Eu am fost crescuta de bunici si chiar daca nu mai sunt eu le multumesc din suflet. Multa lume insa mi-a spus ca sunt demodata poate si datorita educatiei primite. Eu insa ma simt bine asa cum sunt.
Am stat cu bunicii vreo 3 ani, apoi toate vacantele prefeream sa mi le petrec cu ei. I-am iubit nespus de mult, am prins drag de ei fiindca i-am avut alaturi in copilarie. Din pacate acum nu mai sunt in viata, dar am ramas cu multe amintiri, sfaturi, iar unele lucruri ma emotioneaza inca puternic. Vor ramane in sufletul meu!
Pe mine m-au crescut bunicii de la 2 ani si as putea spune ca de bunicul meu m-am atasat mai mult decat de parinti. Le sunt recunoscatoare, desigur. Din pacate nici unul dintre ei nu mai este in viata...
Nu.nu am crescut la bunici, si nici nu cred ca mi-ar fi placut in vacanta de vara mai ma duc la tara dar si atunci din joi in pasti
PE mine vreo 4 ani m-a crescut bunica tatalui meu, o iubeam enorm... Facea absolut tot ce vroiam, imi facea toate placerile...
Imi lipseste mult, ii voi fi recunoscatoare tot restul vietii mele...
Nu am fost crescuta de bunici, desi mergeam la ei in fiecare week-end...Verii mei au stat mai mult acolo, in special vreisora mea cea mai mare, pe care bunicii au crescut-o pana la varsta de 7 ani.
catthshshshs întreabă: