Ce parere aveti de acest capitol compus de mine? Ar trebui sa il continui?

Noaptea ciudata
Eu,Andreea si Maria am ajuns intr-o zi intr-o padure foarte ciudata.
-Andreea,n-avem nici semnal,nici iesirea nu o stim,ce ne facem?
-Lasa ca exista sigur o cale,zise Andreea
-Am cautat peste tot,si nici urma de iesire.
Mergand,am descoperit la capatul drumului o groapa imensa,iar eu impreuna cu Andreea am sarit groapa,dar Mariei i-a fost frica si s-a desechilibrat,cazand in imensa groapa.
Din pacate eu si cu Andreea n-am putut sa o salvam pe Maria. Am ajuns la o apa cristalina in care luna plina se oglindea. Pentru a ne salva era o singura cale: sa inotam.
M-am dus inainte sa caut calea de iesire dar Andreea s-a panicat. Se uita in dreapta si in stanga speriata. Teama ii cuprinse intreg trupul. Isi dorea sa strige dupa ajutor,dar tot ce putea face era sa priveasca razele lunii oglindindu-se in mare in timp ce inima ii batea puternic in piept. Nu se putea gandi decat la faptul ca prietena ei era prizoniera imensei gropi. O intrebare ii sugrumase luciditatea mintii: oare mai e in viata?
Intr-un sfarsit am ajuns si eu si am inotat impreuna cu ea spre iesire. Imi venea sa plang cand ma gandeam la Maria, si la reactia parintilor sa-i. Aceea seara oribila a trecut, iar maine zi am vazut ca ne-am transformat in sirene. Am promis amandoua ca nimeni nu va afla asta.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook