Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Credinta ca fiecare detine adevarul absolut. Dumnezeu nu este nici ortodox nici penticostal nici alta religie.trebuie doar sa facem voia lui dupa poruncile ce ni le-a dat pentru a trai vesnic .atat.sa credem in el si in cel pe care l-a trimis el. fiindca IIsus hristos este singurul nume ce a fost dat oamenilor, pentru ca cine crede in el sa nu piara ci sa traiasca vesnic.
@bluerose daca nu sti despre ce e vb nu mai vb
penticostali /adventisti/baptisti nu sunt secte!
sunt religii!
sti ce o secta?
iti dau un ex de secta :martorii lui iehova este o secta periculoasa!
@Bubulina-a-plecat asta e parerea mea.
Si ce-i cu tonul asta, cum adica sa nu mai vorbesc...
@bluerose pai bagi un om nevinovat la puscarie ca vb tu aiurea
eu cand nu sunt sigura de un lucru tac, nu ma bag in seama aiurea
@Bubulina-a-plecat pe cine bag la puscarie?
Si zici ca eu vorbesc aiurea?
Cand a aparut catolicismul, ortodoxia, religia islamica si cand au aprut penticostalii, adventistii, baptistii? Sunt secte recunoscute, religiile "adevarate" sunt cele pe care le-am enumerat.
Si repet, asta e doar parerea mea.
Ca de exemplu penticostalii sunt mai linistiti si nu injura...asta is 2 diferente
Penticostali nu sunt o secta
eu sunt penticostal apropo
in lume cea mai mare religie e penticostalismul sau neoprotestantii imi nou3, 5 miliarde de oameni
in america majoritatea sunt penticostali
imi e mila de furniisi bate joc de oamenii care vor ajunge in raisi diferentele sunt multe dar miciin sensul ca nu se canta ca la operase canta frumos, armoniosmai vesel sa zic asanu de inmormantare a da...si penticostalii respecta bibliadaca in biblie scrie sa nu te inchini la obiecte de lemn aur argint, etc...nu te inchini icoanele sunt din lemn fratilordeci ortodocsii la capitolul asta pacatuiescse roaga la mortiscrie in biblie sa te rogi numai lui dumnezeusi in orice caz nu la mortiscrieda scriecititi
daca ma uit la definitia "sectei" in dictionar, se pare ca orice grupare rupta din alta grupare e secta. ceea ce inseamna ca toate asazise religii cunoscute sunt secte. sau imi scapa vreuna?
Stiti care ie diferenta? la penticostali legea ie lege si nu-i tocmeala. cea mai mare porunca a lui dumnezeu stiti care ie? daca stiti atunci trebuie sa stiti ca exista un singur mijlocitor intre dumnezeu si oameni si acela ie dn.isus cristos. nici decum icoanele, crucile, astrele, statuile, pozele si alti idoli etc
Penticostalii nu injura... nu sunt secte... Dar ce sunt? Care spunea ca majoritatea din america sunt penticostali... pai de aia sunteti asa multi, sa se implineasca Scriptura! "Este o singura credinta, un singur Domn, un singur BOTEZ". In cate botezuri credeti voi? In trei parca? Pai atunci pentru ce ni se mai spune ca e unul SINGUR? "Nebuni si Orbi"! Va incredeti in intelepciunea unor oameni si nu in puterea lui Dumnezeu. Vreti semne si minuni, v-ati indepartat de Biserica si de tot ce ne-au lasat apostolii si nu cercetati duhurile "daca sunt de la Dumnezeu". TOTI VETI CALATORI SPRE IAD CU BIBLIA SUB BRAT!
Apropo ca penticostalii nu injura. Daca esti pe un drum ratacit satana nu mai are treba cu tine nu vei injura, nu vei fuma, nu vei curvi pentru ca te/ai facut frate cu el. Ortodoxi injura, mai fumeza mai beau, mai afac si altele ca toti oamenii dar se pocaiesc si Dumnezeu ii iarta pe toti care se pocaiesc (adica ati parea rau de ce ai facut si pacatul facut sa nu/l mai repeti) Apoi ortodoxii cred in icone da tu ai o fotografie a mamei? si daca o ai confunzi hartia cu persona mamei? eu cred ca nu. Dar daca mama e departe si nu o poti vedea fotografia mamei te mangaie in lipsa personei. Asta e icona pentru ortodoxi. Pe urma noi ii spnem lui Dumnezeu sa ne miluiasca(para plioctisitor si degradant pentru unii) dar cum am putea sa/i spunem cunoscandu/ne pacatosenia? Pe urma mai e o diferenta interesanta aici legata de Feciora Maria pe care penticostali nu o cinstesc ba mai mult o considera o femeie oarecare. Dumnezeu a putut oare sa locuiasaca si sa se nasca dintr/o femeie oarecare. Daca Dumnezeu a stat in pantecele unei fecioare si dupa nastre a ramas iarasi feciora mai putem spune ca este o femeie oarecare care nu merita sa fie cinstita? Gustati credinta ortodoxa si pe urma vedeti daca e buna sau nu, inchinati/va iconelor si vedeti ce veti simti.
Sunt ortodocsa, dar de cand am citit biblia mi-am schimbat parerea despre ortodocsi. Ei critica toate cultele dar pe ei nu se vad ce fac ca duminica merg la biserica iar apoi intra in bar si beau si injura mai ales pe Dumnezeu si spun ca sunt crestini.Cititi mai intai biblia apoi vorbiti de penticostali si baptisti.
BUBU LINA -Sunt ortodoxa dar de ce crezi ca :martorii lui iehova este o secta periculoasa! imi poti da si motive?
Draga Vera, eu sunt ortoxa dar ii respect si pe cei de la alte confesiuni, asta nu insemna ca m/as duce la ei. Daca nu ai parere buna despre ortodoxi este doar pentru faptul ca tu ii compari cu penticostalii sau alte culte. La prima vedere ei par in regula, sunt tare curati pe dinfara dar oare cum sunt pe dinauntru? Pe urma apropo de betivi sau nepoliticosi sau alte tipuri de manifestari care nu sut laudabile ne uitam numai la ele in biserica? Vedem numai raul? Sa citim vietile Sfintilor si sa incercam sa le urmam exeplul sa vedem in ce masura putem acest lucru, si atunci vom vedea ce greu e sa faci ceva. In ortodoxie nu se pune accent pe partea exteriora vizibila lumii ci pe curatirea interiora a omului, adica pe cunosterea sinelui.
Ara fi multe de spus, desigur ca daca vei cauta serios chiar tu vei ajnge la concluzia la care am ajuns si eu ca ortodoxia e insasi viata, este totul si atunci nu vei mai cauta in alta parte. De fapt la acetsta concluzie ar ajunge si cei de la alte confesiune daca ar incerca macar 2- 3 ani sa practice ortodoxia.
penticostalii nu injura, nu fumeaza, nu beau, nu fac sex inainte de casatorie... etc? o spune cine? ii vedeti pe penticostali ca niste sfinti! ei nu fac numai lucruri bune! reveniti-va fratilor! ati stat vreodata in intimitatea lor sa ii vedeti cum se comporta? sunt convins ca nu! ei sunt curati! da la discoteci se duc garla si ei! nu zic ca nu sunt si la ei oameni care cred si care sunt "curati". asa si la ortodocsi. ei nu isi fac cruce... dar culmea e ca pe bisericile lor se afla cruci! ei vorbesc mereu cu Dumnezeu si numai ei fac asta. nu vi se pare ciudat? cititi putin doctrinele lor sa vedeti ce gandire ingustata au. respecta biblia cuvant cu cuvant? oare? de ce la ei Iisus e sris Isus? Isus in limba ebraica inseamna MAGAR. de ce din biblia lor lipseste PSALMUL 50 A LUI DAVID? si multe altele. Religia lor a aparut zilele trecute! acum 400 de ani cand unul s-a trezit sa se autoboteze! asta e strigator la cer! Nici macar Iisus nu s-a autobotezat fratilor!
Buna! Iata care este cea mai mare diferenta intre Ortodocsi si penticostali:. Ortodocsi au adevarata credinta care sta in Sfanta Teime iar penticostali sau lepadat de aceasta urmandui lui satan si crezand ca pot prosti lumea au inceput sa talcuiasca scriptura dupa bunul lor plac! religia penticostala a aparut in anul 1901 in S.U.A...cand asupra lui Carol Parham s-a abatut duh Sfant presupune el! Va intreb eu acum unde era Duhul Sfant pana atunci?
Inchei spunandu-va ca suntem ortodocsi de 2000 de ani!
EVITATI SECTELE!
Diferenta dintre ortodocsi si penticostali e ca penticostali inca mai cauta botezul cu Duhul Sfant, dupa cum ne indeamna si Pavel, sa cautam din belsug darurile Duhului Sfant, si dupa cum si Biblia zice in Ioel 2. 28 : "Dupa aceea, voi turna Duhul Meu peste orice faptura; fii si fiicele voastre vor prooroci, batranii vostri vor visa visuri, si tinerii vostri vor avea vedenii." Lucruri care se intampla des la penticostali, dupa cum a spus Dumnezeu.
Asa deci... voi sunteti mai mult decat blestemati idoli bine "sa nu faci chip cioplit a unui lucru nici o alta asemanare si sa te inchini lui "bine 1) cinstiti pe mai marii vostri care vau invatat pe voi 2) icoanele saunt aduse drept de cinste a celor care au trait prin ani 300 si nu astia care vin din america dupa 100 de ani 3) mai taceti maa prima icoana o fost pe drumul crucii cand i sa sters fata si ia ramas chipul imprimat daca nu stiati nu ii bine sa vb cu penticostalii sunt tot timpul mai pregatiti in versete si orice argument leai aduce tot la aia raman dragii mei crestini ortodocsi sa lasam deoparte grija cea lumeasca ...si sa ne gandim ca noi nici la marea schisma nu ne-am schimbat suntem tot asa insa ei o adaugat chitari boxe microfoane sala de concert in biserica am fost undeva cand o aplaudat la sfarsitul bisericii bine daca vreti sa discutam! s.alinx asta ii id meu de mess
Vera ai grija dumnezeu s-a aratat la om prin scris si oral scris prin biblie si oral prin sf traditie pe care sectantii nu o mai recunosc deloc ca asa vor ei ...is ca ateistii cred numa ce vad...si cu marturiile lor care vin in fiecare duminica cu cate ceva nou maa omule aveti grija sectantii is ca serpii sireti app daca aveti prieteni penticostali intrebatii cat trebuie sa dai la biserica cam 10% din castigul tau deci vreo 40 lei 50 lei p luna ccaa contributia si de afla ca ai vandut ceva si ai facut bani vin la tine si zic "frateee nu tiai platit partea domnului" ganditiva bine! eu am fost luat de ei si stiu cum ii nu simt unitate numa emotie
Http://www.youtube.com/watch?v=gGNCVOVihek
Biserica Penticostală este o biserică neoprotestantă. Printre mişcările de redeşteptare a credinţei care au avut loc în secolul al XIX-lea apar, către anul 1900, şi penticostalii. Predicatorul american Charles F. Parham a început să susţină, bazandu-se pe mai multe versete din Noul Testament, că asupra celor credincioşi incă mai coboară Duhul Sfânt. Aceştia dobândesc astfel darul vorbirii în limbi, numit glosolalie - făcând trimitere la evenimentul petrecut de Rusalii (a cincizecea zi de la Înălţarea lui Isus, de aici şi denumirea de "penticostali", luată de adepţii noii mişcări - Fapte cap. 2).Angajamente doctrinare>
1. Pocăinţa - Marcu 1:15; Luca 13:3; Fapte 3:19. Pocăinţa este schimbarea gândirii, a scopului şi a poziţiei în bine faţă de Dumnezeu. Este o porunca divină şi înseamnă întoarcerea la Dumnezeu de pe căile rătăcitoare a firii umane, căinţa pentru viaţa trăită în păcat şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu. O pocăinţă sinceră mărturiseşte şi părăseşte păcatul - Marcu 1:15; Isaia 1:16-19; Tit 2:11-13; Fapte 2:38. Pocăinţa transformă întreaga personalitate şi schimbarea trebuie să aibă loc în gândire (Luca 15:17), sentimente (2 Cor. 7:10), voinţă (Luca 15:20).
2. Naşterea din nou - Ioan 3:3; 1 Petru 1:23; 1 Ioan 3:9. Pentru ca omul să poată trăi după voia lui Dumnezeu şi pentru ca firea lui cea veche să fie dezbrăcată de puterea ei, el trebuie să fie născut din nou, adică din Dumnezeu - Tit 3:5. Transformarea sufletească în fiinţa omului este efectuată de Duhul Sfânt prin Cuvântul lui Dumnezeu. Ioan 3:3-5; 2 Cor. 5:17., Iacov 1:18.
3. Înnoirea - Romani 12:2. Este transformarea făcută de Duhul Sfânt în inima celui ce crede în Dumnezeu
4. Justificarea - Rom. 5:1; Tit 3:7. Prin credinţa în Domnul Isus şi acceptarea jertfei Lui Dumnezeu, Tatăl te socoteşte ca fiind neprihănit - adică fără nici o vinovăţie înaintea Lui.
5. Sfinţirea 5.1. Sfinţirea de drept. E darul ceresc în urma faptului de a fi socotit neprihănit de Dumnezeu. Rom. 5:2; 1 Cor. 1:30; 1 Tes. 4:3; Evrei 13:12. Biblia declară că orice om întors la Dumnezeu, curăţit, iertat şi născut din nou este considerat ca sfinţit de Dumnezeu Tatăl, prin jertfa Domnului Isus Hristos. 5.2. Sfinţirea practică - Luca 1:75; 1 Tes. 4:7; Evrei 12:14. Sfinţit înseamnă despărţit cu totul de păcat şi pus deoparte pentru Sfinţirea începe odată cu pocăinţa şi naşterea din nou şi este un proces care continuă toata viaţa. Sfinţirea se realizează prin sângele lui Isus, prin lucrarea Duhului Sfânt şi prin Cuvânt. 1 Cor. 1:2; 6:10-11; Ioan 17:17; 1 Ioan 1:7; 1 Petru 1:2
6. Botezul în apă - Mt. 28:19; Mc. 1:9-10; Fapte 8:36-38, Ioan 3:22 Oricine crede potrivit Evangheliei urmează această poruncă biblică, cerând să fie botezat în apă. Se face în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, printr-o singură scufundare în apă - Matei 28:19; Marcu 16:16; Rom. 6:3-4; Fapte 10:47. Doctrina Bisericii Penticostale nu învaţă şi nu este de acord cu botezul făcut copiilor mici, deoarece Botezul reprezinta marturisirea de credinta a unui om, un Legamant ce poate fi incheiat doar in momentul in care acesta este deplin constient de alegerea facuta. Nu se accepta increstinarea copiilor, chiar daca dorinta parintilor este ca ei sa devina la randul lor crestini, de aceea cei mici sunt aduşi în Biserică pentru a se cere binecuvântarea Domnului peste ei - Marcu 10:13-16. Botezul a fost poruncit de Isus (Matei 28:19). El însuşi a fost botezat (Matei 3:13-16). Dumnezeu a confirmat botezul lui Isus (Luca 3:22), iar ucenicii l-au practicat şi învaţat (Fapte 2:38-41; 16:33; 19:1-6).
7. Botezul cu Duhul Sfânt După ce inima a fost curăţită prin sângele lui Isus şi înnoită prin lucrarea naşterii din nou, botezul cu Duhul Sfânt este o umplere cu putere pentru slujire şi pentru mărturisirea lui Isus - Mt. 3:11; Lc. 24:49-53; Fapte 1:4-8. Acest botez trebuie cerut şi aşteptat prin trăirea unei vieţii sfinte înaintea lui Dumnezeu. Fapte 1:4-8; 2:4; 19:1-6; 1 Tes. 5:19; Gal. 5:16.Botezul cu Duhul Sfânt este trăirea unei experienţe deosebite cu Dumnezeu de care poate beneficia orice om care a experimentat în viaţa lui pocăinţa şi naşterea din nou.
8. Vorbirea în alte limbi Este semnul iniţial al botezului cu Duhul Sfânt (Ioan 15:26; Fapte 2:4; 10:44-46; 19:1-7.) Ca dar al Duhului Sfânt, vorbirea în alte limbi este o vorbire fluentă, cursivă şi inteligibilă. (1 Cor. 14:13-22.) Cel care vorbeşte în alte limbi este pe deplin conştient. Vorbirea în alte limbi trebuie să fie în contextul unei vieţi trăite în sfinţenie. Ea trebuie să fie diferenţiată de alte vorbiri în limbi care nu sunt inspirate de la Duhul Sfânt.
9. Darurile Duhului Sfânt - 1 Cor. 12:1-11, 28, 31; 14:1. Din Sfintele Scripturi reiese că Duhul Sfânt are daruri pe care El le împarte credincioşilor după cum voieşte (1 Cor. 11). Darurile Duhului Sfânt sunt date credincioşilor în vederea lucrării de slujire. Nu toţi credincioşii primesc astfel de daruri, însă toţi sunt chemati a le dori şi a umbla pe calea cea mai aleasă a dragostei.
10. Roada Duhului Sfânt - Rom. 6:22; Gal. 5:22-23; Efes. 5:9. Roada Duhului este semnul unei vieţi sfinte. După ce am devenit copii a lui Dumnezeu trebuie să ne lăsăm cârmuiţi de Duhul Sfânt pentru a putea rodi. Acolo unde nu este roada Duhului Sfânt, nu poate fi o viaţă plăcută lui Dumnezeu. Roada este necesară pentru identificarea relaţiei cu Dumnezeu. (1 Cor. 13:1-3; Mt. 7:20; 1 Ioan 2:9-11).
11. Semne şi Minuni Sunt lucrări care aparţin lui Dumnezeu şi pe care El le face prin credincioşii aleşi în mod special pentru aceasta (Marcu 16:17-20; Rom. 15:18-19; Evrei 2:4).
12. Vindecarea Divină Este dată prin jertfa Domnului Isus pentru toţi cei mântuiţi (Ps. 103:3; Isaia 53:4-5; Matei 8:17; Iacov 5:14-16; 1 Petru 2:24). Rugăciunea pentru bolnavi şi ungerea cu untdelemn este un aşezământ rânduit de Domnul Isus şi de apostoli (Marcu 6:12-13; Iacov 5:14-15). Pentru cei care cred, vindecarea intră în acelaşi plan de mântuire ca şi iertarea păcatelor. De aceea Biblia îndeamnă că în caz de boală credincioşii pot chema presbiterii să se roage pentru ei, ungându-i cu untdelemn în Numele Domnului. Aceasta nu înseamnă că cei credincioşi combat asistenţa medicală, dimpotrivă ei recunosc în ea ca fiind un instrument de vindecare în mâna lui Dumnezeu (Matei 8:16-17; Marcu 2:15-17; 16:17-18; Isaia 38:21). Cauzele bolilor pot fi păcatul, atac din partea diavolului, călcarea unor legi naturale, o pedeapsă a Domnului, bătrâneţea, o încercare îngăduită de Domnul. Căile de vindecare pot fi pe cale naturală, prin contribuţia noastră cu tratament sau odihnă, sau pe cale supranaturală în urma intervenţiei spontane a lui Dumnezeu.
13. Cina Domnului - Matei 26:26-29; 1 Cor. 11:23-26. Cina Domnului reprezintă noul legământ în jertfa Domnului Isus, jertfa care a fost dată pentru omenirea întreagă. Cei care participă la acest act trebuie să ştie că vrednicia lor este în jertfa Domnului Isus dar se cere şi din partea lor o cercetare lăuntrică înaintea acestei lucrări. Actul cinei se poate oficia ori de câte ori este posibil, fără deosebire de zile sau dată - 1 Cor. 11:23-26.
14. Spălarea picioarelor - Ioan 13:4-17; 1 Tim. 5:9-10. După cină Domnul Isus a spălat picioarele ucenicilor Săi. Acesta nu este doar un obicei tradiţional în Israel ci şi un act care trebuie practicat în semn de umilinţă şi dragoste frăţească, conştienţi în acelaşi timp că este şi un act de slujire (Ioan 13:1-17; Fapte 2:42; 1 Tim. 5:10).
15. Zeciuiala şi dărnicia - Gen. 14:18-20; 28:20-22; Maleahi 3:10; Luca 11:42; 1 Cor. 9:6-9; Evrei 7:1-21 Din punct de vedere biblic noi nu suntem posesori, ci numai administratori a ceea ce Dumnezeu ne-a dat (Ps. 24:1; 1 Cor. 6:19-20). Dărnicia este o rânduială biblică în baza căreia fiecare credincios este dator să susţină Biserica şi lucrarea Domnului (1 Cor. 16:1; Evrei 7:4-10; 2 Cor 9:7; Luca 6:38). Învăţătura Vechiului cât şi a Noului Testament arată foarte clar că a zecea parte din venitul nostru aparţine lui Dumnezeu ( Maleahi 3:10; Luca 11:42).
16. A doua venire a Domnului Isus 16.1 Răpirea Bisericii. Isus va veni în văzduh. Cei morţi în Domnul vor învia şi împreună cu cei vii care sunt copii a lui Dumnezeu vor fi răpiţi împreună cu El în nori, după ce în prealabil a avut loc procesul schimbării fizice (1 Cor. 15:52; 1 Tes. 4:15-17; 2 Tes. 2:1). Răpirea este faza care cuprinde venirea secretă a lui Isus în văzduh în vederea răpirii Bisericii Sale (1 Tes. 4:13-17; 5:9; Isaia 26:20; 1 Tes. 1:10; Rom. 5:9). Biserica va fi în cer la nunta Mielului unde va fi răsplătită (2 Cor. 5:10; Rom. 14:10; 1 Petru 4:17; 1 Cor. 3:10-15). 16.2. Venirea vizibilă a lui Isus. După nunta Mielului, împreună cu Mireasa Sa, va avea loc arătarea lui Isus pe norii cerului, pentru instaurarea împăraţiei de o mie de ani (Zah. 14:4; 1Tes. 4:14; 2Tes. 1:7-10; Apoc. 20:4; Apoc. 1:7). Isus intervine pentru a salva Israelul şi a întemeia Împărăţia de o mie de ani, timp în care pământul întreg va fi stăpânit de o pace deplină. În acest timp satan va fi legat (Iuda 14:15; Apoc. 5:10; 19:11-21; 1 Cor. 15:54-55). La sfârşitul miei de ani, satan va fi dezlegat. În urma multor evenimente care vor avea loc în această perioadă va avea loc judecata lui Dumnezeu cu privire la satan şi la toţi cei al căror nume nu a fost scris în Cartea Vieţii. Sentinţa judecăţii lor va fi iazul de foc, adică moartea a doua (Apoc.20:7-15). În urma acestor evenimente escatologice, pământul şi cerul vor fi reânnoite, pe tot întinsul noului Univers va locui neprihănirea, moartea nu va mai fi, va începe veşnicia lui Dumnezeu (Apoc. 21:1-5).
17. Viaţa veşnică Va fi răsplata pentru cei care au trăit o viaţă sfântă de neprihănire (Matei 25:46; Ioan 10:28; Rom. 6:22; 1 Ioan 5:11-13).
18. Pedeapsa veşnică Va fi plata pentru cei păcătoşi care nu au trăit conform voii lui Dumnezeu (Mt. 25:41-46; 2 Tes. 1:8-9; Apoc. 20:10-15).
19. Abţinerea totală De la fumat, droguri, băuturi alcoolice şi alte lucruri care îl îndepărtează pe om de Dumnezeu (Efes. 5:18; Prov. 20:1; Isaia 28:7; 1 Cor. 5:11; 6:10; Gal. 5:21).
20. Mâncare şi băutură Ca şi oameni credincioşi se cere a fi cumpătaţi în aceste aspecte (Rom. 14:2-3, 17; 1 Cor. 8:8-13; 1 Tim. 4:1-5).
21. Ziua Domnului - Rom. 13:1-2; 14:5-6; Col. 2:16-17. Isus a înviat din morţi duminica, în prima zi a săptămâni şi Biserica primară se strângea duminica pentru serviciile divine (Ioan 20:19-26; Fapte 2:1; 20:7; 1 Cor. 16:2).
22. Simplitatea (modestia) - Rom. 12:1-2; Iacov 4:4; 1 Cor. 9:27. Conform cu ideea biblică, modestia este o calitate spirituală lăuntrică, exteriorizată printr-o trăire cuviincioasă în toate aspectele vieţii. Credincioşii trebuie să urmărească a fi un exemplu pozitiv pentru societatea în care trăiesc.
