Ce parere aveti daca sistemul de invatamant ar fi asemanator celui german?
Sa-ti alegi profilul uman/real/tehnic/artistic etc inca din generala. Am avut colegi sportivi in generala care erau paraleli cu cartea si treceau ca si cainii prin apa,fiindca erau nevoiti sa se axeze pe toate,de parca cu siguranta ar fi plecat ei cu o cultura generala de pe bancile gimnaziale. Cultura generala ti-o cladesti singur si ar trebui impusa din punctul meu de vedere, doar in clasele primare, nu 5-8, unde deja stii cam la ce se pricepe copilul. Nu are sens sa mai faca muzica/desen sau matematica intensiv daca el nu este interesat si nici mai departe la liceu nu se va indrepta catre mate-info de ex.
In clasele 1-4 se intelege de ce copilul le "gusta" pe toate,ca sa se descopere.
In gimnaziu e ok sa-ti alegi profilul,ca in liceu deja sa te specializezi. De ex alegi profil real in gimnaziu si deja stii ca in liceu vei face stiintele naturii sau informatica.
Alegi sport,deja stii ca mergi mai departe catre licee sportive, altfel te-ai transfera.
Iar facultatea evident ca va fi tot in domeniul respectiv.
Ce parere aveti, adolescentii mei?

In primul rand, nu suntem ai tai. In al doilea rand, legat de sistemul de invatamant, nu pot sa zic cum este bine si cum este rau, pentru ca nu exista o cale buna si o cale rea. Dar pot sa zic ca asa cum este structurat acum, adica cand intrii la liceu sa iti alegi profilul, mie imi pare destul de ok. Cum ai spus si tu, ca copilul le gusta pe toate inainte, insa. nu numai ca le gusta, ci invata lucrurile de baza.
Asta este valabil chiar pana in clasa a 8-a.

Chiar si dupa, omul incearca mereu sa se schimbe si sa descopere lucruri noi (sau asa imi place mie sa cred ca este normal si frumos). La inceput nu stii ce vrei, uneori nici dupa nu stii. Perceptia se poate schimba de atatea ori incat uneori ne intrebam daca suntem noi cei de acum sau cei de acum un an (dar asta este un paradox despre care am vorbit candva intr-o intrebare veche de a mea).

Mereu mi-a placut sa zic ca nu trebuie sa urmezi neaparat o pasiune, ci ca trebuie sa mergi acolo unde ai o oportunitate sa mergi si sa aduci pasiunea cu tine, indiferent de domeniul ales.

De exemplu, daca imi permit sa spun ce am ales eu, nu mi-a placut matematica, si nici acum nu imi place, insa am ajuns sa lucrez in asta, in logica asta exasperanta a variabilelor si constantelor. Si ma bucur ca a fost cum a fost, pentru ca altceva nu cunosc, nu stiu cum ar fi fost daca as fi ales sa fac altceva. Dar o sa aleg si altceva, la momentul potrivit. Toate astea pe baza sistemului pe care l-am urmat eu, tu si ceilalti de aici.

Relativ, avem asta. Prea puțin insa.

In Romania sistemul e de rahat la fel ca si tara.

Mulţi nu află toată viaţa "la ce se pricep" şi tu susţii că un copil la 11 ani deja ştie şi îşi poate alege un singur drum.
Cred că un copil are nevoie de "big picture" până e suficient de hotărât să îşi restrângă interesele şi să meargă pe ceva anume. Asta depinde de maturitatea fiecăruia, dar puţini sunt cei care îşi descoperă calităţile/abilităţile şi pasiunile mai devreme de 18 ani.
Nu poţi să obligi copiii să meargă pe "all in" de la o vârstă aşa de fragedă.