Pai... poti spune ca ai gasit o scrisoare din nu stiu ce an si acolo scria ca sfarsitul se aproprie si e chiar recent.si le spui la toti si nimeni nu te asculta si doar tu te poti salva ceva de genu nu stiu
Bun, hai ca las sa curga
Mergeam pe singura strada ramasa oarecum buna, in jur inca ardeau masini, se vedea fum iesind din toate partile iar cerul era imposibil de vazut din cauza intunericului, cel putin eu credeam ca nu mai exista. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc inainte de a ajunge aici a fost o explozie puternica ce nu parea sa se mai termine, cred ca s-a terminat intr-un calvar, caci m-a trimis intr-un abis mental. Ma bucur insa ca mi-am revenit, desi am reusit sa ies la suprafata printre ruine si cadavre, am luat acest drum spre nord in speranta ca voi mai gasi si alti supravietuitori.
Zilele trec foarte greu, timpul pare a fi mort, ceva este cert, nu se mai face noaptea. Mi-am dat seama ca sunt pe drum de 3 zile deja uitandu-ma la jumatatea de ceas de la mana, nu stiu cat o sa mai tina, cu siguranta va fi si mai greu.
Nu am gasit apa deloc si sunt in dezhidratare, cu mancarea am avut un mic noroc, nu am gasit decat ceva paine veche insa nu e un moment de cerut conditii, trebuie sa ma bucur de orice fir de supravietuire.
Civilizatia a disparut in totalitate si sincer nici nu stiu unde vreau sa ajung, vreau doar un semn. ma simt atat de singur dar pe de alta parte bine, asta pentru ca pare sa fi disparut toata ura, toate razboaiele, il consider sfarsitul. Acum vad cu ochii mei de ce pot fi capabili oamenii, vad cum s-a ajuns la auto-distrugere.
Vad sfarsitul la pasi departare de mine, e o planeta crapata, sparta in mai multe bucati.de aici se vede totul destul de bine, destul de clar.
Cel putin, pe planeta mea, cea pe care am ramas, 1. 2 din Terra, mai supravietuiesc doar eu. Nu exista conditii de tranversare intre ramasitele ramase, insa nici motive sa vreau sa o fac.
Nu are rost sa ma mai chinui, sunt doar eu, eu si tot praful din jur ce se asterne pe ruine inca cazand de undeva de sus.
Mai bine as scrie un jurnal, nu ca si-ar avea rostul, dar.asa, sa fie, macar voi muri fiind ulimul om insa cu inima impacata.
Incep cu, Salut, sunt ULTIMUL OM DE PE PAMANT..., jurnalul se va sfarsi cand voi sfarsi si eu din viata.
Sper ca ti-am fost de ajutor, Madalina. E ceva scris pe loc, asta mi-a trecut prin cap. Sper de altfel sa iti placa
M-am trezit pe un pamant intunecat plin de mistere si umbre miscatoare.Nimeni nu este prin jur.sunt singur, singurel.La fiecare pas simt un tremur pe sira spinarii.
Nu stiu ce s-a intamplat, nimeni nu imi raspunde.cand dintr-o data o mica silueta se vede de dupa colt...
Eu am facut introducerea de acum continua tu. Poti scrie ceva legat de martieni sau vezi tu...
Compunerea ta poate face referire la viata pe care o duce "ultimul om de pe pamant":o viata plina de singuratate, de disperare, de frica de necunoscut...Acest "ultim om" ar putea tine un jurnal in care sa-si exprime gandurile, trairile, simtirile.
Compunerea poate fi alcatuita si sub forma unei scrisori fara destinatar, in care omul sa descrie lumea-asa cum reiese din perspectiva sa.
Bafta!