Iată poezia:
Cum leagănă vântul zilele
şi le dă albului văzduh în dar
Aşa vom rupe şi noi filele
din numai al nostru calendar
Iar până ce soarele orb va roşi
sărutând al cerului guler albastru,
Noi vom râde şi vom fi
ceea ce n-a fost un suflet sihastru
Şi chiar într-un buzunar s-adunăm
toate cele frumoase şi vii
Şi printr-un ochean să ne uităm
la tot ce moment pur se va numi
şi nu ştiu dacă ţi s-a spus cândva
că sufletul soarelui în şapca ta va bătea
Sper să-ţi placă. Ca o notă, poţi înlocui cuvântul "şapcă" din ultimul vers cu "pălărie", depinde de stilul ei.
Bună! Te ajut eu. Doar zi-mi despre ce să fie/ce stil să abordez. Vrei o poezie încărcată de figuri de stil (nu de dragoste) sau mai "lejeră"?