Ce este dislexia?
Putem vorbi de tulburări de învăţare în cazul acelor copii la care rezultatele obţinute la citit-scris sau socotit rămân mult sub rezultatele aşteptate, raportate la nivelul capacităţilor intelectuale şi la efortul depus pentru învăţare.
Tulburarea de învăţare poate apărea la orice nivel de inteligenţă, chiar şi la un nivel de inteligenţă superioară. Nu se explică prin lipsa exersării, lipsă de motivare, factori emoţionali sau slaba pregătire a profesorilor. Nu depinde de naţionalitate sau de nivelul socio-cultural al familiilor.
Are la bază o disfuncţie neurologică, dar este influenţată şi de ereditate.
Formele tulburărilor de învăţare:
Dislexia = tulburare de citire (citire lentă, cu greşeli, dificultăţi în înţelegerea textului citit)
Disgrafia = tulburare de scriere (scriere urâtă, cu greşeli, greşeli de ortografie)
Discalculia = tulburare de calcul
Conform datelor statistice la nivel mondial, se constată că din numărul total de copii un procent de 7-10% prezintă tulburări de învăţare, iar procentul cazurilor grave este de 3-5%.
Unii specialişti consideră că tulburarea de învăţare nu este o boală, ci o modalitate specială de prelucrare a informaţiei, datorată dezvoltării şi funcţionării diferite de normal a sistemului nervos central.
Disfuncţia neurologică poate fi cauzată de factori nocivi din timpul sarcinii, naşterea prematură, complicaţiile în timpul naşterii sau diferite traume şi boli care afectează sistemul nervos central în perioada copilăriei mici. Aceste afecţiuni minime ale creierului pot provoca tulburări la nivelul limbajului, motricităţii, echilibrului, schemei corporale, orientării în spaţiu şi timp, atenţiei, percepţiei vizuale, auditive şi tactile, memoriei precum şi în prelucrarea secvenţială a informaţiei. Dezvoltarea deficitară a acestor capacităţi poate apărea în diferite stadii de gravitate sau combinaţii şi constituie baza formării tulburărilor de învăţare, perturbând procesul de însuşire a abilităţilor de scris-citit şi a celor matematice. Fiecare dislexic este diferit, cu simptome diferite şi trebuie susţinut să se dezvolte într-un mod personalizat.
FUNDA?:O3
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
DISLEXÍE, dislexii, s. f. (Med.) Tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură etc. – Din fr. dyslexie.
dislexíe s. f., art. dislexía, g.-d. dislexíi, art. dislexíei
Zi faină.
Răspunde
Dislexia este o tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greşeli de lectură etc.
Este un deficit de un anume grad, în recunoaşterea şi înţelegerea textelor scrise, tipărite sau de mână. Totodată prezintă o lecturare lentă, greoaie, cu poticniri şi chiar blocaje în citire. Această deficienţă poate fi sesizată în jurul vârstei de 6-7 ani, când apare de asemenea şi însuşirea cititului. Copilul evită lecturarea şi ezită să citească cu voce tare.
Desi peste hotare boli precum autismul, ADHD sau dislexia sunt indelung studiate, fiind gandite noi si noi scheme de tratament, in Romania nu exista foarte multe informatii cu privire la aceste afectiuni, cel putin nu despre dislexie. Multi considera ca dislexia este sinonima cu o boala mentala ce afecteaza intelectul. Nimic mai neadevarat, avand in vedere ca persoanele dislexice au un IQ peste medie.
Am putea la un moment dat sa intalnim o persoana ce se confrunta cu o astfel de problema, fara a sti exact ce presupune dislexia. Prin urmare, suntem datori sa adunam informatii cat mai reale si sa cautam moduri concrete de a-i ajuta, fara a judeca in necunostinta de cauza.
Dislexia este o dificultate de invatare, citire si redactare a unui text. Cuvantul "dislexie" vine din greaca si inseamna "dificultate in ceea ce priveste cuvintele" iar formele prin care aceasta problema se manifesta sunt diverse, implicand si neputinta de a intelege unele cuvinte, de a te orienta sau de a face calcule matematice. Nu trebuie sa confundam, insa, lucrurile si sa consideram ca dislexia este sinonima cu retardul mintal. Fiind persoane foarte inteligente, de multe ori dislexicii gasesc alte metode pentru a trece de barierele ridicate de aceste dificultati: asociaza numerele cu obiectele pentru a putea face calcule, folosesc hartie colorata atunci cand intampina dificultati in scriere, citesc cuvintele de la dreapta la stanga si apoi inverseaza locul lor etc.
Mult timp nu s-au stiut adevaratele cauze ale aparitiei acestei tulburari, coordonata genetica fiind printre cele mai mentionate posibile cauze. In toamna anului trecut cercetatorii de la Universitatea Oxford au descoperit gena responsabila pentru transmiterea si aparita dislexiei- gena KIAA0315. Desi este un pas inainte, se considera ca aceasta ar putea sa nu fie singura gena ce declanseaza dislexia.
De asemenea, diverse studii au aratat ca factorul genetic poate fi cel vinovat intr-o proportie de 50%, celelalte elemente nefiind clar stabilite. Cert este ca baietii sunt mai afectati decat fetele. De asemenea, s-au constatat diferente si la nivelul creierului unei persoane dislexice, observandu-se o simetrie ciudata intre diverse zone ale creierului si o neconcordanta in ceea ce priveste modul de legatura al neuronilor.
Bineinteles ca, odata descoperita timpuriu, aceasta tulburare ofera numeroase cai spre vindecare sau ameliorare. Tine minte, insa, ca fiecare persoana este diferita si va prezenta simptome generale si unele particulare.
-
anonim_4396 întreabă:
3 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
