Ce inseamna ispita TPU cel mai bun raspuns primete funda.

Uite:
ISPÍTĂ, ispite, s. f. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; p. ext. păcat. 2. (Înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. 3. (Înv.) Cercetare, examinare, studiu. 4. (Înv.) Experiență. – Din ispiti (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink
ISPÍTĂ ~e f. 1) Motiv care atrage la o acțiune; dorință puternică de a realiza sau a obține ceva (mai ales interzis); tentație. 2) înv. Încercare la care era supus cineva pentru a i se verifica starea morală. /v. a ispiti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
ISPÍTĂ s. 1. v. tentație. 2. v. păcat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
ISPÍTĂ s. v. analiză, cercetare, demers, examinare, experiență, greutate, intervenție, încercare, necaz, nevoie, observare, observație, practică, rutină, scrutare, studiere, studiu, suferință, vicisitudine.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
ispítă (ispíte), s. f. – 1. Cercetare, investigație, studiu, examen. – 2. Efort, sforțare. – 3. Probă, încercare, experiment. – 4. Experiență, cunoaștere directă. – 5. Ademenire, seducere, tentație. Sl. ispytĭ, cf. bg. ispit (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 267; Cihac, II, 151; DAR) sau postverbal de la ispiti (Tiktin). Toate uzurile sînt înv., cu excepția ultimului. – Der. ispiti, vb. (a căuta, a cerceta, a examina; a întreba; a spiona; a încerca, a căuta să; refl., a se încumeta, a fi tentat; a pune la încercare; a tenta, a seduce), din sl. ispitati (toate uzurile sînt înv., cu excepția ultimului); ispiteală, s. f. (probă, încercare), înv.; ispititor, adj. (ademenitor); ispitaci, adj. (capabil, iscusit), format ca iscodaci.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
ispítă s. f., pl. ispíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
ispítă f., pl. e (vsl. ispytŭ, cercetare peste tot; sîrb. ispit, examin [!]). Tentațiune, încercare. Ceĭa ce te face să cazĭ în ispită. A cădea în ispită, a nu putea să te abțiĭ de la păcat. A duce în ispită, a atrage spre păcat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink