Ce faci in cazul in care parintii tai nu te sustin si chiar se pun impotiva anumitor planuri pe care ti-le propui? (iti spun ca e doar o faza trecatoare, ca e o prostie etc.)
obisnuiesti sa fii impulsiv, sa-i asculti sau sa fii indifereant?

Daca imi aduc argumente serioase ii ascult

Da, sunt extrem de impulsivă. Adică, încep să mă cert cu ei şi să aduc argumente pentru ceea ce vreau eu să fac. De obicei, mă enervez, plâng, pun mult suflet.
Dacă văd că nu am cu cine discuta, da, ajung să fiu indiferentă, dar tot lupt pentru ceea ce îmi doresc. Desigur, dacă chiar cred că merită.

Eu imi ascult parintii, de cele mai multe ori.

Indiferent

Ma gandesc ca nu ma vor sustine nici atunci cand miza va fi mai mare, motiv pentru care incerc sa ma incurajez singura.

Daca tu reactionezi impulsiv, ii vei face sa nu mai ia in serios nimic din ce le vei spune in viitor. Trebuie sa dai dovada de un comportament matur ca sa-ti ia in serios planurile. Spune-le pe un ton foarte calm ca vrei sa faci o incercare si sa inveti pe pielea ta de ce un anumit plan nu functioneaza. Spune-le ca daca te vor feri de esec nu o sa inveti nimic si o sa ai ceea ce ei considera "gargauni" in cap in continuare. Spune-le ca nu vrei sa ajungi un adult nesigur pe hotararile lui fiindca e obisnuit sa apeleze la parintii lui pentru a sti ce sa faca. Si singurul mod in care o sa te fereasca de asta e sa te lase sa incerci si sa te lovesti de esec singur.

Eu unul am fost indiferent de cand am vazut ca nu are rost sa discut cu parintii mei pe orice tema, tot ce spun eu este gresit sau prostesc in viziunea lor, chiar si daca construiesc argumente ca la carte, acelasi scenariu. Lasa-i sa creada ce vor, atata timp cat tu esti fericit, nimic nu mai conteaza. De cand nu imi mai pasa de parerea altora (chiar si a parintilor) sunt mult mai fericit.

Incearca sa faci ce crezi ca ii mai bine pentru tine