Dacă și fi avut copil/copii.
Iași și explicat, Iași fi vorbit, Iași fi desenat, Iași fi gesticulat, Iași fi scris cu toată inima mea și tot sufletul meu cum ar trebui sa procedăm împreună un lucru, cu frumosul, cu blândețea, în joacă și în serios unde este cazul și necesar pentru binele copilului meu.
Fiindcă știu că eu ca părintele lui orice educați iași oferi copilului meu orice lași fi învățat în Viața pentru binele lui/ei așa va și rămâne format toată Viața lui/ei.
Poate că, ca părinte într-o zi voi fi deranjat, supărat de unele greșeli care le va face, unele chestii care îi poate aduce cazuri și probleme fără ca el/ea să-și dea seama, dar Niciodată! Nu-l voi face să se simtă respinși de mine, umilit de mine, judecat/ă de mine, ce a-și face ca părintele lor?, cu toată inima mea și tot sufletul meu de părinte, mași pune în fața lor iași lua de mână așa cum i-am crescut și pun pe toți la masă, le gătesc ceva bun și dulce și stau discut cu copii mei, și stau vorbesc cu copii mei și stau, le explic toată viața mea că cât voi trăi copilor mei pentru ei timpul meu și datoria mea de tată este săle vrea tot binele din lume, și le voi arăta unde fac ei o greșelă, și le voi arăta unde fac își fac ei singuri probleme ce le poate aduce necazuri.
Dece să-l închid Doamne Dumnezeule ferește în casă? Dece săi iau telefonul? Poate are acolo intimitățile lui/ei ce să caut eu în ceva personal de al ei/lui?
Eu sunt părinte lor și tatăl lor între mine și ei trebuie să existe încrederea Adevărată. Eu trebuie sa știu de la ei, secretele lor dacă vor să-le spună mie, să-le împartă cu mine și dacă ei consideră ca ar trebuie sa știu secretele lor. Eu nu am cum să mă bag cu forța în viața lor privată și apoi să mă aștept ca copii mei să mă respecte ca tatăl lor să mă iubească ca tatăl lor când eu ce fac? Ma bag în chestiile lor intime și private asta nu-i normal și nici sănătos într-o familie.
Când un copil, fie Adolescent fi major ajunge săi fie teama de tatăl lui să fie teama de mama lui, atunci există o problemă grav în acea familie. Fiindcă un copil nu trebuie să știe de teama/frica unui părinte căi va lua telefonul sau îl va închide în camera lui, asta nu este educație și nici "normalitate" este o ruptură Serioasă! între părinte și copil său de ce? Copilul ajunge săi fie frică de părinte, nu-l mai respectă iar iubirea părintească o sa tot scadă până? Când copilul ajunge să-și urască părintele sau chiar mai rău, să fugă să se ascundă constant de acel părinte pentrucă? Îl va considera călău și o problemă, iar când un copil ajunge să crească astfel de mic până când ajunge la o vârstă Adolescentă, nu va mai ști respectul de părinte Niciodată vor urma certurile, ne înțelegerile, probleme, necazurile, scandale între părinte și copilul său.
Greșiți grav! Când puneți un copil să-și "respecte" pedeasa impusă de voi ca părinte, și aveți așteptarea, pretenția ca acel copil să vă înțelegă? Sunteți conștient că va obligați, impuneți copilului să-și "respecte" pedeapsa dată de Dumnevoastră! Asta nu-i educație și "normlitate"
Educația Adevărată nu se face cu pedeapsa ori care iar fi forma. Educația Adevărat se face cu inima și sufletul Adevărat de părinte. Nu instruiți soldați și oferiți inima și sufletul cu Adevărat unui copil și el/ea vă va arăta, vă va lua ca exemplul lui cel mai bun, va vedea în voi totul ca părintele lui.