23. A nu aparţine unor secte religioase secrete Ioan 18:20; 2 Cor. 6:14-17
24. Jurământul - Mt. 5:34-36; Iacov 5:12; Ps. 119:106. Jurământul este o mărturie solemnă bazată pe conştiinţă şi se depune în faţa instanţelor legale de stat (Evrei 6:16-17).
25. Căsătoria şi recăsătoria - Mt. 19:7-9; Mc. 10:11-12; Luca 16:18; 1 Cor. 7:2, 10-11. Căsătoria este instituită de Dumnezeu şi este legământul dintre un bărbat şi o femeie. Prin căsătorie cei doi devin un singur trup şi au datoria de a se ajuta şi iubi reciproc. Conform Scripturilor fiecare este liber să decidă cine să-i fie partenerul de viaţă cu o singură condiţie, să fie în Domnul (1 Cor. 7:38-39). Căsătoria se oficiază în Biserică numai în urma căsătoriei civile. Nu sunt admise: căsătoria unui credincios cu un necredincios, concubinajul, desfrâul, necurăţia, avorturile, prostituţia, homosexualitatea şi lesbianismul.(Rom.1:22-32; 2 Cor 6:14). Căsătoria nu se poate deslega decât în cazul când unul din cei doi a căzut în păcat de curvie (adulter) dovedit (Mt. 19:1-12) sau când unul din cei doi soţi au încetat din viaţă. Domnul Dumnezeu urăşte despărţirea, aşa că ce a unit Dumnezeu omul să nu despărţească. (Gen. 2:18-24; Evrei 13:4; Rom. 7:1-3; 1 Cor. 6:18).
26. Postul Este abţinerea de la mâncare şi băutură de orice fel pe un timp hotărât de fiecare în parte. El are ca scop însoţirea rugăciunii pentru apropierea de Dumnezeu.(Mt. 6:16, 17:21; Marcu 2:20; Isaia 58:1-14).
27. Atitudinea noastră faţă de alte confesiuni religioase — a se trăi în pace cu toţi oamenii dar mărturisindu-se adevărul.
Biserica Ortodoxă este o comunitate de credinţă creştină. Creştinii ortodocşi sunt organizaţi în biserici ortodoxe naţionale autocefale (greacă, rusă, română, sârbă etc.), aflate în comuniune liturgică (euharistică) unele cu altele. Între bisericile ortodoxe naţionale, primatul onorific este deţinut de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. După numărul de credincioşi, ortodocşii formează în lume a doua comunitate creştină, după Biserica Catolică.
Numele de Ortodoxie vine din limba greacă, de la ορθο (ortho - drept, corect) şi δοξα (doxa - slăvire sau, într-un înţeles mai general, opinie), traducându-se deci literal "dreaptă-slăvire", cu înţelesul de "credinţă, opinie corectă". Este de menţionat că şi unele din celelalte biserici creştine îşi consideră propriile învăţături ca fiind drepte sau chiar singurele drepte.
Bisericile Ortodoxe Răsăritene reunesc astăzi o parte importantă a credincioşilor creştini. Istoric şi cultural, ele sunt purtătoare ale unei tradiţii bogate, dezvoltate de-a lungul a două milenii de viaţă creştină într-o largă zonă geografică.
Fundamentele teologiei creştine ortodoxe au fost stabilite la primele şapte sinoade ecumenice, ţinute între secolele al IV-lea şi al VIII-lea. Din motive religioase, dar şi politice, geografice şi culturale, între biserica apuseană (romano-catolică) şi cea răsăriteană (ortodoxă) s-a produs o separare în 1054, cunoscută sub numele de Marea Schismă. În urma acestui eveniment, atât Biserica Ortodoxă, cât şi cea Catolică se consideră a fi singura biserică universală (καθολικι - catolică sau "sobornicească") şi apostolică, ca şi deţinătoarea dreptei credinţei (Ορθόδοξια - ortodoxă). Spre deosebire de biserica Romei, ce pune accentul pe universalitate (catolicitate), cea ortodoxă pune accentul pe puritatea credinţei, de unde diferenţa de nume.
Biserica Ortodoxă (în integralitatea bisericilor locale ce o compun) consideră că are la bază succesiunea apostolică neîntreruptă începută de la apostoli.
Prezenţa Bisericii Ortodoxe este dominantă în zone ce s-au aflat în spaţiul cultural al imperiilor bizantin şi rus: Europa de Est şi de Sud-est, Asia, şi părţi ale Orientului Mijlociu şi ale Africii. În prezent, numărul de credincioşi ortodocşi este majoritar în Belarus, Bulgaria, Georgia, Grecia, Macedonia, Republica Moldova, România, Rusia, Serbia, Muntenegru şi Ucraina. Mari comunităţi de creştini ortodocşi trăiesc şi în Albania (aprox. 30%), Bosnia (31, 4 %), precum şi în unele state care au aparţinut Rusiei ţariste, respectiv Uniunii Sovietice (Statele baltice şi Asia Centrală). Prezenţe ortodoxe semnificative se găsesc în multe alte ţări din America de Nord, Europa de Vest etc., datorate în special comunităţilor formate prin emigrarea est-europenilor.
