Ambele... una fara alta nu este asa bine, dar mai mult iubita!
Deci daca ne referim la iubirea dintre o fata/femeie si un baiat/barbat ambele! De ce?!
Pentru ca daca esti iubita cu adevarat esti si adorata! O persoana care te iubeste te adora. sau te,, admira''. Poti fi iubit fara sa fi adorat, asta se intampla din defectele fizice, si atunci te iubeste ca suflet, dar nu te adora! Cand te vede iti simte defecte. si nu se simte foarte,, comod''. De aceea daca este o iubire,, ca la carte'' trebuie si admirat si iubit!
Ei bine mai e un caz, intre fete-fete. De ex. Eu o ador pe fata aia pentru ca se imbraca si se comporta foarte frumos, deci asta nu inseamna iubire. O,, admir''.
Una fara alta... merge merge. Nu!
Iubita, ca sa simti pasiunea. Dar iti dai seama atunci cand,, te iubeste'' ca nu esti adorata sau admirata. Iti dai seama pe sine ca nu arati prea bine.
Iubita, bineinteles. A fi adorata este mult mai prejos decat a fi iubita. iubirea este cel mai inalt, mai frumos sentiment. Cu greu ajungi la el. ca sa ajungi la el e posibil sa treci prin senzatia aceea de "vai nu pot trai fara tine, vai te ador"
Sa fiu iubit - dar constant si permanent. Adulatia este o extrema care nu tine mult si cand dispare, dispare si iubirea...
Sa fiu iubita! Dupa parerea mea e ca nu poti adora o persoana decat daca nu o cunosti bine, cand incepi sa o cunosti iti dai seama ca are si defecte si deci nu prea mai ai cum sa o ridici pe un piedestal si sa te "pleci" in fata ei! Cand iubesti pe cineva se presupune ca deja cunosti pers respectiva, ca o accepti cu defectele pe care le are,,, deci sa o iubesti exact pentru ceea ce este si cum este ea, nu pentru o imagine falsa pe care ti-ai creat-o si astfel ai ajuns sa o adori! nu stiu, tu ce distinctie faci intre acesti 2 termeni?
Amandoua isi au rostul lor in viata noastra. Dar cred ca prefer sa fiu iubita decat adorata. A adora e mai mult decat a iubi, e mai aproape de a venera. Eu nu vreau sa fiu venerata, ci doar iubita. Oricum sunt doua sentimente a caror valoare nu poate fi perceputa de capacitatea umana si, implicit, nici nu pot fi traite la valoarea lor adevarata.
Sa-ti dau un exemplu. Ai un prieten si-i spui ca-l iubesti. Probabil asta simti in momentul de fata, sau asta crezi ca simti. Peste 2 saptamani va despartiti. Suferi, trece un timp si pe urma il uiti. Pe urma ai alt prieten, si ii spui SI LUI ca il iubesti. Ceea ce vreau sa spun este ca, nu poti stii niciodata cand iubesti cum n-o sa mai poti iubi pe altcineva. Si aceeasi situatie este si in cazul casniciilor, unde, teoretic, ar trebui sa fie suflete pereche, cum altfel iti explici divorturile?