Un profesor de al meu ar spune ca sentimentul este un proces afectiv uman care exprima atitudinea omului fata de realitate, eu as spune total altceva.
Sentimentul reprezinta o traire, o impresie personala, o convingere, ceva ma presus de emotie si care da nastere la pasiune, o simtire senzoriala si afectiva.El este in comuniune cu perceptia de moment, este o stare moderate de intensitate cu durata lunga.
Cum apara sentimentele? Opinii si perceptii + trairi + dorinte + stare de moment = sentiment.
Mai bine zis este ceva gen je ne sais quoi, ceva ce nu se poate transmite, ceva ce nu se poate explica in cuvinte, o amant prea bun pentru cuvinte, trebuie sa simti ca sa intelegi.
De multe ori ne intrebam de ce simtim ceva, dar niciodata nu putem sa explicam, putem sa scornim cele mai aberante teorii, "catelusii de plus ma fac fericita deoarece cand eram mica bunica mi-a oferit unul cand eram supara si mi-a spus sa am incredere in el si sa ii spun lui tot ce ma supara si ma framanta, deoarece el intotdeauna o sa fie langa mine si o sa ma asculte".
Sentimentele sunt niste trairi emotionale intense de care nu scapi usor, dar timpul te scapa de ele sau altceva/altcineva.
Chiar daca nu pot fi reproduse in cuvinte, ele pot fi transpuse prin arta, sau prin interpretarea unui cantec, sau orice in care se vede ca a fost facut cu pasiune.
Sentimentul ca parere, senzatie, dorinta, simtire, certitudine, este foarte misterios, nici nu sti cand se instaleaza, cat sta sau daca o sa poti scapa de el definitiv.
Nu pot fi intelese sentimentele, dar de fiecare data cand vine vorba de sentimente si de alegerile facute pe baza lor, pot sa dau si eu un citat "Alegem ce ni se potriveste", chiar daca de multe ori le renegam si vrem sa scapam de ele. Ajungem sa facem multe lucruri, care la un moment dat ni s-au parul imposibile, datorita sentimentelor.
Cand mama nu e acasa si vine dupa cateva luni prinzi dorul ei, alea sunt sentimentele care le desprinzi de dor.
Sentimentul este o stare afectiva de moment. Niciodata nu trebuie sa se ia decizii pe baza acestuia. Si inaintea fetei, este o traire de moment. Acesta depinde de relatia ta cu fata aceea, caci sentimentul se manifesta in multe feluri(de ex: cand ti-a spus ea ceva sau cand i-ai spus tu ceva -fie un compliment, fie din mandrie; cand unul dintre voi a facut ceva pentru celalalt, etc., etc.).
Nu trebuie confundat sentimentul cu emotia. Emotia este starea in care consideri pe cineva ca merita un respect mai mare decat al tau[ex: cand stai in fata clasei -ceilalti sunt in mod numeric mai multi si deci se manifesta automat un respect mai mare(asa am crescut cu educatia aceasta si este buna); cand stai in fata unei persoane importante(deci mai importanta decat tine; si aici respectul pentru altul este bun)]. Emotia va trece pana se va instala obisnuinta. Totusi, nu trebuie lasat sa scada respectul, pentru ca acesta este strans legat de moralitate; caci atunci cand ajungem sa-i privim pe oameni mai prejos decat noi -si nu egali ca noi- suntem deja imorali, chiar daca noi ne simtim superiori.
SENTIMÉNT, sentimente, s. n. 1. Proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului față de realitate; simțământ. ♦ Afecțiune. 2. Facultatea de a simți, de a cunoaște, de a aprecia ceva; conștiință. ♦ Credință, impresie intimă; convingere. Avea sentimentul că l-a mai văzut undeva. [Var.: (înv.) simtimént s. n.] — Din fr. sentiment.
Ma refeream fata de o fata..si un exemplu de sentiment fata de o fata...dau funda...