Care sunt mijloacele de realizare a limbajului artistic cu rol stilistic?

Cred ca asta e :
Limbajul poetic este rezultatul utilizarii particularizate a tuturor resurselor stilistice si prozodice oferite de limba, cu scopul producerii de efecte artistice si estetice. "Limbajul poetic, spune Wolfgang Kayser, se caracterizeaza prin capacitatea sa de a evoca imagini. El nu formuleaza pareri, nici nu rezolva probleme, ci evoca o lume intr-o plenitudine obiectuala. Deoarece nu se refera, ca orice alt limbaj, la o obiectualitate existenta in afara limbii, ci mai degraba abia o creeaza el insusi, va folosi toate mijloacele lingvistice care ii pot fi de folos in acest scop."

Limbajului poetic ii sunt caracteristice ambiguitatea si deschiderea, crearea de conotatii multiple care sa ofere numeroase posibilitati de receptare si de interpretare, de proiectare a textului poetic dincolo de el insusi.

Cum este si firesc, problematica limbajului poetic atrage in mod inevitabil discutia asupra stilului artistic si, de fapt, mai intai asupra stilului in general. Materialul folosit pentru constructia discursului poetic este oferit de compartimentele limbii: fonetic, lexical, morfologic si sintactic, care isi combina in chip particular formele de exprimare, rezultand ceea ce se numeste stilul individual al operei literare sau, prin extensie, al unui poet, al unui curent literar, al unei epoci.

Definirea notiunii de stil presupune, de altfel, o anume evolutie istorica. Termenul provine, potrivit "Dictionarului de termeni literari", din fr. style, lat. stylus, cu sensul "condei, compozitie".

in poetica traditionala insemna modul de exprimare scrisa sau orala, cu insistenta, indeosebi in clasicism, pe cateva trasaturi derivate din modul de intrebuintare a elementelor limbii: corectitudine, claritate, inclusiv moduri de selectare si de intrebuintare a limbii, stilul clasic, sublim, mediu, temperat, vulgar. in epoca moderna, stilul se defineste prin opozitie cu cel din perioada clasica, prin celebra maxima a lui Buffon: "Ie style c est l homme meme" ("stilul este omul insusi"). Teoria moderna defineste stilul ca o trasatura a individului in sine, ca o expresie a originalitatii. Stilul isi are radacinile in modul de manifestare lingvistica a omului modern (F. de Saussure, K. Voessler), avand ca atare premisa originalitatii. Nu exista o limba generala, afirma K. Voessler, ci numai graiuri individuale. Pe acest temei, se inregistreaza mai multe moduri de percepere a notiunii de stil: stilul ca abatere, stilul ca adaos si stilul ca fenomen de selectare a faptelor de limba.