Nu ştiu dacă e ciudat:
Când eram mică şi bunica mea era pe moarte a început să vadă morţi şi să vorbească cu ei. Şi acum mi se face pielea de găină când îmi amintesc cum spunea câte o chestie ca: *uite-o pe tanti Fulea pe masă*, cu toate că nu mai cred în fantomiţe şi din astea. (Tanti Fulea fiind moartă din 90. ) Sau când vorbea cu un frate de-al ei pe care noi, toţi membrii familiei, îl ştiam viu şi după ce a murit bunica am aflat că de fapt murise chiar în perioada în care începuse să abereze şi să vorbească cu el, să ne trimită salutări, etc.
E cam singura chestie ciudată care am trăit-o.
Aryna14 întreabă:
anonim_4396 întreabă: