Hei! Nu dispera. si eu m-am simtit asa de multe ori.dar, cum zice zicala. Dupa ploaie vine soarele.
Incearca sa iti "speli creierul" si sa devi o alta peroana. Incepe de la 0, asta daca ai curajul daca nu, incearca sa recastigi totul.
Normal ca are rost sa traiestiii`! Helooo`! Am trecut si eu prin aceasta situatie...si ca tine ma intrebam daca mai are vreun rost sa traiesc...Imi venea sa`mi iau campii, dar dupa o saptamana de izolare in casa m`am gandit ca degeaba stau in casa, asa ca.am iesit afara sa imi rezolv problemele cu prietenii. Am inceput cu prietena cea mai buna, mi-am cerut scuze chiar daca nu stiam de ce se suparase pe mine si stand cu ea m`am impacat si cu prietenii.
La fel te sfatuiesc sa faci si tu. Iar in legatura cu prietenul si familia incearca sa discutii cu ei si sa incerci sa pastrezi o relatie de prietenie atat cu prietenu cat si cu parintii.
Succes`!
Esti la varsta aia naspa in care te intrebi ce rost are viata daca n-ai prieten, iubit etc. O sa vezi ca peste cativa ani, 2-3, sa zicem, o sa razi de cum gandeai pe vremea asta, iti spun, pentru ca stiu. O sa vezi ca exista lucruri mult mai importante decat "prietenii", niste oameni care de fapt doar profita de tine, tot timpul, fara sa-ti dai seama.
Buna scumpa. uite.un sfat pietenesc.Nu dispera, te inteleg perfect.Si la mine a fost o perioada de genu' dar trebuie sa iti asculti inima sa incerci sa faci totul dupa vocea inimii:*
Bafta multa si ai grija.Nu apela la alte chestii k apoi sa iti para raw sau...