am simtit ca el este cel pe care l-am asteptat din toata inima si tot sufletul. Ulterior el mi-a destainuit ca avea un calendar pe care in fiecare zi tragea jos cu pixul ziua care a trecut atit de mult astepta sa vin acasa sa ne intalnim.Nu regret ca ne-am intilnit, nu regret ca ne-am casatorit...am avut destule probleme dar au trecut si avem doi copii minunati.
Se intampla acum aproape 3 ani...pe 1 februarie...eu am avut ceva de rezolvat la sectia de politie, si din intamplare am dat de el, de altfel nu il suportam de nici o culoare, il cunosteam de mai mult timp, il uram pur si simplu pentru ca mi se parea arogant si badaran, intamplarea a facut insa sa apelez la el ca om al legii si tot intamplarea a facut ca el sa actioneze extrem de prompt(cum aveam sa aflu ulterior ca facea de obicei). Rapiditatea cu care a rezolvat problema si felul in care s-a implicat m-a frapat de-a dreptul... dupa ce s-a rezolvat problema m-a oprit sa-mi spuna ca daca mai am nevoie vreodata de cv pot sa apelez cu incredere la orice ora... mi-a dat numarul lui, m-a dus pana acasa, iar la 3 zile m-am hotarat sa-i trimit un sms...foarte formal de altfel, doar i-am multumit frumos ca m-a ajutat, de aici s-a ajuns la o invitatie la cafea, etc.am acceptat putin cam greu, dar am acceptat pana la urma...ne-am cunoscut mai bine, am avut o perioada de aproape 2 ani in care lucrurile au mers bine, dar de la o vreme relatiile s-au cam racit, in schimb, chiar daca il iubesc foarte mult si chiar daca pentru el am facut multe compromisuri, nu l-am mai sunt de 3 saptamani, si nici el n u m-a mai sunat. poate te vei intreba de ce? pentru ca nu era un barbat liber, avea sotie, dar la momentul respectiv m-am indragostit atat de tare incat am acceptat sa raman in umbra si sa-mi pierd cei mai frumosi ani de dragul lui...tocmai din acest motiv nici nu il caut, pentru ca se poate intampla ca soarta sa-mi dea candva o palma, sa devin si eu sotia cuiva si sa aflu ca are o amanta... iar eu nu as vrea ca ea sa afle asa ceva, din simplu sentiment de compasiune feminina, pentru ca nu-mi pot imagina un lucru mai dureros decat sa petreci 6 ani langa un om si dupa ce ai construit atatea imporeuna si dupa ce ti-ai facut atatea iluzii dupa atatea vise, dupa atata devotament(desi am exagerat putin pentru ca nu e tocmai cazul ei, eu am aparut cred tocmai pentrua a suplini lipsa ei de afectiune)sa te trezesti intr-o buna dimineata si sa descoperi ca tot ce a cladit trupul, mintea, constiinta ta s-a naruit intr-o secunda, sa nu mai recunosti pur si simplu omul de langa tine. mi s-a mai spus sa lupt pentru iubirea mea si sa nu ma mai condamn atata la suferinta, dar nu pot sa-mi cladesc fericirea mea pe nefericirea altora, chiar daca lucrul asta ma distruge incet incet, daca asta a fost crucea pe care a trebuit sa o port, nu mi-am propus sa ma indragostesc de un barbat casatorit, pur si simplu a fost un sentiment pe care nu l-am putut opri, dar privind obiectiv situatia, nu sunt in masura sa actionez ca atare si sa iubesc cu egoism, pentru ca in viata nu tot ni se cuvine noua, si poate ca el a aparut tocmai pentru ca eu sa devin ceea ce sunt azi, o femeie care la 21 ani gandeste ca la 35 de ani, el a fost mentorul meu, amicul meu, prietenul meu, fratele meu cand am avut o deceptie si am plans pe umarul lui, motivul pentru care am decis sa ma autodepasesc si pentru care am avut puterea necesara sa fac cei mai importanti pasi in viata... da asta a fost menirea lui, desi daca am vrea sa dam un raspuns rapid, ati putea spune...'eh a fost amantul ei si poate chiar sponsor"...eroare de calcul...viata nu inseamna bani, dragostea nu se cladeste pe lucruri materiale, ieri e trecut, maine e un mister,... dar AZI e un dar pe care il putem numi prezent...si pentru ca a reusit sa faca prin sfaturile si docilitatea lui un om matur din copilul razgaiat pe care l-a cunoscut, il iubesc pur si simplu, si daca linistea si fericirea lui e alaturi de ea, am preferat sa stiu ca e fericit... iar pentru mine poate va aprea candva cineva...
Hmm.il stiam de vreo 2-3 ani dar eram doar "ceau" de la un timp am inceput sa schimbam vorbe pe mess...ne-am intalnit la disco si cand ne-am vazut ne-am pupat pe fata, iar cand sa plecam asa ne-am sarutat... a 2 zi am mers la un suc...si...asa a trecut 1 an jumate plin de iubire :X cele mai frumoase clipe.si ceea ce conteaza e ca ne iubim si acum enorm de mult 
cam asta a fost... dar povestea ta care e?
