Ce pretuiti cel mai mult in viata?

Venim pe lume cu niste lucruri si multe altele le primim pe parcurs. Uneori nici nu le mai observam…iar de apreciat nici nu mai spun. Le luam asa ca si cand ni se cuvin fara sa ne gandim vreo secunda ca ar trebui sa fim bucurosi sau recunoscatori ca le avem. Credem ca le meritam pur si simplu. Dar atunci cand dispar, fie si pentru o ora parca ni se da toata viata peste cap, toate planurile pe care le-am aranjat atent sau toate ideile despre cum ar trebui sa arate viitorul.
Experientele celor din jur ne ajuta uneori sa apreciem mai mult lucrurile pe care le avem, dar nu pentru mult timp.
Pentru mine cel mai scum lucru din viaţă e familia, nu e prietenul, dragostea, ci persoanele dragi, care mereu mi-au fost şi-mi vor fi alături.

Pai eu,imi pretuiesc familia si persoanele pe care stiu ca ma pot baza. Unii pretuiesc banii mai mult ca orice,pentru ca nu aduc mereu fericirea[acum sa fim seriosi,cui nu i-ar placea o vila sau o masina], dar in cazul unei boli incurabile, banii nu te pot ajuta, sau nu-ti pot readuce un prieten care a avut un accident si a murit instant! Deci, ceea ce e bine sa pretuiesti sunt oamenii din jurul tau!

Familia si persoana iubita.

Parintiii

Pai viata...trece repede, este interesanta si ne putem indeplini menirea, se intampla o singura data…marele esec de a rata aceasta opotunitate este greu de suportat si nu suntem intotdeuna pregatiti pentru asta.
Unii avem o viata mai linistita, altii mai agitata, mai grea. Insa ceea ce pretuim fiecare in viata noastra, depinde doar de noi. Cum stim sa apreciem ceea ce avem, ce putem avea si ceea ce suntem, este alegerea noastra.
Multi dintre noi suntem furati de lucruri superficiale, care vin si pleaca, incep si se termina: bani, bunastare, lucruri materiale etc. Ba chiar devenim usor dependenti si avizi de toate acestea. Iata cum, fara sa ne dam seama, ne lasam dominati de lucruri efemere. Pe cand, investitia in noi, deopotriva intelectuala sau spirituala, ne ramane, ne onoreaza si sunt parte din noi. Nu ni le poate lua nimeni. Si prin acestea, reusim sa le generam pe cele materiale.
Nu se poate spune ca lucrurile materiale nu conteaza sau ca nu merita sa luptam sa le avem, insa nu cu orice pret si fara a le lasa sa ne acapareze sufletul, fara a ne pierde intr-un univers artificial despre care constatam peste un timp, ca nu este suficient si ca nu ne poate oferi fericirea, ci doar o intretine la un nivel de suprafata, fara substanta.
Altfel, ar trebui sa ne asumam aceasta ‘ratacire’ pentru care am optat in locul unui univers profund, real, in care ne regasim si gasim echilibrul, la toate nivelurile vietii si pentru toate aspectele ei.
Uitam, sau nu avem timp sa observam, ca parte din noi (aceea de a ne indrepta catre noi insine), clipele pretioase si unice pe care ni le ofera viata, acele lucruri marunte care fac diferenta, care formeaza la un loc acel ansamblu de care avem de fapt nevoie, care ne poate schimba starea de spirit in bine, care ne ajuta sa mergem mai departe si sa intelegem cine suntem de fapt.
Atunci cand iubim, de multe ori, nu stim sa apreciem si sa pretuim sentimentele celuilalt sau persoana, cand avem dificultati in viata uitam sa ne intoarcem catre ceea ce avem cu adevarat si uitam sa incercam sa pastram, cand nu ne convine ceva uitam sa ne pretuim familia, parintii si copiii, ne cream asteptari mai mari decat ar trebui si punem astfel presiune pe cei dragi. Iar apoi, cand realizam ca am pierdut si implicit, ce puteam avea, avem frustrari si ne victimizam.
Viata este frumoasa, asa cum este ea, cu bune si cu rele si ne ofera marea sansa de a o trai, cum stim noi mai bine.

Pai cel mai mult pretuiesc viata, faptul ca traiesc este o minune...Parintii si prietenii, astea-s cele mai importante lucruri pe pamant si bine-nteles natura