PRINŢUL FERICIT
de Oscar Wilde
(referat)
Prinţul fericit a trăit în palatul de la Sans- Souci, unde zidurile înalte care-l înconjurau l-au ferit de mizeria şi urâţenia cetăţii în care a trăit.
Era doar o statuie, deasupra cetăţii, pusă pe o coloană înaltă, acoperită cu frunzuliţe de aur, drept ochi avea două safire luminoase iar mânerul de la sabie era din rubin roşu.
Din locul unde era putea vedea toată cetatea şi era tare trist de cea ce vede.
Într-o toamnă, un rândunel întârziat poposi, să înnopteze, la picioarele statuii. Prinţul îl rugă pe rândunel să fie mesagerul lui pentru a ajuta săracii.
Rubinul de la sabie îl duse unei croitorese care avea copilul bolnav, un ochi de safir unui student scriitor iar celălalt ochi unei fetiţe sărmane care vindea chibrituri. Învelişul de aur a fost şi el dăruit sărmanilor.
De atâta frig şi efort rândunel a murit iar statuia rămasă fără strălucire a fost dată jos şi topită.
Pentru faptele lor bune, amândoi, au ajuns, cu ajutorul unui înger, în grădina Raiului.
rojintalei întreabă: