Mda,mare dreptate ce pot sa zic .La asta m-am gandit si eu de multe ori,dar am noroc ca aici in cartier am prieteni super de treaba pe care ii cunosc de cand eram mici si nu prea ma cert cu ei,suntem ca fratii.Dar am vazut eu de multe ori "redusi" din astia care altceva nu stiu sa faca.M-am simtit de multe ori rau din cauza lor si chiar m-am consumat,dar m-am gandit ca niciun om nu imi merita lacrimile, iar acela care le merita, niciodata nu ma va face sa plang .Asa ca, capul sus, nu te lasa doborat.Toata lumea incearca gustul amar al tradarii.Cat despre vlaga, depinde, uneori am energie de am impresia ca ma pot urca pe pereti alteori ma apuca "filozofia" si incep sa meditez ....Si apropo, fara chef de scoala ma simt tot timpul
Ce fac? Nici eu nu stiu...sincer? Nu mai am nici un prieten/o prietena buna. "amici", cunostinte? Da sigur! Prieteni? Ura si la gara
Adica ce fac apropae tot timpul? Pai da, e greu, extrem de nasol si de ...depresiv,daca pot spune asa.Am suferit de multe ori pana acum din cauza asta chiar daca sunt tanara.Nimeni nu a fost in stare sa imi ignore aspectul rotofei si sa observe ca sub ceva mai multa grasime exista o persoana poate mai normala decat ei.Dar macar a trecut. Oricum, ma gandesc ca nu are sens sa fiu cu moralul la pamant, ca mai rau imi e.Dar cateodata chiar imi vine sa las totul balta si sa nu mai fac nimic.Asa,pentru ca pot, n-am chef si pentru ca nimanui nu-i pasa oricum.Doar e viata mea si fac ce vreau.Si stau si ma uit pe tavan. Trist, stiu. Dar cel mai bine e sa socializezi, sa iesi afara si sa gasesti persoane care sunt dispuse sa te inteleaga si sa vorbeasca cu tine, despre tine sau viata. Desi asta e mai greu decat suna.Pe mine numai asta reuseste sa ma scoata din tristete.Succes! :*
Geo2969686 întreabă: