Ce inseamna cu adevarat a fi fericit?

Cum sa devii fericit : http://www.scribd.com/doc/10856083/Secretul-Pentru-a-Fi-Fericitpps-981KB
Nimic nu e mai important decat fericirea, dar te-ai intrebat vreodata ce este aceasta? Dictionarul de Psihologie defineste fericirea drept "o stare deosebita de implinire a ceva ce s-a realizat si a provocat un succes neasteptat sau mult asteptat sau asteptat tensionat. Se manifesta ca o stare euforica incarcata de trairi intense ce nu numai ca provoaca un fel de traire recuperatorie puternica, ci si o energizare, o stare de receptivitate si toleranta, cresterea dorintei de a face ca si altii sa fie fericiti."

Unii oameni cauta fericirea in placerile vietii, dar acumularea sau repetarea momentelor de placere nu duce la fericire. Placerea este fericirea ignorantilor. Fericirea este placerea inteleptilor". (Barbey d'Aurevilly)

Totusi, cand placerea atinge o anumita intensitate si in anumite conditii, ea poate permite accesul la o bucurie autentica, asemanatoare cu fericirea. Dar bucuria este o reactie la un eveniment din mediul inconjurator si are de obicei o cauza exterioara, iar fericirea se poate ivi din interior.

De asemenea, bucuria este o emotie de scurta durata, in timp ce fericirea este asociata intotdeauna cu un sentiment de durata. Putem concluziona, astfel, ca bucuria, ca si placerea, este una din caile de acces spre fericire.

Fericirea se apropie incontestabil de lumea emotiilor: e traita intr-o maniera involuntara, fizica si psihica, adesea se poate lipsi de cuvinte si nimeni nu poate hotari sa fie fericit la comanda. Fiecare dintre noi are o viziune proprie asupra fericirii: ca este sau nu posibila, ca tine de actiune sau de repaos, ca depinde de eforturile noastre sau de intamplare.

Avem parte in viata de momente agreabile, care ne ofera senzatii placute si ne fac bine, favorizand aparitia fericirii, dar este necesar sa constientizam aceste momente pentru a avea accces la fericire.

Persoanele anxioase fug de fericire, de teama ca o vor pierde, iar cele cu stima de sine scazuta isi obstructioneza uneori fericirea, in mod inconstient, din aceeasi teama ca vor suferi atunci cand ea va disparea.

Ce putem face daca vrem sa fim fericiti?

Sa luam decizia de a fi fericiti si sa facem ceva in acest sens, sa nu ramanem in pozitia spectatorului impartial.
Sa depunem eforturi, sa nu dam inapoi in fata oricarui lucru dificil; fericirea se cultiva si se construieste in timp, putin cate putin.
Sa savuram toate formele de fericire: fericirea ca traim, ca avem cele necesare traiului, ca apartinem unei familii, colectivitati si ca putem face multe activitati.
Sa nu ne lasam prada mahnirii, oferindu-ne mici momente de fericire si detasare, cat mai des posibil.
Sa facem din fericire un scop, nu o obsesie.
Sa" gradinarim" fericirea, pentru ca ea presupune eforturi si timp, fara sa simtim dezamagirea daca ea nu apare imediat.
Sa cultivam o constiinta a fericirii, sa tinem ochii deschisi spre ea.
Sa nu acceptam nici o fericire care se castiga in detrimentul celor mai multi.
Sa fim optimisti, sa presupunem in fata incertitudinii ca exista o solutie favorabila si sa actionam pentru a o pune in practica.
Sa-i observam pe oamenii fericiti si sa invatam de la ei cum sa ne comportam.
Sa fim fericiti cand totul merge bine si sa sa nu ratam nici un moment in care putem fi fericiti.
Probabil ca nu exista concept filozofic mai analizat decat acesta: fericirea. Ea a preocupat inca din zorii gandirii abstracte creierele intelepte ale umanitatii. „Fericirea este sensul si scopul vietii, intreaga finalitate a existentei", spunea Aristotel.

Pe urmele acestuia, Spinoza medita ca „ceea ce vor toti, este o perpetua si adevarata fericire." „Dar ce este fericirea daca nu armonia dintre om si viata pe care o duce?", i-ar raspunde Albert Camus, cu experienta existentialismului lipsit de iluzii al modernilor.

Daca ar fi sa continuam dialogul filozofilor, meditatia lui Jung vine natural, sa completeze cu viziunea revolutionara a psihanalizei, opiniile despre fericire: „O viata fericita nu poate exista fara o anume cantitate de intuneric.

Cuvantul si-ar pierde sensul daca nu ar fi echilibrat de tristete. Este mult mai bine sa luam lucrurile asa cum vin, cu pace si seninatate..."

In aceeasi linie de gandire, filozoful englez Bertrand Russell, un logician pentru care concretetea si perfecta justificare a conceptelor statea la baza teoriilor, spunea ca „a te lipsi de anumite lucruri pe care le vrei, face parte indispensabila din fericire."

Parca raspunzand direct acestei idei, scriitorul rus Alexandr Soljenitin vine cu experienta lagarului si a „fericirii obligatorii" cu care comunismul a vrut sa acopere un continent:

„Nimeni nu ar trebui sa conduca oamenii catre fericire, pentru ca si aceasta este un idol al pietei..." Uluitor cat de mult se aplica aceste cuvinte si celor din contemporaneitate, aflati sub presiunea „euforiei perpetue", asa cum o numeste inspirat romancierul francez Pascal Bruckner.




Ce ne face totusi fericiti?

Din aceste dialog transcultural reiese ca exista fericiri (si in sens biblic) le fel de multe si de complexe pe cat sunt contextele sau indivizii. Nu exista un singur tip dominant de comportament sau o idee de baza care sa garanteze intrarea in acest palat al deliciilor.

In ultima vreme, fericirea este studiata cu instrumentele economiei, neurostiintelor si sociologiei. Asta inseamna ca acest cuvant astract incepe sa aiba cateva dimensiuni operationale concrete, sa „semene" a valoare masurabila.

Fericirea este „colorata" cultural, temperamental, national. In Happiness. Lessons from a New Science (2006), lordul Richard Layard, cunoscut economist britanic si filozof al fericirii natiunilor, spunea ca, in medie, oamenii nu sunt mai fericiti in ziua de azi decat erau cu 50 de ani in urma.

Si mai surprinzator, nu tarile de la care ne-am astepta la un record de fericire (SUA, Marea Britanie, in general statele dezvoltate) ar fi in pole position. Dimpotriva, depresia a crescut ca incidenta in ultimele decenii in natiunile cele mai afluente.

Asta inseamna ca PIB-ul unui popor nu este, nici pe departe, asociabil cu coeficientul de fericire nationala. Banii nu sunt garantul starii de bine, si acest lucru este testat si exprimat tot mai clar si mai sonor de catre economistii si sociologii contemporani.

La mijloc este un mecanism subtil, pe care psihologii care se ocupa cu studiul fericirii il numesc „adaptare hedonica". Acest fenomen psihologic insemna, pur si simplu, ca oamenii se adapteaza la stari de bine pe care nu le mai percep ca fiind intense si noi, revenind la un nivel anterior, relativ constant, de satisfactie subiectiva.

Am experimentat cu totii aceasta senzatie atunci cand am achizitionat o masina noua sau numai o haina pe care o doream, o casa sau ceva mai putin semnificativ.

Asadar, achizitiile, posesiunile, intra sub influenta perfida a aceste „mori hedoniste", cum o numeste si Sonia Lyubomirsky, profesoara de psihologie la Harvard.

Lyubomirsky este una dintre autoritatile inatacabile ale teoriilor asupra psihologiei fericirii, si concluziile sale arunca in aer multe dintre cliseele cu care gandim de obicei.

„Nu stim ce ne face fericiti, ce ne aduce placere, implinire; ca urmare, uneori, luptam pentru lucruri care nu ne fac fericiti", scrie ea in Cum sa fii fericit. O abordare stiintifica pentru a obtine viata pe care ti-o doresti (Ed. Amsta, 2010).

Layard completeaza: „Banii sunt importanti numai cand ii scot pe oameni din neagra saracie. Fericirea tinde sa ajunga la medie din nou, pe masura ce te imbogatesti". Moara hedonista mai are o particularitate perfida: este valabila intotdeauna si nimeni nu-i scapa.

Mda ilovemusic o dat copy si paste...nu a fi fericit ineamna poate sa plangi si nu stii din ce cauza? cand iti aduce mama sau in fine un laptop surpriza nu plangi de bucurie? nu esti fericit? sau atuncio cand nu iti mai incapi in piele de fericire

A ti se intampla ce ti-ai dorit mereu, a castiga batalia cu viata, a infrange destinul si a reusi sa ajungi pe culmile propriului abis al viselor tale

Inseamna sa te simti bine in pielea ta si sa nu'ti pese daca ceilalti iti critica defectele

Inseamna un lucru diferit pentru fiecare persoana. Ceea ce ma poate face pe mine fericita poate sa nu insemne nimic pentru o alta persoana sau sa nu ii provoace nicio reactie si vice-versa.