Dogma ortodoxă
Biserica Ortodoxă a celor şapte Sinoade Ecumenice are la bază Vechiul şi Noul Testament. Conducătorul ("capul") ei este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, „Păstorul cel bun", care îndrumă credincioşii, mădularele vii ale Bisericii, pe calea spre mântuire. Biserica Ortodoxă a celor şapte sinoade ecumenice recunoaşte un acelaşi Dumnezeu treimic, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, întreit în ipostas (persoane), dar unul în fiinţă (esenţă), Dumnezeu atotputernic, preexistent lumii şi complet independent în raport cu orice, deosebindu-se astfel fundamental de religiile naturale, în care dumnezeul / dumnezeii iau naştere într-un univers preexistent.
Ca ramură a creştinismului, teologia Bisericii Ortodoxe a celor şapte sinoade are la bază dragostea, căci "Dumnezeu este iubire", I Ioan IV:8 (I Ioan 4, 8) şi este reluat în scrierile teologilor ortodocşi, care afirmă că Dumnezeu este iubirea. Iubirea a fost propovăduită şi arătată prin fapte de Iisus Hristos, considerat unul din cele trei ipostasuri (persoane) ale Sfintei Treimi, care s-a coborît pe pământ şi s-a întrupat ca om, şi-a jertfit viaţa şi a luat asupra lui păcatele oamenilor pentru a îi mântui de păcat, iar prin învierea sa a transfigurat şi îndumnezeit (θεοσισ) trupul omenesc luat. Astfel, definitorie pentru înţelegerea în ortodoxie a venirii lui Hristos în trup este formula Sf. Atanasie cel Mare: "Dumnezeu a devenit om pentru ca şi omul să poată deveni dumnezeu". Prin vorbă şi faptă, Hristos a arătat că se poate trăi în lume făcând voia lui Dumnezeu („Acestea vi le-am grăit, ca întru mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. ", Ioan 16, 33) şi a scos în evidenţă din cele zece porunci două, dar care cuprind totul şi care îl fac pe cel ce le îndeplineşte să le facă în mod automat şi pe restul: dragostea de Dumnezeu şi de aproapele („El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată legea şi prorocii.", Matei 22, 37-40).
Teologia acestei Biserici se bazează pe scrierile Bibliei, pe Tradiţia Bisericii şi pe trăirea vieţii religioase în cadrul Bisericii, singurul loc în care Biblia poate fi corect înţeleasă. Se acordă o mare importanţă Sfintei Împărtăşanii, eveniment în urma căruia credincioşii se unesc spiritual şi material cu Iisus Hristos.
Virtuţile (faptele bune) au o importanţă mântuitoare, acestea făcând parte din procesul de sfinţire (teologie) (împărţit teologic în trei etape: curăţire, luminare şi îndumnezeire). Lucrarea virtuţilor se face şi în referire la episodul judecăţii universale, formulată în Evanghelia după Matei, capitolul XXV.
Între Biserica Ortodoxă a celor şapte sinoade pe de o parte, şi catolicism pe de altă parte, există deosebiri (a se vedea legăturile indicate în continuare). Vom menţiona doar una: ortodocşii consideră că Biserica este formată din mulţimea credincioşilor – mădulare vii – al cărei cap este Iisus Hristos – Mirele. În acest context, Biserica, ca şi clădire şi ca organizare administrativă are un rol subordonat, de a sprijini viaţa duhovnicească a mulţimii credincioşilor conduse de „Păstorul cel bun".
Conform istoricului Eusebiu, creştinismul ar fi fost adus în Dobrogea chiar de apostolul Andrei, deci foarte de timpuriu. Prima menţiune scrisă privind martiriul unor creştini pe teritoriul românesc datează din anul 290 şi se referă la doi mucenici răsăriteni, Epictet şi Astion. Trăirea în spiritul învăţăturii lui Iisus a devenit însă mod de viaţă şi pentru un mare număr de locuitori ai meleagurilor româneşti. Ca dovadă, Biserica Ortodoxă Română a canonizat mai mulţi sfinţi şi mucenici, ultimul dintre aceştia fiind monahul Gheorghe de la Cernica (în 2005, fiind sărbătorit pe 3 decembrie).
Diferenţe confesionaleFaţă de Bisericile neoprotestante
Pe lângă deosebirile esenţiale arătate mai sus privind învăţăturile Sola Scriptura şi Sola Fide, mai există o multitudine de diferenţe, care variază în funcţie de denominaţia neoprotestantă. Dintre acestea, amintim:
cinstirea Fecioarei Maria ca Născătoare-de-Dumnezeu (întemeiată pe Luca 1:42 şi practica Bisericii primare);
închinarea la icoane, chipuri ale lui Iisus Hristos, Maicii Domnului şi ale sfinţilor, considerate de Biserica Ortodoxă un simbol al persoanei reprezentate; astfel, închinarea nu se adresează materiei icoanei, ci celui reprezentat;
închinarea la moaştele sfinţilor (Biserica Ortodoxă consideră că aceştia, asemeni lui Hristos în Schimbarea la Faţă, şi-au preschimbat şi transfigurat întreg trupul, prin lucrarea harului dumnezeiesc, acesta devenind astfel nestricăcios; închinarea la sfinţi este, astfel, o cinstire a lui Dumnezeu, prezent prin harul dumnezeiesc din acele oseminte sau moaşte).
Biserica Ortodoxă respinge interpretarea simbolică a Euharistiei, considerând că pâinea şi vinul se preschimbă la Liturghie în adevăratul trup şi sânge al lui Hristos.
Biserica Ortodoxă practică botezul copiilor, bazându-se pe obiceiul Bisericii primare, când o întreagă familie, indiferent de vârsta membrilor săi, se convertea la creştinism, dar acceptă şi botezul adulţilor.
Unele grupări neoprotestante acceptă căsătoria între homosexuali (considerată un păcat de Biserica Ortodoxă şi, de majoritatea bisericilor neoprotestante).
Diferenta este ca Biserica Ortodoxa a existat de 2000 de ani; are o istorie, are martiri, are sfinti, are o cultura.
Penticostalii, ca mai toti neoprotestantii, si-au facut aparitia in istorie acum 100 si ceva de ani. Nu au nici o succesiune apostolica, adica nu au nici o legatura cu Biserica Primara, si se caracterizeaza prin asa zisa graire in limbi care in realitate consta doar intr-o bolborosire de sunete lipsite de orice sens, ceea ce contravine relatarilor Bibliei in care prin grairea in limbi Sfintii Apostoli erau intelesi de ceilalti.
In cazul de fata, cea mai veche biserica este si cea adevarata fiindca tot in Biblie ni se spune; " Biserica Mea nu va fi biruita de portile iadului ", " Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor" ceea ce demonstreaza clar ca Biserica Autentica a existat in istorie mereu, nu a disparut ca sa apara mai tarziu sub forma nu stiu carei secte, asa cum sustin neoprotestantii.
Penticostalii si ceilalti neoprotestanti nu se regasesc in istorie. Si-au facut aparitia prin ultimele secole fara sa detina nici o succesiune apostolica.
In plus, acestia nu au icoane (primii crestini aveau icoane dupa cum reiese de pe peretii catacombelor crestine romane), nu au cultul sfintilor ( un lucru care conform scrierii istorice din secolul al doilea, "Martiriul lui Policarp", era foarte raspandit printre crestini), nu boteaza pruncii ( un lucru pe care primii crestini il practicau, dupa cum reiese din marturiile unor sfinti si teologi din primele veacuri crestine precum; Sfantul Ciprian al Cartaginei, Fericitul Augustin, Sfantului Irineu de Lyon, Origen, Tertulian, etc.), considera ca Biblia ar cuprinde in totalitate invatatura crestina (un lucru dezmintit chiar de Biblie in care Apostolul spune la un moment dat " Multe avand a-ti spune nu am voit sa le scriu cu cerneala pe hartie, ci voiesc sa vin la tine sa vorbim gura catre gura ca fericirea noastra sa fie deplina"), nu respecta Sfanta Traditie din care proceda Biblia scrisa (initial a existat Sfanta Traditie, mai tarziu a aparut Biblia pe care o detinem in prezent), nu cred ca Painea si Vinul devin Trupul si Sangele lui Hristos in timpul euharistiei ( Biblia spune clar; " Trupul meu ESTE adevarata hrana si sangele meu ESTE adevarata bautura " si " Cine nu se poarta cu cuviinta la Ospatul Domnului (Euharistia) se face vinovat fata de Trupul Domnului" )
si nu in ultimul rand, nu accepta rugaciunile pentru adormiti, un lucru inuman zic eu avand in vedere ca intr-o cripta a unui crestin de prin secolul al doilea apare inscriptia " Prietene, roaga-te pentru mine!".
Ortodocsii in schimb (si catolicii intrucatva) detin toate aceste lucruri. Ortodocsii pot sa-ti dea numele a sute de credinciosi ortodocsi din secolele 15, 14, 13... 3, 2, 1, in timp ce nici penticostalii si nici ceilalti neoprotestanti nu sunt in stare sa-ti dea nici macar un singur nume al vreunui credincios de-al lor din secolele mai sus mentionate.
La asta se mai adauga si agresivitatea neoprotestantilor pe care o au cand vine vorba de ortodocsi si de catolici; ii ameninta cu iadul, ii numesc "fii ai diavolului", " pagani", " pierduti ", etc.
Percep zeciuiala din partea aderentilor, o practica pe care primii crestini nu o aveau deloc, Biblia spune; " Fiecare sa dea cat il lasa inima si cum crede el ca este de cuviinta ".
Sunt multe de spus, dar cam astea sunt diferentele.
Multi ii lauda pe acesti " pocaiti " doar din dorinta de a leza astfel Ortodoxia fiindca dintr-un motiv inca necunoscut, romanii gasesc o placere prosteasca in a jigni tot ce tine de romanism ( Ortodoxia inclusiv) si a lauda tot ceea ce este strain si occidental.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
