Ce ati face in locul meu? viata m'a lovit de multe ori de mica ...am avut pierderi mari ca pe tatal meu si multe altele simt cum ma sting incet incet cu mama nu ma inteleg deloc si incerc sa fac tot posibilul sa fie bine dar in zadar parca totul e mai rau si imi aduce numai reprosuri ca nu tin la ea dar eu ma consum foarte mult dar nu'i arat asta ca as avea o salbiciune in fata ei simt cum distrug tot ce ating nu mai dorm noaptea durerea e tot mai mare. ma gandesc ca e mai bine sa mordar singurul lucru care ma tine e prietenul meu dar simt ca facem parte din lumi diferite pentru ca eu nu pot sa ie sniciodata cu el in mall seara pentru ca imi impun parintii ajutati'am cu un sfat sunt intr'o depresie totala

Buna! Dar cum adica ce am face in locul tau? Ce te astepti sa ti se raspunda la asta? Sa pleci de-acasa? Vei veni inapoi, fie ca vrei, fie ca nu. Sa te certi cu parintii? Va inrautati situatia.
Cel mai bine e sa incerci sa fii vesela, sa lasi de la tine, iar atunci cand se intampla ceva ce nu iti place, iti zici in sine "Lasa, nu conteaza", incerci sa te incurajezi singura, sa te ridici, pentru ceea ce poti face cel mai bine, e ceea ce poti face TU. Autosugestia (dupa parerea mea) e un lucru grozav!
Incearca sa fii mai optimista.
Incearca sa vezi lucrurile bune din viata ta, din jurul tau. De exemplu, nu prea iesi pe afara cu colegii / prietenii, dar macar uneori tot iesi, macar sa te duci la magazin, dar in primul rand la scoala. Pe drum ce faci? Ai putea sa te uiti efectiv in jurul tau si sa incerci sa gasesti lucrurile frumoase. De exemplu, acum e si mai simplu, e iarna, uita-te la magazine cum sunt decorate, la beculete, la pomi, chiar daca nu mai au frunze, dar se vad frumos crengile. Incearca sa privesti cerul, pe mine ma linisteste, poate functioneaza si la tine.
Incearca sa te bucuri de orice, sa iti placa orice. De exemplu, vremea ploioasa, incerca sa iti zici "Yay, ploua!" dar nu ironic, poate o sa inceapa efectiv sa iti placa.
La scoala esti inconjurata de oameni, incearca sa nu te mai gandesti ca o sa te duci acasa unde nu te intelegi cu mama ta, incerca sa traiesti efectiv clipa, sa te bucuri ca esti cu colegii, sa propui de exemplu intr-o pauza sa spuna fiecare ce glume stie, si o sa va inveseleasca pe toti.
Daca esti deprimata, nu te complace, lupta, incearca sa zambesti, sa fii vesela, chiar daca simti cum ti se sfasie sufletul. Stiu ca e greu, dar, incet-incet, o sa faca sa te simti altfel.
Apoi, uita-te la tine, cum erai in urma cu 2 luni, sa zicem, si vei vedea ca esti mai bine, pentru ca s-ar putea altfel sa nu realizezi ca te-ai mai ridicat.
Am trecut si eu prin asta, am fost jos, si singura, si trebuia zilnic sa zambesc si sa par fericita, dar atunci cand nimeni nu se uita la mine, plangeam, si simteam ca nu mai pot. Insa faptul ca ma chinuiam sa port acea masca de veselie, m-a facut chiar sa ma schimb, si sa devin mai vesela.Sa pun accentul pe lucrurile bune.
Succes!>