Bună.
Tinereţea e timpul în care admirăm şi ne umilim. E timpul delicateţei de suflet, al pudorii virginale, al adoraţiei, al curiozităţii, al sfiiciunii metafizice în faţa infinitului, al elanului generos şi filantrop, al dărniciei de sine şi al iubirii de oameni.
Tinereţea nu e o perioadă oarecare din viaţa omului, ci este o stare de spirit.
Tinereţea - plutire pe un râu de munte cu mlădieri capricioase, sub jocurile de lumini şi umbre ale pădurilor, cu întârzieri neprevăzute şi binevenite, cu gândul la bucuria drumului de mâine. Şi după câţiva ani, care trec ca un fulger, alunecarea vertiginoasă, fără putinţă de oprire, între valuri uniforme, într-o lumină sură şi rece de toamnă, spre apropiata prăpastie.
Numai bine!
Tineretea? In opinia mea, este perioada in care creierul nostru nu este foarte stresat cu probleme, si ne simtim bine,
eu de la 14 ani nu ma mai simt tanar, deoarece mi s-a deschis ochii, am inceput sa am stres, probleme.
O perioda frumosa...dar din pacate se termina prea repede si noi nu stim sa o traim.
Since nu pea stiu ce sati rapund am abia 20 de ani cher daca voi inbatrani sufletul ramane tanar