In primul rand dorinta de a sti. Simt ca informatiile sunt un bun achizitionat, iar cand invat, e ca si cum as cumpara ceva (timpul meu e pretul). Tot ce am invatat in viata mea a ajuns sa-mi fie, mai devreme sau mai tarziu, de folos.
In al doilea rand, dorinta de a fi mai buna (sau cea mai buna daca se poate). Am inteles cand eram copil ca daca muncesti si esti cel mai bun, cu siguranta vei avea succes in cariera. Si cum mi-am dorit mereu un loc de munca bun, in care sa muncesc de placere, in care sa fiu respectata si apreciata, in care sa-mi fie recunoascuta valoarea si din care sa castig suficient pentru a trai decent, invatatura a fost pentru mine calea de a-mi indeplini aceasta dorinta. Viata mi-a aratat ca atunci cand stii multe, cand lumea te admira pentru asta, iti gasesti si prieteni interesanti si buni, care sa te sustina si un sot bun, din aceeasi categorie cu tine. Deci, pana la urma, pentru mine, invatatura este cheia succesului si a fericirii.
In al treilea rand, multumirea ca pot sa invat. Am intalnit oameni mai putin dotati intelectual, care se chinuiau sa invete, sa inteleaga si nu puteau. Eu am darul ed a reusi sa invat cam tot ce imi propun (nu cu usurinta, dar cu munca, nimic nu mi-a fost inaccesibil pana acum). Si atunci simt ca sunt privilegiata, ca am dar pe care e pacat sa nu-l folosesc. E ca si cum as fi primit o masina senzationala. Daca nu imi folosesc inteligenta, e ca si cum as tine masina inchisa intr-un garaj, fara sa ma bucur o clipa de ea.
In ultimul rand, o ambitie pozitiva. Vreau sa dovedesc (mai ales mie insami) ca sunt cea mai buna. Nu imi subminez colegii, vreau sa stiu ca sunt foarte buna in mod cinstit si onorabil.
Nu te gandi la el ca "invatat" gandeste-te la el ca un joc video gen.
Pai la scoala... daca iai o nota mica ma ambitioneaza sa invat...dar in general ..dorinta de a sti mai mult