Evul Mediu desemnează o epocă istorică, cuprinsă între Antichitatea târzie și Epoca Modernă, aproximativ de la 500 d.H
Renașterea este denumirea curentului de înnoire socială și culturală care a apărut în Europa la sfârșitul Evului Mediu, în secolele al XV-lea și al XVI-lea, înnoire caracterizată prin reînviorarea interesului pentru cultura și arta antichității clasice.
Baroc (în italiană și portugheză Barocco, în franceză și engleză Baroque) desemnează simultan o perioadă în istoria europeană dar și un curent artistic care a fost generat în Roma, Italia, în jurul anilor 1600, migrând și fiind relativ rapid asimilat în celelalte țări și culturi europene, de unde a migrat apoi și în cele două Americi dar și în alte părți ale lumii. Stilul baroc se regăsește clar reprezentat în arhitectură, dans, filozofie, mobilier, muzică, literatură, pictură, sculptură și teatru.
Perioada clasică este una dintre cele mai importante perioade în decursul căreia s-au dezvoltat marile civilizații. Perioada clasică a început în anul 776 î. Hr, când a avut loc prima Olimpiadă din Grecia antică și se termină odată cu apariția creștinismului. În perioada clasică au existat diferite culte religioase păgâne. În perioada clasică s-au dezvoltat în Grecia filozofia și artele.
Perioada romantica a fost o mișcare artistică și filozofică apărută în ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa, care a durat mare parte din secolul XIX. A fost o mișcare contra raționalismului care marcase perioada neoclasică, ce se va pierde la apariția spiritului romantic. Inițial, doar o atitundine, o stare de spirit, romantismul va lua mai târziu forma unei mișcări. Autorii romantici au scris din ce în ce mai mult despre propriile lor sentimente, subliniind drama umană, iubirea tragică, ideile utopice. Dacă secolul XVIII a fost marcat de obiectivitate și rațiune, începutul secolului XIX va fi marcat de subiectivitate, de emoție și de eul interior.
Geo2969686 întreabă: