Multe... Știi si tu, când ești copil toate năzdrăvăniile, îți par a fi amuzante. Când ți se spune "NU!", iar în gândul tău spui "BA!", cum e? Dacă ești copil, normal că te atrag toate provocările, lucrurile interzise, și de aici pornesc... toate poznele. Amuzante pentru tine, alarmante pentru alții. Copilăria își poartă bucuriile ei simple.
Eu nu cred că am fost un copil (prea)cuminte Dar măcar am încercat. Că nu mi-a prea "reușit" asta-i altă poveste...
Aveam vreo 10 ani la tara ne astrangeam vreo 20-30 de copii si ne jucam pitulusu si de fiecare data stateam pana la 2 dimineata, o data a trebuit sa ma fac si eu eram micuta, imi era frica de intuneric...si dupa ce s-au ascuns toti, mi-a fost prea frica sa ii caut asa ca m-am asezat pe bancuta pana m-am plictisit si am plecat acasa, dupa o jumatate de ora dupa ce restul si-au dat seama ca nu ii caut au iesit si au inceput sa zbiere ca descreieratii sau: Odata m-am certat cu o femeie din cauza lu "fratimiu" ca i-am luat apararea, femeia aia a vrut sa dea in el si eu ca o surioara "buna" m-am certat cam rau cu ea. Ce? Numai eu am voie sa dau in el. Si acea femeie s-a dus si ma spus mamei si tatalui si faza tare a fost ca si ei mi-au tinut partea si ca mi-au dat dreptate
doarewroxana întreabă:
Liiidiaaa întreabă: