Cine poate sa imi spuna cateva descrieri pentru poze pe facebook...atat triste cat si vesele... Funda la cele mai multe

Si mor…. incet si sigur.Mor de dragul tau.
Cred ca inima mea e inchisa pentru renovare! Nu mai incercati! Lucratorii se misca greu, romaneste. Fura materiale, sunt lenesi...Nu stiu cat va mai dura!
Paradis cu o umbra si un vis.
Simt vantul cum imi bate in crestet si parca imi zgarie urechile.Nu,nu e briza marii……marea am parasit-o de mult si pe el l-am lasat acolo, printre valuri si amintiri.Inca mai port mirosul lui in haine, iar fumul de la tigarile lui parca s-a intiparit pe pielea mea.Dar vantul acesta parca sterge orice amintire, orice ma leaga inca de el.Si ma simt usurata, pentru ca piatra pe care o aveam pe inima s-a prefacut in nisip, nisip ca cel pe care am calcat atunci cand am plecat de langa el.
Uneori vreau ca eu și tu să fim noi. Împreună.
Uneori vreau ca noi să fim eu și tu. Separați.
Îmi plimb mâna dintr-o parte în alta a bărbiei tale, iar degetele mele se împleticesc în mustața ce se ridică încet și două buze încearcă să mă muște. Sprâncenele tale arcuite se unduiesc cu repeziciune iar ochii tăi mă ceartă. Mâinile tale sunt jucăușe și corpul meu e de mult în posesia ta. Mă amăgești cu fiori pe șirea spinării și respirația ta caldă îmi pătrunde în piele. Închid ochii. Parcă cearșaful se desprinde de mine, iar eu levitez. Îți simt privirea ce coboară încet pe corpul meu, simt gândurile tale ce-mi desfac nasturii de la cămașa pe care ți-am împrumutat-o. Începi să respiri greu, să dai semne că ești pe cale să-ți pierzi controlul. Ai așteptat atâta timp să mă revezi, ai așteptat o eternitate să-ți răspund, m-ai așteptat pe mine. Eu am căutat o călăuză care să-mi asigure drumul spre paradis. Poate ești tu, acum că nu mai ai control.
Totul are o noua perspectiva atunci cand iubesti.
Scriu zi de zi despre tine fara ca tu sa iti dai seama.
Mă lupt cu tine şi cu mine în acelaşi timp. Iubirea noastră-i moartă iar eu încă o zgâlţâi încercând să o trezesc. Dar ea zace între noi doi, inertă. E ca un front de luptă în care poţi să mă distrugi oricând. Mă învinuieşti că eu sunt criminala, că eu ne-am ucis iubirea cu pietre şi cu foc. Dar mâinile tale sunt murdare de pământ şi funingine. Eu sunt plină de arsuri şi vânătăi şi mă aşez lângă trupul palid al iubirii. Stai tolănit pe scaun, ca un mârşav ce eşti. Acum ai două victime, eşti câştigător deplin. Totuşi iei corpul neînsufleţit al dragostei noastre şi îl aşezi pe pat. Pe mine mă laşi să zac aici, pe podeaua rece. Mă priveşti pentru ultima oară în ochi şi râzi, ca un bou ce eşti. Victoria e glorioasă, inamicul e muribund. Tu pleci, închizi şi uşa. Carnagiul s-a sfârşit. Ai câştigat lupta.
Vorbe-n vant au fost multe, vrute si nevrute.
Cum ai vrea sa uit o iubire ce ma facea fericita? Sa dau uitarii a mii de amintiri petrecute in doi, a sute de imbratisari si saruturi…cum ai vrea sa uit zambetul ce ma facea sa tresar sau cuvintele dulci rostite in miez de noapte? Mi-e greu..si dor. Nu pot sa fiu si de data asta de piatra.e prea mare durerea.
Iarta-ma, invata-ma, nu spune nu…
M-am îmbrăcat cu cămaşa ta de dimineaţă. E puţin şifonată dar miroase a tine. Te sun. Eşti obosit şi-mi zici că o să poposeşti deseară pe aici. Mi se face pielea de găină numai când mă gândesc că o să mă atingi din nou, că o să mă priveşti în ochi şi că o să mă săruţi. O să treci pragul uşii, o să-ţi laşi papucii şi geanta pe gresie, o să-ţi pui ceasul şi cheile pe masă şi o să mă laşi să-ţi sar în braţe. Îţi vei sufleca mânecile şi-ţi vei lua ceva rece din frigider. Îţi scoţi pachetul de ţigări şi mă întrebi râzând dacă nu doresc şi eu. Mă strâmb şi-ţi zic din nou că eu nu fumez. Râdem. Împreună. Mi-a fost dor să te văd, să te simt, să te aud. Amândoi avem nevoie de afecţiune.