Ce credeti? E bine sa ramai singur(a) in viata? Si prin singur(a) ma refer atat la sot(ie) cat si la prieteni. Multi probabil o sa zica,, nu". Dar vreau sa schimb majoritatea raspunsurilor cu:

#1. Mai bine singur decat cu prieteni falsi pe langa tine. Cel putin asta e in cazul meu. . Iar tu domnule/doamna care citesti asta vreau sa te intreb : Ai accepta orice persoana in viata ta? (friendzone) si/sau Ai accepta orice persoana care sa-ti fie alaturi pana la sfarsitul vietii?
Haideti sa va zic cum sta treaba. Pot incepe prin evenimentele care au loc pe la varsta asta cu relatiile. Bun. hai sa dau ca exemplu, un baiat, pe nume, Andrei, sa-i zicem. Andrei este intr-o gasca de prieteni. Iar prietenii lui, au toti iubita numai el nu. Chiar daca pe el nu-l prea intereseaza asta, ce se gandeste Andrei sa faca? Exact, sa-si caute si el. Tot incearca, incearca, incearca si vede ca nu-i iese cu nicio fata. Si tot mai incearca pana cand ajunge in puncul de a accepta mai orice fata. Si se simte putin mai prost pentru ca prietenii intr-un fel rad de el din cauza asta.; Spuneti-mi voi, e normal asta? Sa-ti iei o fata pe langa tine numai si numai pentru lauda si/sau parte de ****? Chiar daca nu o iubesti cu adevarat dar totusi, are ***, ***, ****? Pe scurt, o bunaciune. Conteaza altceva? Voi ce credeti, e normal? Iar dupa Andrei e ceva gen : Ia uitati baieti ce gagica mi-am tras" Si castiga putin respect de la prietenii lui din cauza asta. Iar daca fata e putin mai... adica arata decent (nu pot zice urata), prietenii lui sigur o sa fie ceva gen : Frate, nu vezi cum arata? Ce-ti placea la ea? Si daca Andrei ii raspunde cu,, nu ma intereseaza cum arata, atat timp cat are un suflet bun", prietenii lui nu o sa inteleaga si o sa-l ia ca pe un fraier. Si nu puteti nega asta. Daca esti baiat, citesti asta si ai o fata pe care o iubesti, nu esti cu ea datorita formelor ei, din partea mea ai tot respectul, dar asta nu inseamna ca trebuie sa negi ce am scris eu mai sus pentru ca nu toti baietii sunt ca tine. Majoritatea sunt. exact cum am scris mai sus. Pusi pe combinatii. Sau.,, Vai de (aia a mea) toti au gagica numai eu nu... dar de ce sa fiu eu singurul prost care nu are?" Si de dat cu parerea, poti, chiar te rog.
Cam acelasi lucru se intampla si pe la varste mai mari. Ideea e ca multi au intr-un fel. o teama de a ramane singuri datorita caracterului lor diferit (intr-un sens bun), fata de ceilalti. Iar asta ii determina intr-un fel sa se schimbe. Ceea ce nu e bine. De exemplu, eu in ultimul timp, pe acest site, am citit tot felul de intreabari, cu o tema asemanatoare ca aceasta despre care vorbesc si eu acum. In cele mai dese cazuri, autorii erau fete. Fete care erau destepte, serioase, hotarate, etc..nu ca toate,, parasutele". Si erau putin cam stresate din aceasta cauza. Asa sunt si eu. Insa putin mai diferit. Am doar 16 ani, deci inca mai este timp. Dar in cazul meu problema se pune la,, prieteni" nu si la relatii.
As vrea sa va intreb pe voi cei care sunteti intr-o situatie asemanatoarea ca a mea : Aveti acea teama de a ramane singuri? Ce credeti. e bine? :/ Si daca nu sunteti, nu strica o mica parere.

Vorbind doar de prietenie; prieteni o sa-ti faci toata viata, incepand de cand esti mic pana la batranete.
Dintre acestia, sa le zicem Facebook prieteni, doar 1-2 maxim iti vor fi cu adevarat prieteni.
Viata te va purta peste tot, poate prin alte tari, unde iti faci alti prieteni.
Teama? Nu exista, daca te vei casatori, avand familie, ei iti vor adevaratii prieteni.

Dar din moment ce esti diferit, din moment ce nimeni nu te suporta asa cum esti, ce mai zici?

Nu este nici corect nici gresit sa vrei sa fii singur sau in compania cuiva. Patetic e ca fericirea ta sa depinda de alte persoane si nu de tine. Vad mult asta la oameni. De ce ti-ai sters intrebarea?

Toti suntem diferiti, pana si gemenii au caracter diferit.
traieste cum iti place tie si respecta-i pe ceilalti, si nu vei fi nefericit.

Lumea e rea si ipocrita cel mai bine e sa fii singur

Lumea-i rea și o să-ți fie greu să treci peste multe lucruri însă gândește pozitiv, mai ai puțin și termini liceul și poți merge la facultate dacă vrei să cunoști fete acolo. Poți desigur să te gândești că după liceu îți cauți un loc de muncă și poți să muncești să-ți cumperi o mașină sau ce visezi tu. În fine referior la problema ta, sunt multe persoane care au rămas singure dar asta nu e o problemă. O să fie o chestie de moment chestia cu gagica, după puțin timp o să te plictisești de ea (glumesc, la cât de disperat pari).
Ăăă, nu. Nu aș accepta orice persoană, hai s-o luăm serios acum. Ție ți-ar plăcea să ai o handicapată în scaun cu rotile să ai grijă de ea? Poate că sunt rău când am zis asta dar decât să ocolesc răspunsul mai bine ți-l zic pe față. Eu am refuzat dar am fost și refuzat. Deci viața nu e așa cum vrem noi. Și mai bine rămân celibatar decât să mă căsătoresc cu o femeie pe care nu o iubesc și plac fizic cât și psihic. Deci răspunsul meu este că nu aș accepta pe orice să-mi fie alături până la moarte și la ultimele tale întrebări. Da am avut această teamă însă mi-am depășit-o când m-am gândit ce vreau de la viață. Și deocamdată nu are rost să te macine întrebarea asta. Nu, nu e bine deoarece tot o să trebuiască să ai pe cienva alături. Gândește-te că o să trebuiască să faci copii și să lupți pentru ei să le fie lor bine și la bătrânețe să știi că nu ești singur.

Sunt fericit si singur, uneori, nu stiu de ce, dar imi vine sa innebunesc cand e atat lume pe langa mine. De ex. imi place foarte foarte mult cand sunt singur acasa (nu te gandi la prostii) ma simt atat de bine. Sau cand e doar bunicu' el sta in camera lui, nu are stres. Dar totusi la colegi parca e altceva. Ei chiar daca sunt mai retardati, parca sunt mai suportabili. Deci fericirea mea nu depinde de nimeni, doar ca simt ca-mi lipseste cineva as vrea doar sa am pe cineva de varsta mea, care sa-mi fie ca un frate/sora. Sa pot vorbi absolut ORICE cu el/ea, sa am incredere maxima, sa ma pot baza, sa-mi petrec timpul cu el/ea. Sa nu trebuiasca sa fiu altcineva in preajma lui/ei doar ca sa ma accepte si sa ma palca. Etc. Si rudele mai mult ma enerveaza. -_- Adica nu stiu cum sa zic dar compania lor... stiu ca ti se poate foarte ciudat, dar imi creeaza o stare de nervi. Niciodata nu le-am simtit lipsa, daca m-as duce acum nu stiu unde, nu as duce lipsa le nimeni, poate, da poate, doar a mamei. Si stiu, stiu... ca atunci cand nu o sa mai fie, o sa regret si ca cel mai mult o sa-mi doresc sa fie aici. Dar in prezent, asta e situatia. Imi place intr-un fel sa stau singur, dar daca ar vrea cineva sa-mi fie alaturi, l-as/as accepta-o cu mare drag. Insa. din moment ce nimeni nu e ca mine (cu capul pe umeri, destept, cu o mai buna educatie, cu un vocabular care nu contine in fiecare propoztie,, organele genitale", sau mortii, sau parintii, etc. Stiu ca exista, insa este o,, specie" rara. Iar eu nu am gasit oameni care sa faca parte din acea,, specie". Si tare mult as vrea sa adaug in propozitia aia si un,, inca"
De ce mi-am sters intrebarea? Sincer nici eu nu prea stiu. Credeam ca nu o sa primesc multe raspunsuri si am deciz ca e useless. si ca nimeni nu-mi poate da un raspuns. :/

Ala cu,, gagica" a fost doar un exemplu -_-. Nu sunt in disperata cautare de asa ceva, deci stai calm.
2. Nici pe mine nu ma macina aceasta teama
3. Nu e bine? De ce? Tu ai scris,, tot o sa trebuiasca sa ai pe cineva alaturi". Deci e intr-un fel obligatoriu sa ma casatoresc cu cineva? Ok. poate am inteles eu gresit. Tu probabil vrei sa-mi spui,, zici tu acum ce zici, dar peste cativa ani, o sa te inseli". Daca e asa, atunci iti dau dreaptate. Nu pot zice ca sunt un ratat, ca nu ma vrea nimeni, etc. Pentru ca doar o singura persoana imi este de ajuns. Nu vreau zeci sau sute. Doar una. Insa probabilitatea de a gasi acea persoana sunt foarte mici .

Asa este, suntem diferiti. Suntem precum fulgii. Stii cum arat un fulg, nu? Stii ca au forme si marimi diferite, si ca sunt foarte mici sansele sa fie 2 fulgi identici. Dar din nonlinioanele si catralioane de fulgi, chiar sa fie toti diferiti? Eu nu cred. Asa suntem si noi oamenii. Insa, eu cand ies pe strada, nu vad pe NIMENI, ca mine. Si de ce sa accept pe cineva diferit? (sper totusi sa intelegi ceea ce am scris. Adevarul e ca nici eu nu prea stiu cum sa formulez). Daca era sa gasesc pe cineva ca mine, trebuia sa o fac cam de la varsta de 12 ani sa zicem. Ca dupa atunci lumea se schimba, devine mai,, smechera", cu fite, etc. Pe scurt, se schimba in rau -_- . Si evident ca ei find mai diferiti, vor sa aiba prieteni bla bla bla si se schimba. Gen. hai sa-ti dau un exemplu. Baga tu un pahar de apa calda, intr-o cada cu apa rece. Ce se intampla cu apa calda? Nu se raceste? Apa calda este omul diferit (intr-un sens bun), iar apa rece este lumea... persoanele care il inconjoara. Stii prea bine ca daca-ti petreci mult timp cu persoane diferite fata de tine, devii ca ei. Asa ca. eu pe la varsta de 20 de ani daca mai gasesc pe cineva cuminte... imi fac cruce. Pentru ca realitatea ne face sa fim mai rai. Dar eu imi pune intrebarea,, de ce sa fie asa". De ce trebuie sa ne schimbam? De ce nu putem sa fim noi insine? :/ Si legat de respect. Eu respect numai daca cineva ma respecta. De ce sa-l respect eu pe X ca apoi X sa-si bata joc de mine?

Mă mir că am primit un feedback.
Ăh. Mai așteaptă puțin timp să termini măcar liceul să ai 18 ani. Chiar 19 să poți să abordezi fete pe stradă.
https://www.youtube.com/user/LimbajulSeductiei/videos
Poftim, studiează pe aici puțin. Gândește-te că poate nu ești frumos și trebuie să faci o schimbare și că d-asta fug fetele de tine. Poate nu ai încredere în tine și cred că aici e problema. D-aia nu ai prieteni că nu ai încredere în tine, cel mai sigur. Poți merge la niște ședințe de coaching pentru întărirea de încredere în sine. Poți să mergi la un psihoterapeut sau psiholog. Dar nu prea văd rostul de la vârsta asta. Însă eu îți urez succes.

Of. iti spuns cat se poate de bland . Te inseli. Aspectul fizic nu ma dezavantajeaza. Nu fug fetele de mine, fug eu de ele. Dupa cum am zis. nu accept orice fata in viata mea, mai ales cand vine vorba de o relatie. Pe scurt. eu le evit. Ca daca ma pun acum si devin un golan ca altii am sanse foarte mari la o relatie. Insa eu daca gasesc o fata, vreau sa o,, impresionez" prin inteligenta si caracterul meu. Cat despre limbajul seductiei. Nu am nevoie de el. Am un mod de exprimare care le lasa pe unele fete cu gura cascata. Asta e,, arma" mea, deci nu-mi trebuie. Nu-mi trebuie ca altii replici din alea,, ai cumva o harta ca m-am pierdut in ochii tai )))))))))))) ). Am eu propriile mele cuvinte si o groaza de AS-uri in maneca. Dar am sa arunc o privire pe link-ul ala. Incredere am in mine si stiu prea bine asta. Deci repet. Singurul lucru care ma dezavantajeaza, este ca sunt diferit. Nu sunt ca orice adolescent. Sunt mai matur la mine, am o altfel de gandire, am alte activitati preferate, am alte planuri de viitor, nu consum droguri DELOC! sau bautura (foarte, foarte rar), nu folosesc,, organele genitale" in fiecare propozitie pe care o scot din gura. Am un alt caracter si o alta gandire. Gandesc in mod diferit. Ce nu intelegi? Eu sunt diferit, si asta e problema. Nu sunt nebun, imatur etc ca altii. Sunt mai cuminte Si bineinteles ca nu ma accepta. pentru ca ma cred un ciudat. Ma cred plictisitor. Dar daca stau mai bine sa ma gandesc cam asa si sunt. Si daca vreau, pot fi mai funny, insa nu-mi place sa interactionez cu ei. Asa cum nici eu nu ii accept pe ei. Si eu nu-i cred ciudati. Acuma ai inteles care-i treaba? Si sa nu aud,, ar trebui sa-i accepti" NU, NU si NU!

Faci cum crezi de cuvință eu mi-am spus cuvântul.

Nu esti singurul care nu se intelege cu neamul lui. Stiu multi care sunt asa si chiar si eu fac parte din acel grup. Acum ani buni cand eram in Romanica nu prea vorbeam mai cu nimeni. Rudele mai mari ca mine nu aveam subiect comun si rudele de varsta mea imi provocau greata. Verisoarele mele plangeau ca fraierele toata ziua dupa "badboys", verisori nu prea am avut. Fratii mei... ce sa zic, total diferit fata de ei. Si eu in momentul de fata am doar un prieten bun si iubita, in rest nu prea ma omor cu alti oameni. Asa ca nu esti mare raritate stai linistit .

Nu e vorba ca nu ma inteleg, doar ca... parca nu suport sa le am prin preajma.

Este bine in ambele situatii, dar decat sa ai o relatie care nu iti functioneaza si iti pierzi timpul aiurea, mai bine singur, liber si incerci sa te distrezi. Dar daca esti singur si simti ca ai nevoie de iubire, si sa fi oarecum sufocat pentru a evita o depresie este bine sa ai o relaţie si sa iubesti! Dar cum am spus daca nu merge niciodata nu e bine sa forţezi pentru ca o faci degeaba si fara rost, iar atunci e mai bine singur.

Nu, nu-i normal si nici sanatos sa ramai singur in viata, denota ca esti un om egoist, lipsit de suflet si total nefericit.

Nu-i fericire aia pe care nu o poti impartii cu altii!
Nu ai nevoie de 100 de prieteni, ai nevoie de 1 partner de viata care sa-ti fie in egala masura sot/sotie si prieten/prietena!

Egoist? NU!, lipsit de suflet? NU! Total nefericit? Da.
Si stiu ca nu am nevoie doar de o persoana. Dar dupa cum am zis si la altii, din moment ce sunt diferit, imi este foarte greu. Nu-i accept eu pe ei dar nici ei pe mine.