... oi intamplare ciudata ...ma gandisem de mult la posibilitatea ca el sa fie al meu.si a fost. dupa 6 luni. a mai durat 1 an si 6 luni. iubire frumoasa tumultoasa mai rau ca in telenovele din partea altora dar pana la urma ne-a despartit altceva...partea nasoala e ca inca ne iubim dar nu facem nimic in acest sens.
A fost odata ca niciodata, doi vecini (el mai mare cu 6 ani ca ea)care nu s-au suportat niciodata!
ea il credea "moldovean inganfat!"iar el pe ea "mucoasa rasfatata".
pana cand intr-o zi de toamna, dupa ce trecusera niste ani, iar "inganfatul"terminase armata, si "mucoasa "intrase la liceu
el o invita pe ea la o plimbare cu masina!
hai cu mine, sa-mi i-au electromotorul de la reparat!
ea a acceptat, fara sa stie ca din acel moment, va incepe povestea ei de dragoste...
au trecut cateva luni, in care "inganfatul "si "mucoasa"devenisera buni amici, chiar foarte buni!
intr-o seara de feb,"inganfatul"care avea 21 ani ii spune "mucoasei"(care avea 15 ani)
vrei sa fi sotia mea?
"mucoasa"care era destul de verde si cu capul in nori i-a raspuns cu vazuse ea in telenovele :
sa ma mai gandesc!
el, care era totusi m-ai copt ca ea, i-a spus foarte serios:
ai grija ce raspuns final imi vei da, ca alta data iti vei dorii sa sa-ti mai adresez aceasta intrebare, si nu o voi mai face!
raspunsul final a-l fetei a fost "nu!"(la 15 ani, ma dezmostenea tata!)
dar a inceput o frumoasa poveste de dragoste...care continua si acum!
dupa 4 ani de prietenie, ei s-au casatorit, dar fara ca el sa ii mai adreseze intrebarea cu pricina!
a venit cu inelul de logodna, si i-a spus:
vrei?
ea:
ce?
el:
stii tu!
ea a inceput sa rada...sa-l sarute ...si sa-i spuna "DA, VREAU!"
au avut o nunta 100% romaneasca,(fara obiceiuri imprumutate), iar dupa 3 ani si-au tinut copilul in brate!
acum ei isi traiesc viata, departe de romania, si spera ca peste vreo cativa ani sa vina si perechea!
poveste continua!
L-am cunoscut la un meci de baschet, in clasa a VI-a. mi se parea foarte enervant (asta poate pentru ca juca baschet mai bine decat mine). cand i l-am aratat prietenei mele aceasta s-a indragostit de el pe loc. ma innebunea la cap, le spunea la toti ca imi place de el, desi nu era adevarat deloc. si nu stiu cum am ajuns sa il plac atat de mult incat nu mai dormeam noaptea cu gandul la el... dar nu e nimic mai mult de atat...inca il mai plac
...
Lam cunoscut acum 3ani si ceva. L-am intalnit pe strada, veneam de la scola singurica, iar el era cu nepotica lui si cu un prieten comun, eu am ramas putin de vorba cu prietenu vreo 5 min la care el isi luase nepotica de mana si a plecat. A doua zi a facut rost de nr meu de tel si la ora 1 noaptea mi-a trimis mess ca daca vreau sa ne intalnim sa-i dau bip.Eu i-am raspuns la mesaj si dupa aia a uramat cateva zile de intalnire la cafea dupa care mi-a propus daca vreau sa plec cu el in Grecia.Ramasesem fara cuvinte...nu stiam ce sa-i raspund la care i-am dat un raspuns sigur:da vreau sa plec cu tine.La care eu eram minora si imi trebuia semnaturi de la parinti ca sa pot iesi din tara.Cand le-am dat vestea la ai mei, au fost inpotriva sa nu plec, sa termin scoala si dupa aia sa stau la mila lor. Iam povestit prietenului si imi spunea ca lasa vom gasi noi o idee cum sa iesi din tara.Parintii cand au vazut ca eram hotarata sa plec si sai las mi-au dat o idee si aia fiind sa ma casatoresc cu el, si cum dumnezeu sa cer eu un barbat in casatorie...si am facut-o si pe asta.Mam dus l-am cautat si i-am zis ideea parintilor si stiti ce mi-a raspuns Care e problema? o facem si pe asta! Ramasesem muta ...nu imi venea sa cred...m-am intors inapoi la ai mei acasa si le-am comunicat raspunsu prietenului si credeau ca baiatul se joaca cu mine, dar timp de o luna neam cunoscut si neam si casatorit, dar nu imi pare rau deloc pentru pasu facut.Suntem si acum impreuna ne intelegem si ne iubim. Dar pentru pasul facut nu ma inteleg nici de o culoare cu parintii, Dar parintii nu il inghite bine si pentru faptul ca e mai mare decat mine cu 10 ani, e ceva gresit in a te marita cu un barbat mai mare decat tine? Eu nu cred.Astept parerile voastre, va pup
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
