Care poezie de dragoste va impresioneaza cel mai mult?

Preferatul meu este un fragment:

" Dintr-o nimica toata la-nceput! Desertaciune grea, voioasa jale!
Haos diform de forme ideale! Avint de plumb! Lumina, fum! Foc, gheata!
Bolnav dar teafar! Somn de-a pururi treaz! Esti si nu esti; aceasta e amorul
Pe care eu l-urasc, desi-i duc dorul!"

Luceafarul

Momentan, am doar una în minte.

"Clipesc şi iată, văd mai bine ochii;
ziua ei strâng imagini de prisos,
visând, încerc de tine să-i apropii,
ei drum prin bezne taie, luminos.
Tu, umbră dându-i umbrei strălucire
ce umbre ai mişca-n singurătăţi
în clar de zi cu clara-ţi izvodire,
când ochilor ce nu văd li te-arăţi?
Privirii bucuroase-i dau să-nghită
icoana ta în zori, când nu-i târziu;
de cade noaptea forma-ţi nălucită
în somn adânc, pe oarbe pleoape-o ştiu …

Zilele-s nopţi, în cale de nu-mi vii,
când te visez mi-i noapte dulce zi!"

Mmm, acum as spune asta: Unei doamne

O, dacă Soarta ne unea,
Cum îmi juraseşi, mi se pare,
N-aş mai fi fost, în pacea mea,
De-atâtea nebunii în stare!

De vină tu eşti, deci, deşi
Certat sunt eu, pentru păcate,
De cei ce n-au de unde şti
Că tu ai rupt logodna, poate.

Mi-era, ca şi al tău, curat
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice păcat. -
Azi, altuia îi eşti femeia!

Aş fi în stare să-i zdrobesc
Şi liniştea şi fericirea,
Dar pentru că te mai iubesc,
Nu-l pot urî - aşa mi-e firea!

De când plecat-ai, în zadar
Îmi caut tihna, chip de înger!
Tot ce găseam la tine, doar
La multe caut azi, şi sânger!

Adio, deci, nu te regret,
Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;
Mândria însă-ncet, încet,
M-o face să te-alung din mine!

Azi, caut alte bucurii:
În câte o ceaţă zgomotoasă
(Pe gânduri, aş înnebuni!)
Încerc să uit tot ce m-apasă.

Dar chiar aşa, câte un gând
Se mai strecoară prin beţie, -
Şi diavolii m-ar plânge - aflând
Că te-am pierdut pentru vecie!

George Gordon Byron

Iluzie
poezie [ ]
Real şi ficţiune
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Tambac Alexandru [Tiaiembiaisi ]
2010-09-28 | |


Eşti fata Morgana,fata nălucă,
din ţinutul de vis apărută,
întotdeauna am ştiut că exişti,
ai părul ca noaptea şi ochi trişti,
ai chipul Angelic şi pielea ţie fină,
cristale de lună iţi face lumină,
o clipă aş vrea să simţi ce simt eu
şi atuncia ai rămâne cu mine mereu.
Sunt Norii ce umbreşte pământul
şi ploaia ce cade in rafale
şi somnul ce fiinţa iţi cuprinde
sunt parte din visele tale.
Sunt veşmântul de noapte
pe trupul tău fin
şi patul pe care te culci
şi ceasul odihnei lumina din zori
sunt cel ce veghează atunci cand tu dormi.
Simţindu-mă aproape teamă nu ai,
de aia ţi-e somnul atat de uşor,
nimic nu te atinge in timp ce tu dormi
nici umbrele nopţii nici a morţii fior.
Eşti fata Morgana,sunt convins că exişti,
ai părul ca noaptea şi ochii trişti,
ai glasul de argint, esti parfumul din flori,
eternă tu eşti! Nici când nu o să mori!
Eşti eterna esenţă, eşti licoare de viaţă,
tu esti roua ce cade pe flori dimineaţă.
Sunt Norii ce umbreşte pământul
şi ploaia ce cade in rafale,
sunt fiinţa ce doreşte din Sufletul ei
să adoarmă in braţele tale.

Poezia de dragoste - George Bacovia
Decembre

Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte -
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aş vrea să le-nvăţ simfonia

Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.

E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.