Stii, te contarzici singur, confirmand ca o placi dar vrei sa prezinti lumii ca nu o placi. De ce?
Asta a fost acum mult timp. O plăceam ca iubită, dar atunci ea nu. Acum suntem prieteni (nu mă refer ca „împreună).
Tu nici nu cunosti sensul real de "iubita" care inseamna altceva, ca nu poti sa placi/admiri pe cineva de la departare si sa crezi ca-ti este deja iubita. odata ce nu ti-a fost nici macar prietena.
Chiar nu vad nimic rau in ce spun parintiis i colegii vostrii, ca suntetti prieteni, odata ce va placeti amandoi.
Pentru ce atatea fite de cocota, acand in realitate chiar o placi?!
Nu le zice nimic, daca sunt atât de bătuți în cap încât să nu înțelegea "relația" pe care o ai cu fata respectivă chiar nu merită nicio explicație. Așa fac copiii în general, deci nu are rost sa te stresezi prea tare. Așa ziceau unii și de mine când eram la liceu, că sunt cu o colega pentru că plecam cu ea spre casă, dar în timp s-au obișnuit și s-a terminat și liceul și am scăpat de toți
Nu le-aș zice, dar dacă le zic „Zici de mine, dar tu?", ajută la ceva?
Nu prea.