Aş spune adolescenţa, în liceu, dar...momentan nu am o părere aşa de bună. Adică ai clasa a 9-a,colegi noi, profesori noi, clasa a 10-a la fel de stresantă, a 11-a, înveţi la greu, a 12-pregătiri pentru bac,după facultate...
Cu toate că eu trec uşor şi des la starea "Nu îmi mai pasă de nimic!", trebuie să mai fim şi realişti din când în când, ca altfel ne-am pierde capul.
Eu speram ca odata ajunsa la varsta de 17 ani sa nu mai cresc. Nu stiu de ce imi doream asta atunci, probabil simteam schimbarea, nu voiam sa am carnet, nu voiam sa am responsabilitati si tot meniu care vine impreuna cu cei 18 ani . Imi doream sa raman mic, sa nu stiu chiar tot despre orice, si sa vizes la "cai verzi pe pereti" cum zicea bunica-mea. Dar e impresionant cat de multe se pot intampla intr-o vara, si acum, la 19 ani vreau sa ajung cat mai departe in viata asta si sa trec prin toate perioadele ei, dar nu ma grabesc.
O seara buna
DiyanAndorea întreabă:
mentholinks întreabă: