Ce parere aveti despre aceast prim capitol din cartea compusa de mine? ar trebui sa o continui?

Intalnire cu un vampir

Toata viata am crezut ca vampirii sunt doar niste povesti inventate de adulti ca sa sperie copii. Asta pana am intalnit-o pe ea. Era cea mai frumoasa fiinta pe care o vazusem vreodata. ochii ei de culoarea smaraldului erau verzi, parul saten si pielea ei foarte alba, era extraordinar de frumoasa. m-a rugat sa o insotesc inr-o plimbare in parcul pustiu al orasului iar eu, uimita de frumusetea ei, am acceptat sperand ca acea fiinta superba sa nu dispara niciodata. Dar cand am ajuns in partea cea mai intunecata a parcului m-a intrebat dintrodata:
- Vrei sa mori sau sa traiesti vesnic?
Eram stupefiata. cum putea fiinta aceea minunata sa vorbeasca in felul acela? Nu m-am gandit o secunda la intrebarea in sine ci doar ma uimea faptul ca ea putea pronunta cuvantul ‘’moarte’’. Parea cea mai inocenta si nevinovata femeie pe care o vazusem in toata viata mea.
- Cum? Aaa, Cred ca trebuie sa plec acasa acum. imi pare rau. mama ma asteapta la cina. multumesc pentru plimbare!
- Nu mi-ai raspuns inca la intrebare, spuse ea cu vocea ei superba.
- Da, asta pentru ca nu aleg niciuna din cele doua optiuni.
- Trebuie sa alegi una! E foarte important, asta daca nu vrei sa mori.
- Ma ameninti cumva? am intrebat eu total uimita.
- Nu chiar. iti ofer o viata care sa dureze o eternitate sau moartea. Ai doua alternative! mi-a raspuns ea
- Si cum mai exact ai de gand sa ma faci sa traiesc pentru totdeauna?
- Transformandu-te! mi-a spus ea zambind.
- Transformandu-ma in ce? Am intrebat eu putin amuzata.
- In vampir. mi-a spus.
Niciodata nu crezusem ca vampirii sunt fiinte reale dar acum cand zambea larg caninii ei erau mai ascutiti ca cei ai unui caine si straluceau usor in intuneric.
- Tu esti un vampir? Am intrebat-o eu gandindu-ma la posibilitatea de a fugi. Vazusem multe filme cu vampiri iar sansele mele sa fug nu erau prea mari. In primul rand vamipirii aleargau foarte repede, in al doilea rand erau extrem de puternici iar, in al treilea rand si cel mai important: se hraneau cu sange uman. Nu fusesem niciodata atat infricosata de ceva. Simteam cum inima batea de trei ori mai repede decat de obicei si respiram greu.
- Deci, te-ai gandit? m-a intrebat ea vadit plictisita?
- De ce imi faci asta? Am intrebat eu ignorandu-I intrebarea.
- Nu stiu, cred ca din plictiseala. as vrea o prietena cu care sa pot vorbi, sa ii spun secretele mele, spuse ea si apoi izbucni intr-un hohot de ras. Ce spui vrei sa devii un vampir?
- Si daca refuz ce se intampla? Am intrebat-o eu.
- Mori. mi-a raspuns ea simplu.
- Nu poti sa imi stergi memoria sau geva de genul asta? am intrebat-o eu plina de speranta.
- As putea face asta dar imi e cam foame si nu am mancat de doua zile, a spus.
- De ce imi faci una ca asta? Nu mai poti gasi pe nimeni in afara mea? Am o mama care ma asteapta acasa si probabil este foarte ingrijorata. cauta o persoana fara familie si poate ea va accepta propunerea ta. Cum poti fi asa de rea? Am izbucnit eu.
Femeia-vampir a tacut cateva secunde apoi a zis:
- Nu sunt rea. daca eram un vampir cu adevarat rau pana acum erai deja moarta si, daca vrei sa stii, nici nu aveam de gand sa te ucid. Eu ma hranesc doar cu sangele pe care oamneii il doneaza spitalelor. nu vreau sa omor pe nimeni numai ca, as dori sa gasesc un vampir care nu ucide oameni nevinovati. Daca nu vrei sa devi un vampir atunci esti libera sa pleci, a spus ea.
- Stai putin…, demonstreaza-mi ca esti un vampir.
- S-a facut!
Imediat dupa ce a terminat propozitia femeia aceea incredibil de frumoasa s-a inaltat la cer, a zburat cateva secunde dupa care a aterizat si a inceput sa alerge. alerga cu aproximativ 300 km/h. Era uimitor sa vezi o creatura care alerga asa de repede. Abia se vedea printre copacii parcului. Dupa ce s-a intors mi-a spus:
- De ajuns?
- Cred ca da, si acum o sa imi stergi memoria? Am intrebat eu in gluma.
- Nu. nu vei spune nimanui despre intalnirea noastra. Si daca vei spune nu te va crede nimeni.
- Cum esti asa sigura? am intrebat eu.
- Pur si simplu stiu, mi-a raspuns ea. Oh, si, daca te razgandesti cumva, cauta-ma!
- Cum adica sa te caut? Am intrebat eu Nici macar nu stiu unde locuiesti.
- Locuiesc chiar in casa fostilor tai vecini.
- Casa familiei Smith?
- Da, vom fi vecine!
- Apropo, cum te numesti? am intrebat-o.
- Sophie! mi-a raspuns ea.
Dupa ce a spus asta a plecat iar eu m-am indreptat spre casa. Mergeam incet gandindu-ma daca intalnirea cu acea femeie-vampir fusese imaginatia mea. Dar frica pe care o simtisem in momentul cand m-a intrebat daca voiam sa mor nu putea fi inchipuita. Fusesem pur si simplu stupefiata. Cand am intrat in casa luminile erau aprinse aproape peste tot.
- Mama! am strigat eu. Mama unde esti?
Niciun raspuns. Am mers in bucatarie, dormitorul meu si, cand am ajuns in dormitorul ei am inceput sa tip. Mama era intinsa pe jos, langa patul ei. Era foarte palida iar inima ei nu mai batea. era moarta.
- Unde ai fost pana la ora asta? A intrebat ea in timp ce se ridica de jos.
- Mama? am spus eu.
- Da Anna.
Mi-am apropiat mana de inima ei si am constatat cu stupoare ca inima ei nu batea. Am stat cateva secunde si m-am holbat la ea. A observat asta si a inceput sa rada de mine. Atunci i-am vazut coltii lungi si straucitori. Gandul mi-a zburat la Sophie sigur ea o transformase pe mama ca sa imi influneteze decizia. Cand m-a intrebat daca vreau sa devin vampir si i-am raspuns ca nu m-am gandit pentru cateva secunde cat de mult mi-ar placea sa fiu vampir. Sa alerg repede, sa zbor si cine stie ce alte calitati mai aveau vampirii. M-am gandit la asta pana mi-am amintit cu ce se hranesc vamipirii si atunci i-am raspuns ca nu vreau sa devin ceea ce ea deja era. Dar acum, cand propriam mea mama, singura mea ruda in viata era si ea vampir nimic nu mai conta pentru mine.
- Cine ti-a facut asta? Am intrebat-o eu pe mama nervoasa.
- Nu stiu. Singurul lucru pe care mi-l amintesc este ca a sunat cineva la usa, eu am raspuns si apoi m-am trezit aici, cand ai venit tu, mi-a raspuns ea.
- Si nu iti mai amintesti cum arata persoana care a sunat la usa? Am intrebat-o eu plina de speranta.
- Stiu doar ca era o femeie extraordinar de frumoasa. A raspuns ea ganditoare.
Sophie, m-am gandit eu. Ea trebuia sa fie cea care o transformase pe mama pentru ca era singurul vampir care traia in orasul nostru. Mi-am dat seama de asta deoarece nicio persoana din oras nu era atat de frumoasa si niciuna nu avea pielea asa palida. In acel moment eram speriata din cauza mamei. Ma gandeam ca in orice moment ea putea sa ma ucida din simplul fapt ca ii era foame. I-am spus sa ramana acolo si am plecat la Sophie. Am sunat la usa si mi-a raspuns in cateva secunde.
- Buna muritoareo! mi-a spus ea. Te-ai razgandit cumva?
- De ce ai facut asta? Am intrebat-o eu.
- Sa fac ce? Mi-a raspuns ea putin amuzata.
- De ce ai transformat-o pe mama? Am intrebat-o din nou.
- Cineva a transformat-o pe mama ta? M-a intrebat ea total surprinsa.
- Nu te mai preface, stii exact ce ai facut numai ca nu vrei sa recunosti. Te urasc! I-am strigat eu furioasa.
- Inceteaza! daca iti spun ca nu am facut-o eu ar trebui sa ma crezi pentru ca, daca as fi transformat-o pe mama ta, fi sigura ca as fi stat cu ea sa incerc sa o conving sa nu se hraneasca cu sange direct de la sursa! Mi-a spus ea zambind.
- Atunci ce ar fi sa vi la mine sa incerci sa o opresti. I-am sugerat eu.
- OK, sa mergem! A zis ea.
Cand am ajuns acasa am mers direct in dormitorul mamei dar aceasta nu era acolo.
- Cred ca avem o problema! am spus eu.
- De acord cu tine! mi-a raspuns Sophie.
- Trebuie sa mergem sa o cautam. Am propus eu.
- Trebuie sa ma duc sa o caut. Nu ai cum sa ma ajujti desi as cam avea nevoie de ajutor. A spus Sophie.
- Spune-mi doar ce trebuie sa fac! I-am spus.
- Sa te transformi! A spus Sophie sincera.
- Cat dureaza procesul de transformare in vampir? Am intrebat-o.
- In jur de 10 minute. Trebuie doar sa te musc iar veninul meu se va imprastia in sangele tau. Inima ta va inceta sa bata si nu vei mai avea nevoie sa respiri. A raspuns ea.
- Fa-o! am exclamat eu.
M-a privit timp de cateva secunde cu uimire iar apoi a aprobat aproape imperceptibil din cap si m-a intrebat:
- Esti sigura ca vrei sa faci asta?
- Absolut!
- Esti pregatita?
- Da! I-am raspuns hotarata.
- OK.
Imediat dupa asta am simtit o durere cumplita mai intai in antebrat si apoi in tot corpul. M-am prabusit pe podea si am stat acolo asteptand sa ma transform intr-un adevarat vampir. Simteam cum treptat durerea se imprastie in corp. In ciuda durerii ma simteam destul bine. Era o senzatie placuta. Sa simti cum ti se opreste inima, sa nu mai ai nevoie de aer pentru a trai. Cel mai rau lucru pentru un vampir este hrana. Au nevoie de sange uman asa cum oamenii eu nevoie de oxigen. De asta imi era cel mai frica. Daca nu ma puteam controla? Daca le voi face rau prietenilor mei? Oare vampirii pot iesi in lumina soarelui? Oare aud foarte bine asa ca in filme? Zeci de intrebari imi veneau in cap dar nu eram in stare sa scot niciun cuvant. Cand a disparut m-am ridicat si am observat ca Sophie astapta rabdatoare langa mine ca procesul sa se termine.
- Am nevoie de ceva care mama ta a purtat! Mi-a spus ea iar eu i-am adus o rochie de-a mamei.
Dupa asta a sarit pe fereastra si a aterizat in picioare. I-am urmat exemplul si, spre surprinderea mea am aterizat la fel de gratios ca si ea si nu am simtit niciun fel de durere. Sa fii vampir era grozav.
- Inspira mirosul acesta! Mi-a spus intinzandu-mi rochia.
Am facut ce a spus ea simtind mirosul familiar al mamei. Dupa aceea mi-a spus sa incerc sa descopar, dupa miros, pe unde fugise mama. I-am dat rochia lui Sophie si am inspirat aerul proaspat. Mirosul mamei venea din doua parti. De la rochia pe care Sophie o tinea in mana si dinspre parcul din apropierea casei mele. Mi-am dat seama ca mama fugise pe o alee care ducea spre parcul prin care Sophie si eu ne plimbaseram mai devreme. Dupa ce i-am spus din ce parte venea mirosul eu si Sophie am pornit impreuna pe aleea aceea stramta si, dupa 5 minute am vazut-o pe mama stand pe o banca parca asteptand ceva. Sophie si cu mine am asteptat cateva momente si, langa mama a aparut o femeie la fel de frumoasa ca si Sophie. Aceasta avea parul mediu si blond iar ochii ii erau albastrii.
- Ce vrei? a intrebat-o ea pe mama.
- Imi este frica Nicole. Urasc ce am devenit. Nu vreau sa ranesc pe cineva. Mi-as putea ucide propria fiica. Ajuta-ma! Cand a venit acasa m-am abtinut cu greu sa nu o ucid! A exclamat mama.
Cand a spus asta mi-am dat seam ace greu ii fusese mamei sa nu imi ia sangele cand am ajuns acasa. In ce pericol fusesem fara sa imi dau seama!
- De ce crezi ca imi pasa de problemele tale? a spus femeia-vampir.
- Trebuie sa iti pese! A zis mama. Am nevoie de ajutor.
- Du-te si gaseste ajutor in alta parte! A spus femeia nepasatoare.
Dupa aceea a plecat. In timpul conversatiei celor doua mi-am dat seama ca acea femeie o transformase pe mama.
- Te pot ajuta eu sa iti controlezi foamea! A spus Sophie iesind din ascunzatoarea de unde le privisem pe Nicole si pe mama discutand.
- Esti vampir? A intrebat-o mama pe Sophie.
- Da sunt, la fel si fiica ta! A raspuns aceasta.
- Buna mama! Am spus eu iesind din ascunzatoare.
- Draga mea, cine ti-a facut asta? M-a intrebat mama nestiind daca sa fie bucuroasa ca nu va vrea sa ma ucida tot timpul sau ingrozita din cauza faptului ca eram vampir.
- Eu! A spus Sophie, deoarece, atunci cand ai plecat trebuia sa vin sa te caut dar aveam nevoie de ajutor deoarece, in urma unei lupte cu un alt vampir calitatile mele mi-au fost luate. Pot doar sa alerg si sa zbor iar Anna trebuia sa imi spuna pe unde ai fugit.
- Sa mergem acasa mama, am sugerat eu. A fost o zi lunga pentru amandoua.
- De acord cu tine draga mea, a spus mama. Sa mergem!
Am alergat toate pana acasa si am parcurs un drum de 20-30 de minute in 5. Cand am ajuns in casa ne-am asezat toate trei pe canapeaua din living si eu am intrebat-o pe mama:
- Cand te-am intrebat cine te-a transformat de ce nu mi-ai spus adevarul?
- Credeam ca nu sti ca vampirii exista. Nu stiam ca ai prieteni vampiri. Voiam sa fug si speram ca tu sa nu sti niciodata ce am devenit. A raspuns mama aproape plangand.
- Dar Nicole te-a transformat pentru ca iti doreai asta sau impotriva vointei tale? Am intrebat eu.
- Eu am vrut asta. Cand a murit tatal tau am simtit ca o parte in mine a luat-o cu el. Nu am incetat nicio clipa sa fiu trista chiar daca in fata ta ma prefaceam atat de bine. Nicole a observat ca atunci cand eram singura plangeam si sufeream si cand eram in preajma ta ma prefaceam ca sunt fericita asa ca a venit la mine si m-a intrebat: "Vrei sa mori sau sa traiesti vesnic?" iar eu am intrebat-o in ce consta viata vesnica iar ea a zis ca ma va transforma in vampir si voi uita toata viata mea umana. Cand a spus asta am acceptat imediat sperand sa uit de durerea provocata de moartea tatalui tau asa ca m-a transformat si a plecat dar nu inainte sa imi spuna tot ce trebuia sa stiu despre vampiri. M-a lasat pe podeaua dormitorului tau iar cand ai venit si m-ai gasit am simtit o sete atat de puternica incat as fi vrut sa ma hranesc cu sangele tau dar am rezistat acestei dorinte si, spre norocul tau, ai plecat destul de repede. Dupa aceea i-am spus sa ne intalnim in parc ca sa…
- I-ai spus sa va intalniti in parc? Adica ai sunat-o? am intrebat-o eu fiin surprinsa.
- Nu. Vampirii pot comunica cu cei care i-au transformat mental. Un fel de telepatie numai ca mai profunda. Asa deci i-am spus sa ne intalnim in parc ca sa incerce sa ma ajute doar ca ati vazut ce s-a intamplat.
- Stai putin, am spus eu. Cand transformi pe cineva trebuie neaparat sa intrebi: "vrei sa mori sau sa traiesti vesnic?" am intrebta-o eu pe Sophie.
- Nu! A raspuns ea serioasa. Doar eu si familia mea spunem asta. Mi-a raspuns Sophie.
- Adica Nicole face parte din familia ta?
- Da. Este sora mea. Eu locuiesc singura acum. M-am mutat de acasa deoarece nu mai suportam sa imi vad familia ucigand oameni asa ca am plecat.
- Si ce cauta Nicole aici. Si de ce transforma oamenii? A intrebat mama.
- Nu am nici cea mai vaga idee. Probabil mi-a aflat adresa si vrea sa ma faca sa ma intorc acasa, A spus Sophie.
- Si eu ce o sa fac acum? A spus mama. Nu o sa mai ies afara din casa deoarece imi este frica sa nu ranesc oameni.
- Te pot ajuta eu sa iti controlezi setea. si pe tine Anna a spus Sophie. In primul rand, cand sunteti in preajma oamenilor nu respirati iar in al doilea rand ganditi-va ca, desi sunteti vampiri nu sunteti niste monstrii. Acum ascultati cu atentie a spus Sophie. noi vampirii putem alerga foarte repede, putem zbura, putem auzim extrem de bine, avem reflexe foarte bune si dinti ascutiti. Pielea noastra este foarte palida si pentru oameni suntem extraordinar de frumosi. Intrebari?
- Cati ani ai? Am intrebat-o eu putin timida.
- Am fost transformata in anul 1857 si pe atunci aveam 26 de ani! a raspuns Sophie.
- Am si eu doua intrebari! A spus mama. Vampirii pot dormi?
- Desigur!
- Si putem iesi in lumina soarelui?
- Da, soarele nu ne afecteaza cu nimic numai ca nu ne simtim prea confortabil la soare.
- Dar putem manca usturoi? Am intrebat eu.
- Da, a raspuns Sophie si putem atinge argint si obiecte religioase.
- Cred ca e timpul sa pleci acasa i-a spus mama lui Sophie. Nu vreau sa par nepoliticoasa dar imi este cam somn.
- Nicio problema doamna Roberts, ne vedem maine!
- OK! Noapte buna! Am spus eu si am condus-o spre iesire.
Dupa ce Sophie a plecat am plecat in camera mea, am facut un dus si am adormit instantaneu. Fusese o zi lunga.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook