Ce este copilaria?

O etapa a vietii...

Copilaria este primavara tineretii!

Depinde pe cine intrebi. Daca intrebi un copil - este perioada peste care vrea sa sara, sa ajunga mare. Daca intrebi un tanar este perioada de care ii este cumva si dor, dar de care ii este mai ales rusine ca a fost si mic, neajutorat si de care nu vrea ca altii sa ii aminteasca. Daca intrebi un adult este o perioada de care isi aminteste cu placere, unde s-ar teleporta daca ar putea, ca sa scape de toate responsabilitatile pe care le are, de toate necazurile adevarate care il incearca. Adultul ar vrea sa fie mic sa poata fi, uneori, ajutat de parinti, ocrotit de acestia. Batranul este nostalgic, isi aminteste de parintii pe care i-a pierdut, de visele pe care le-a avut, de nazbatiile pe care le-a facut cand era copil si copilaria lui devine o sursa de povesti nemaipomenite si atractive pentru nepotii lui.
Daca intrebi un bibliotecar ti-ar putea oferi cu drag carti care ilustreaza aceasta perioada si poate ar incepe chiar cu Gorki - care a scris o carte cu exact acest titlu:
http://www.coltulcolectionarului.ro/......m-gorki-2/

Perioada in care intelegi totul nestiind nimic

Copilaria poate fi o umbra trista a trecutului cu lacrimi dolofane dar poate fi si un taram stralucitor si plin de fericire cu eroi si magie.

Copilaria este o comoara pe care nimeni nu poate sa ti-i i-a din suflet!

Copilaria, este cadoul pe care viata ni-l daruieste!

Copilarie – dulce armonie. Fiecare copil are un dar de la Dumnezeu, fiecare om trece prin cea mai miraculoasa perioada a vetii – copilaria. Oamenii mari isi amintesc clipele fericite din copilarie. Copiii au doua lumi, una buna si una rea, ca in povestile glasuite de bunici, cind binele invinge intodeauna raul, iar copiii se imagineaza ca fiind eroii povestii. Prima lume este o lume falsa plina de imoralitati, rautate, coruptie. Este lumea reala. A doua – este lumea de vis, lumea unde toti zimbesc, unde nimeni nu stie ce este raul, minciuna, plictiseala, ura. Ei stiu doar sa zimbeasca, stiu ce este frumusetea, gingasia, blindetea. Fiecare copil este unic. Fiecare copil are dorintele sale, iar una din dorinte o stiu eu: Pacea. Din inimioarele copiilor izvoraste intodeauna acest cuvint si acest izvor raspindeste bunatatea lor.
Copilaria priveste lumea cu ochi de copil, cu zimbetul pe buze, cu bunatatea sufletului. Sunt un copil, o parte din natura, o copilarie si sunt norocoasa caci cei din jur si viata mi-a dat poate prea multe sanse si nu intodeauna le-am apreciat la maxim. Dar tolerez copiii care nu sunt pe gustul meu si nu le permit sa observe acest lucru caci fiecare trebuie sa traiasca o copilarie fericita. Fiecare copil este o parte din copilarie (fiecare copil este o parte din alt copil). Aceasta este legea copilariei: toleranta si fericirea. Copiii au felul lor de-a vedea lumea, ei sunt singuriii care nu stiu frica de viitor. Zimbetul vesnic si pacea sufleteasca a lor formeaza o lumea a zimbetului.
Sunt un copil si acest copil lupta la aceasta frumoasa virsta sa-si apere propriile drepturi, lupta sa dovedeasca ca dragostea inseamna mult pentru copii si tocmai acest sentiment nu este intotdeauna manifestat de perosnele din jur. Este foarte greu sa ajungi la inima unui copil, sa intelegi durerile, suferintele, bucuriile lui, dar izbutind acest lucru treci prin extraordinare aventuri copilaresti, caci inima unui copil este mai scumpa ca o comara. Copiii, ca si mine de altfel, sunt foarte pretiosi si meritam sa ne fie cineva alaturi.
Privesc de jur imprejur ce frumoasa este viata de vis, copilaria, dar timpul nu ne asteapta sa ne satisfacem de copilarie, el merge mai departe, iar noi cu el. Crestem, cunoastem adevarata viata, adevaratii eroi, realizam minciuna, ura, lacomia, nu mai suntem acei pitici, dar ramanem cu amintiri frumoase din Frumoasa virsta de copilarie.