E adevărat, spun rar cuvântul Te Iubesc dar și când o spun, o spun pentru că asta simt.
Când cineva îmi spune din inimă nu pot fi decât foarte fericit.
Nu am spus cuvintele astea niciodata pana acum si nu cred ca se va intampla prea curand. Nu am cunoscut nicio persoana careia sa simt nevoia sa ii spun asa ceva, probabil fiindca nu pot sa ma atasez aproape deloc de nimeni. In schimb mi s-a spus de cateva ori de aceeasi persoana, dar nu m-a determinat sa simt la fel si nici nu mi-a starnit vreo reactie. Doar mi s-a parut curios cum poate cineva simti asta dupa cateva luni si nu imi pot explica, fiindca dupa cum spunea, nu prea "le am" cand vine vorba de emotii, sentimente si altele de genul acesta.
"te iubesc" asta a devenit la fel de obisnuit ca "buna" sau "pa". Poate ca reprezenta ceva odata, dar pe masura ce e folosit pana la uzura de toata lumea, mai ales de pustii si pustoaicele de 10 ani, imi dau seama ca devine o banalitate. Astfel ca nu obisnuiesc sa spun des "te iubesc", dar nu-i nici o problema, nici nu e nevoie, stie.
Cuvantul 'te iubesc'.Ii spun doar mamei, mele. Fiindca ea merita din plin acest cuvant, in fiecare secunda mama mea ar merita un 'te iubesc' si toata afectiunea mea.
Iubitului, nu prea spun te iubesc, chiar daca el o face destul de des.Eu nu simt de a ii spune lui te iubesc. Decat mamei mele, este singura persoana pentru care mi-as da seama.
Pai, cand simt ca imi spune din inima cineva 'te iubesc'.Ma simt in al 9-lea cer, extraordinar, un sentiment de fericire, nu ar putea fi altcumva.