Cand simti ca lumea iti fuge de sub picioare, incearca sa fugi alaturi de ea. Nu-ti promit ca vei putea tine pasul, dar sunt convinsa ca va veni si randul tau sa ajungi la capatul "rutei".
Cand simti ca nu ai scapare, priveste in sus. Nu iti promit ca vei vedea "iesirea", dar sunt convinsa ca vei gasi lumina.
Cand plangi, aminteste-ti ca "pentru fiecare minut in care plangi, pierzi 60 de secunde din viata, in care ai fi putut sa zambesti."
Asa ma simt si eu uneori, dar cu timpul, vei descoperi ca exista si suferinte mai mari decat cea prin care treci. Ridica-te...
Numar in gand pana la 10 si incerc sa ma linistesc, citesc o carte care imi place, ma plimb, merg in locuri care imi plac si ma fac sa ma simt bine.Bineinteles incerc sa gasesc si cauzele pentru care ma simt astfel, pentru a incerca sa le rezolv.
Inspir adanc, ma uit in oglinda si imi vad fata schimonosita de atata plans si imi dau seama ca viata are si parti frumoase si merita traita. Ma "imbarbatez" singura si imi pun muzica vesela, sun pe cineva sau ies in oras, sa uit de starea asta urata.
Chiar asta fac...ma retrag intr-un loc unde stiu ca nu sunt deranjata(chiar si in baie daca e nevoie ), plang pana cand numai am lacrimi, astfel ma linistesc, apoi imi ridic moralul gandindu-ma ca putea fi mai rau! Si functioneaza de cele mai multe ori...
Eu personal... plang... nu incerc sa ma abtin ca stiu ca nu va fi mai bine (normal sa nu fie toata lumea de fata, cand sunt singura), ma descarc dupa care imi astern gandurile pe un blog privat... un fel de jurnal, unde scriu tot ce ma doare, ce ma deranjeaza si caut solutii... ma incurajez singura cum ar veni... dupa care ma simt mai bine... pentru mine mereu a functionat... cand eram adolescenta si prietena mea nu era langa mine... scriam pe un jurnal tot ce ma apasa, si pana la urma singura ma descurcam cu orice situatie... pentru ca singura gaseam solutii... inearca si tu... poate functioneaza...
Viata merge inainte si problemele te intaresc, si iti produc imunitate la asemenea probleme asa ca... de ce sa fugi?
Toti avem momente din astea, suferinta face parte din viata. De cele mai multe ori conteaza felul in care ii faci fata. Cunosc persoane care alearga sau se extenueaza fizic, ca sa se simta mai bine... Nu stiu ce functioneaza la tine, fa ceva sa te distraga, sa iesi din starea aia. Suna-ti o prietena/un prieten caruia-i poti face confidente, vorbeste cu cineva apropiat, parinti, frati, cu cineva, doar sa lasi povara de pe umeri. De asta avem prieteni, nimeni nu e singur. Si chiar de-ar fi asa, nu te izola. Sunt sigura ca sunt multi care tin la tine si sunt gata sa te ajute.
Te gandesti ca momentele alea vor trece, pentru ca oricum vor trece. trebuie doar sa fii constienta de asta.
te descarci, dar intotdeauna sa stii ca u va dura mult, orice ar fi
Te ascunzi sub un pod . nu stiu chiar nu stiu trebuia sa dai mai multe detalii, eu de obicei ma gandesc merita sa plang pentru ceva sau cineva? nu. si ma gandesc ca trec eu si prin asta si apoi imi reiau viata si uit tot
Aici depinde de fiecare persoana unii dintre noi se linistesc prin muzica altii prin facand ceva placut lor, altii se retrag de tot din societate la asta te referi sau la ce?
Dar ce faci cand nimic nu mai functioneaza? cand plangi si e mai rau? cand vorbesti cu cea mai buna prietena, cu sora ta, cu mama si nu e mai bine?
cand totul e bine doar 1 minut?
cand doare atata de tare ca nu vezi nimic decat indoiala?
atunci ce faci?
ce faci cand te trezesti si adormi cu acelasi sentiment de neputinta? si vrei sa faci sa fie totul bine pentru ca ceilalti sa nu se ingrijoreze, pentru ca vrei sa poti zambi si tu cu adevarat!
ce sa fac?