Ce parere aveti despre compunera mea?
Va fi odata ceva.
Paşi în noapte, miros de sânge proaspăt în aer. Curios, se furişează mai aproape. Urmăreşte aroma plasmei până departe în pădure. Nu ştie ce se ascunde dincolo de perdeaua pe care întunericul a aşezat-o peste întreaga lume. Nu ştie ce se va întâmpla la următorul pas şi cu toate astea foamea îl trage mai adânc. Tot mai adânc.
Mirosul devine mai puternic. Aproape că-i poate simţi gustul amărui pe fiecare centimetru al limbii. Îi place. Mereu i-a plăcut gustul acesta. Are o aromă aparte şi o textură care îţi lasă o senzaţie specială pe limbă, ore în şir. Nu se satură niciodată de gustul ăsta. Am încercat să îl învăţ dar nu pot. Aşa este şi aşa va rămâne mereu.
Continuă să meargă prin noapte. Întunericul ne sperie pe toţi dar pentru el e adăpostul perfect. Niciodată nu l-am înţeles de ce îi place să stea mereu în umbră şi el mereu îmi spunea: „Noaptea e doar o parte din zi. Şi, aşa cum te poţi simţi protejat de lumină, te poţi simţi protejat şi de întuneric".
Încă se duce după miros. Mi-e frică să îl strig pentru că ştiu de ce este el în stare. Mai ales când îi e foame. Aş vrea să nu se mai afunde atât, mie încă mi-e frică de întuneric. Dar continuă să meargă, din când în când ridică ochii spre cer şi adulmecă atent apoi pleacă din nou din loc. Oare de data asta cât îi va lua să găsească sursa? Nu vreau să-l cunosc pe cel sau pe cea care în momentul ăsta e sursa! Mi-e şi milă de ce se va întâmpla. Dar nu îl pot opri. Am făcut un jurământ că nu îl voi schimba în niciun fel, trebuie doar să am grijă de el. Jurămintele şi armistiţiile se fac doar cu îngeri şi cu demoni. Eu am făcut unul cu un înger. Unul prin care trebuie să integrez un demon în lumea umană. E greu dar răsplata va fi pe măsură, aşa mi-a promis, iar îngerii nu pot minţi, scrie în Cartea Umbrelor.
Trebuie doar să am grijă de el, adică să nu păţească el ceva, nu mi s-a zis să protejez oamenii de el, doar să "nu ia masa în oraş". Tocmai de-aia i-am construit o casă la marginea oraşului. Au fost ceva bani dar măcar nu se observă că e diferită.
Nu e mereu aşa, ca acum, cu gheare, colţi, păr răvăşit şi mirosul sângelui în gură... nu, uneori poţi crede că e cea mai curată, sofisticată şi amabilă persoană din lume. Asta când nu se transformă. Nu e un vampir să acţioneze doar la întuneric, nu e vârcolac să se transforme la lună plină, nu e fantomă şi nici mumie. E un demon. O fiinţă cu mult superioară tuturor creaturilor amintite şi mult superioară oamenilor. Cu toate astea mă respectă. Pentru că am grijă de el şi pentru că îl iubesc. Da, ştiu. Sună ciudat. Sunt îndrăgostită de o fiinţă care poate să mă omoare dacă o supăr prea tare şi totuşi simt că am nevoie de el. Poate el mă va învăţa ce înseamnă să iubeşti cu adevărat.
Dar mi-am lăsat gândurile să plutească şi să mă ducă departe de lumea asta inutilă, monotonă şi absentă şi l-am pierdut din vedere. Unde e?! Merg. Nu. Alerg. Îi aud paşii printre frunze. Urmăreşte ceva. Ceva mare. Pământul vibrează doar ca să mă ajute pe mine să îl găsesc. El aleargă doar ca eu să îl pot auzi. Ar putea zbura şi ar prinde prada mai repede. Dar nu o face. Pentru că vrea să îl găsesc şi pentru că îi place vântătoarea. Brusc s-a făcut linişte. Îi simt respiraţia în ceafă. Mă întorc. "M-ai găsit! Felicitări! Acum vino să vezi ce-am prins. Mă feliciţi, nu?" Faţa lui dovedeşte că este o fiară. Sânge. Mult. E pe toată faţa lui. Se scurge uşor pe buze, iar între dinţi are o bucăţică de blană. Mă apropii de el şi dau să-l îmbrăţişez. Mă apucă de mână şi o rupe la fugă. Din inerţie încep şi eu să alerg. În mai puţin de 20 de secunde suntem la locul unde se serveşte cina. O linişte sufletească mă cuprinde cu totul: e doar o căprioară. "Felicitări Erik! Bună pradă!" Acum mă lasă să îl îmbrăţişez şi apoi mă împinge pe jos. Ştie că nu voi mânca crud şi totuşi mă pune să stau să îl privesc. Personal, am început să mă obişnuiesc, chiar îmi place să îl privesc. Dar vom pleca acasă şi el îşi va reveni, dar nu va uita ce-a făcut. Se va mai lăuda trei zile de-acum încolo şi eu îl voi suporta pentru că îl iubesc.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook