Glicerina este o substanţă lichidă, relativ vâscoasă, cu densitatea mai mică decât a apei, incoloră, cu gust dulce şi fără miros. Este uşor solubilă în apă şi în alcool etilic. La rândul său, glicerolul este un bun solvent pentru diferite substanţe, fiind utilizat, mai ales în gemoterapie, fitoterapie şi homeopatie pentru extragerea unor principii active de origine vegetală.
Glicerina (glicerolul) are punctul de fierbiere situat la 290 ºC, fiind în totalitate stabilă până la acest prag, doar în lipsa oxigenului molecular din mediu (condiţii anaerobe). Între punctul de inflamabilitate (180 ºC) şi punctul de fierbere, glicerina, în prezenţa oxigenului (condiţii aerobe), degajă cantităţi variabile de acroleină, substanţă toxică şi poluantă. Acroleina nu se mai formează din glicerol la temperaturi mai mari de 290 ºC, indiferent dacă oxigenul atmosferic este prezent sau absent.
Gliceridele din alimente, prin încălzire, se hidrolizează parţial în glicerol şi acizi graşi. Prin deshidratare, glicerina eliberată, se transformă în acroleină, care este o substanţă toxică.