Titlul, repetat simetric la începutul fiecărei strofe, este o metaforă-simbol. „Amurgul", în sens propriu, este semiîntunericul care se lasă supă apusul soarelui şi ţine până la venirea nopţii (înserarea, crepusculul). În sens figurat, acest cuvânt marchează o stare de incertitudine, de aşteptare halucinatorie, un timp propice instalării duratei imaginare; el anticipează vârsta bătrâneţii, sfârşitul iminent de viaţă.
Culoarea „violet", ultima din spectrul solar, prezentă în titlu şi repetată obsesiv în poezie (laitmotiv), completează ideea de moarte, de apropiere inevitabilă a ei.
Isabela96 întreabă:
EternalVampire întreabă: