Pune o întrebare
  Adolescenţi
geany_9157
| geany_9157 a întrebat:

Cine stie obiceiuri si traditii ciudate in lume?

3 Raportează Evaluează
RSS răspunsuri Ordonare: Cronologică
3 răspunsuri:
EX
| EX a răspuns:

În Tanzania nu e politicos să ajungi la timp la masă. E de preferat să întârzii 15-30 de minute. Dacă mănânci aşezat pe covor e nepoliticos să stai cu tălpile la vedere. Cel mai vârstnic bărbat de la masă este servit primul, iar gazda va mânca ultima. Nu e politicos să miroşi mâncarea.

În Afganistan oaspeţii sunt aşezaţi cel mai departe de uşă. Aceştia vor fi serviţi primii cu mâncare şi trebuie să mănânce cel mai mult, în timp ce gazdele vor manca ultimele şi mai puţin. Gazdele vor trebui să întrebe de cel puţin trei ori dacă oaspeţii mai doresc o porţie, iar aceştia din urmă trebuie să refuze tot de cel puţin trei ori.
Dacă se întâmplă ca cineva să scape pâine pe jos, aceasta trebuie ridicată de jos, sărutată şi apoi aşezată în altă parte.

În China este nevoie să stiţi să ţineţi corect beţişoarele. De asemenea, atunci când nu sunt folosite beţişoarele trebuie perfect alianiate pe masă, unul lângă celălalt. În caz contrar, semnifică faptul că veţi fi aşezat neadecvat în sicriu. Nu îndreptaţi niciodată beţişoarele către un comesean! Acest gest este considerat o insultă gravă.

Dacă luaţi masa în Japonia, trebuie să aşteptaţi invitaţia gazdei de trei ori înainte de a vă apuca să mâncaţi. Tăieţeii trebuie "sorbiţi". Japonezii susţin că inhalarea aerului în timp ce mâncaţi tăieţeii le îmbunătăţeşte gustul. În restaurantele japoneze nu se lasă bacşiş.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
me
| me a răspuns:

1. În unele sate din Africa, tinerii însurăţei îşi petrec noaptea nunţii în trei. Una dintre bătrânele satului, deseori una dintre soacre, îi însoţeşte pe tineri în dormitor pentru a certifica virginitatea miresei şi a-i explica ce are de făcut pentru a-şi satisface soţul. Daca "martora" consideră că mireasa este "experimentată", poate susţine că aceasta din urmă nu a fost virgină şi poate cere anularea căsătoriei.

2. În Scoţia se practică "înnegrirea miresei". Rudele şi prietenii acesteia o "răpesc" şi o acoperă cu cele mai urât mirositoare şi lipicioase substanţe pe care le găsesc. Miresele sunt acoperite cu un amestec de ouă, sosuri, unt, brânză, peşte, în principiu alegerea ingredientelor depinde de bunul plac şi imaginaţia răpitorilor. Odată ce mireasa este oficial "înnegrită" e plimbată prin oraş, prin baruri şi pub-uri.

3. Miresele şi femeile din comunitatea Tujia din China plâng înaintea nunţii. Obiceiul "plânsului de nuntă" se practică timp de o lună înaintea nunţii.

4. În India se spune că femeile Manglik Dosh (femeile născute când Marte şi Saturn se află în casa a şaptea) sunt blestemate să le moară soţii. Pentru a amâna moartea soţului ele trebuie să se căsătorească mai întâi cu un copac sau un alt obiect şi abia apoi cu un bărbat. Copacii şi celelalte obiecte sunt distruse pentru a le feri soţii de o moarte prematură.

5. În Fiji, bărbatul trebuie să meargă la viitorul său socru cu un dar pentru a-i cere fiica de soţie. Şi nu orice dar. Viitorul mire trebuie să ducă un dinte de balenă, simbolul suprem al bogăţiei. Dacă viitorul socru acceptă să-şi dea fiica de soţie, mirele trebuie să pregătească un festin pentru rudele miresei. Apoi, chiar înaintea nunţii, trebuie să-şi ducă mireasa la un tatuator pentru a o face şi mai frumoasă.

6. Într-un sătuc din Sabah, un stat malaiezian, tinerii însurăţei din comunitatea Tidong trebuie să nu-şi facă nevoile timp de 72 de ore. Pentru a se asigura că nu trişează nimeni, cei doi primesc cantităţi mici de apă şi hrană şi sunt urmăriţi îndeaproape de familie şi prieteni. Dacă tradiţia este încălcată tinerii căsătoriţi vor avea ghinion, căsătoria va fi blestemată sau copiii le vor muri la o vârstă fragedă.
În Tanzania nu e politicos să ajungi la timp la masă. E de preferat să întârzii 15-30 de minute. Dacă mănânci aşezat pe covor e nepoliticos să stai cu tălpile la vedere. Cel mai vârstnic bărbat de la masă este servit primul, iar gazda va mânca ultima. Nu e politicos să miroşi mâncarea.

În Afganistan oaspeţii sunt aşezaţi cel mai departe de uşă. Aceştia vor fi serviţi primii cu mâncare şi trebuie să mănânce cel mai mult, în timp ce gazdele vor manca ultimele şi mai puţin. Gazdele vor trebui să întrebe de cel puţin trei ori dacă oaspeţii mai doresc o porţie, iar aceştia din urmă trebuie să refuze tot de cel puţin trei ori.
Dacă se întâmplă ca cineva să scape pâine pe jos, aceasta trebuie ridicată de jos, sărutată şi apoi aşezată în altă parte.

În China este nevoie să stiţi să ţineţi corect beţişoarele. De asemenea, atunci când nu sunt folosite beţişoarele trebuie perfect alianiate pe masă, unul lângă celălalt. În caz contrar, semnifică faptul că veţi fi aşezat neadecvat în sicriu. Nu îndreptaţi niciodată beţişoarele către un comesean! Acest gest este considerat o insultă gravă.

Dacă luaţi masa în Japonia, trebuie să aşteptaţi invitaţia gazdei de trei ori înainte de a vă apuca să mâncaţi. Tăieţeii trebuie "sorbiţi". Japonezii susţin că inhalarea aerului în timp ce mâncaţi tăieţeii le îmbunătăţeşte gustul. În restaurantele japoneze nu se lasă bacşiş.

Locuitul alături de cei morţi

Funeraliile sunt un aspect foarte important pentru grupul etnic Toraja, din Indonezia. Perioada în care o familie strânge fondurile necesare organizării ceremoniei poate fi şi de câteva luni. În tot acest timp cadavrul este înfăşurat în cârpe şi ţinut în casă. Membrii grupului etnic Toraja cred că sufletul decedatului rămâne în preajma lor până în clipa înmormântării. Cadavrele sunt înhumate într-o peşteră, iar la intrarea acesteia este plasată o efigie a decedatului.

Consumarea cenuşii celor decedaţi

Membrii tribului Yanomamo din Venezuela şi Brazilia cred că nu trebuie să păstrezi rămăşiţele celor decedaţi. Din acest motiv, când unul dintre membrii tribului moare, cadavrul este incinerat, iar oasele sunt zdrobite şi amestecate cu cenuşa. Amestecul este împărţit membrilor familiei şi consumat. Membrii tribului cred că o persoană moare pentru că un şaman sau un membru al altui trib l-a blestemat, ceea ce duce la conflicte dese cu alte triburi.

Matam, doliul de la Muharram

Pentru a comemora moartea lui Husayn ibn Ali, un nepot al lui Mohamed, unele grupuri de musulmani şiiţi organizează o procesiune în cadrul căreia se autoflagelează cu lanţuri care au ataşate lame de ras sau cuţite. Tradiţia este practicată şi de către copii, care sunt crestaţi de părinţi. Acest obicei se parctică în special în Bahrein, Pakistan, India, Afganistan, Liban şi Irak.

Aruncarea copiilor de pe acoperiş

Este o tradiţie anuală, practicată în Solapur, India. Părinţii se adună pe acoperişul unui turn de peste 15 metri înălţime pentru a-şi arunca bebeluşii, care sunt prinşi într-un cearceaf de către ceilalţi membri ai comunităţii. Părinţii care iau parte la ritual sunt cei care s-au rugat să aibă copii la altarul lui Baba Umer Dargah.

Legarea picioarelor

Acest obicei a fost practicat în China timp de 1.000 de ani, între secolul X şi începutul secolului XX. Picioarele fetiţelor de 6 ani sau mai mici erau înfăşurate strâns în bandaje astfel încât să nu crească normal. Acestea se rupeau şi se deformau foarte tare, rămânând la dimensiunea maximă de 10-15 centimetri.

Mutilarea genitală feminină

Constă în îndepărtarea parţială sau totală a organelor genitale externe. Scopul acestei practici este de a controla sau reduce sexualitatea femeilor, de a creşte fertilitatea şi durata de viaţă a copiilor. Alte motive pentru această practică sunt iniţierea şi integrarea socială a tinerelor fete sau credinţa potrivit căreia organele genitale ale femeii sunt impure şi de neprivit. Vârsta fetelor care sunt supuse acestei practici este de 4 până la 14 ani. Trei milioane de fete sunt supuse anual acestei practici. Tradiţia se practică în Africa, vestul Asiei, India, Indonezia, Malaiezia.

Aperitiv cu aligator (USA)

Restaurantul Jacque-Imo’s din New Orleans, Louisiana, este celebru pentru aperitivul cu brânză, carnaţi din carne de aligator şi creveţi.

Castravetele amar - Momordica charantia (Africa/Asia)

Pentru a reduce gustul amar această legumă este sărată şi combinată cu carne de miel şi mirodenii. Momordica charantia este folosită şi în scop medicinal în tratamentul diabetului în medicina alternativă.

Limbă în sânge (Germania)

Este preparat din sânge şi limbă de vită cu mirodenii, după răcire preparatul este tăiat foarte subţire şi combinat cu un rulou crocant.

Genunchi de găină (China)

Este unul dintre preparatele favorite în China şi Japonia. Japonezii îl preferă la grătar, în timp ce chinezii îl preferă prăjit şi cu mult usturoi.

Drob (Scoţia)

Este preparat din organe de oaie (inimă, ficat, plămân), tocate şi amestecate cu făină de ovăz, seu, ceapă, supă şi condimente. Cu acest amestec este umplut un stomac de oaie, care apoi este fiert. Poetul scoţian Robert Burns a dedicat o poezie acestui preparat culinar, "Address to Haggis", care este citit în cadru festiv în fiecare an, pe 25 ianuarie, la aniversarea naşterii poetului.

Homar viu (Asia)

Ceea ce este mai important la prepararea de sashimi din homar viu este viteza de preparare, cu cât este mai rapid bucătarul, cu atât este mai "vioaie mancarea".Odată homarul despicat, carnea din coadă este scoasă cât mai repede şi tăiată în porţii pentru sashimi. Cealaltă jumătate a homarului este pusă la gheaţă pentr a mai păstra din reflexele motorii.

Natto (Japonia)

Este o pastă din boabe de soia fierte şi lăsate la fermentat timp de 24 de ore timp în care acţionează bacteria Bacillus subtilis natto. Natto se foloseşte drept condiment, mai ales la orezul de la micul dejun. Este deseori amestecat cu alte ingrediente, cum ar fi muştarul, sosul de soia sau arpagicul.

Nopal (Mexic)

Este un cactus consumat în mod frecvent în Mexic. După îndepărtarea ţepilor nopalul poate fi consumat la grătar, fiert, crud, prăjit sau din el se poate prepara îngheţată.

Larve (Australia)

Larvele sunt consumate crude sau coapte în cenuşă. Este unul dintre alimentele preferate ale indigenilor din Australia.

Uger de vacă (Italia)

În Toscana este apreciat ugerul de vacă prăjit sau sub formă de tocană.

Trotuare împărţite în funcţie de viteză şi pisoare în spirală

În Austria, domnişoarele de onoare au obligaţia de a fi îmbrăcate cât mai asemănător cu mireasa. Nu pentru a o eclipsa, ci pentru a distrage spiritele rele care ar putea-o ataca.

Austria, dar şi Olanda, au pus piciorul în prag în ceea ce priveşte nevoile fiziologice ale pietonilor. Cele două ţări au instalate pe trotuare pisoare în formă de spirală, pentru a uşura în acest fel viaţa cetăţenilor. În plus, nemţii au împărţit şi trotuarul. Astfel, pietonii grăbiţi au la dispoziţie partea stângă a drumului pentru maraton. Tot aici, râgâitul nu e motiv de jenă, ci demonstrează satisfacţia indusă de hrană consumată. În dieta suedezilor, locuri de cinste ocupă stroming-ul (hering de baltă putrezit) şi renii.

Pe de altă parte, pe masa elveţienilor o prezenţă uzuală o constituia carnea de Saint-Bernard, crescuţi special în ferme pentru consum alimentar, dar până la începutul anilor ’80, când această practică a fost prohibită. Disciplina extravagantă este de asemenea obligatorie în anumite cantoane din părţile germane ale Elveţiei, unde e interzis să faci duş şi să tragi apa la toaletă după ora zece seara.

Fără "alo" în Suedia

Exprimarea afecţiunii constituie un alt pretext de diferenţiere. Astfel, francezii şi olandezii se sărută de trei ori când se văd, ca formă de salut obişnuit. Dacă însă te trezeşti invitat de francezi la o cină la ei acasă, adu un cadou doar dacă nu ai de gând să returnezi invitaţia. În Cehia, covoarele şi pardoseala au o importanţă atât de mare încât musafirii trebuie să îşi aducă papuci de acasă pentru a intra în casa gazdei. Acelaşi obicei, dar cu nuanţe diferite, se întâlneşte în Suedia, unde este considerat elegant să îţi scoţi încălţările, rămânând în ciorapi, de cum ai trecut pragul. Aceiaşi nordici văd drept o impoliteţe răspunsul la telefon cu "alo". Regula general acceptată este să te prezinţi de cum ridici receptorul. Că se simt patrioţi sau nu, maghiarii au o datorie de Revelion: se reculeg ascultând imnul naţional. Tot ei se tutuiesc indiferent de diferenţele de vârstă şi de statut, păstreaza muţenia la masă şi bronzul la reprezentantele sexului frumos, tot timpul anului.

Desculţ prin frig

Mediteraneenii păstrează cu sfinţenie tradiţia prânzului şi siesta de după, iar ora 14:00 a devenit tabu în aceste ţări. Magazinele din Spania, Grecia şi Italia sunt închise la ora după-amiezii, pentru că toţi se bucură de a doua masă a zilei. Tot la iberici consumul de supă şi pâine se asociază arareori. La bar sau la restaurant cazurile în care se plăteşte individual sunt rarisime. Ori se face de la început un "fond" la care toţi contribuie şi din care se achită nota, sau dă fiecare câte un rând. Spaniolii se uita urât la cei care umblă desculţi prin casă. În partea opusă a continentului, finlandezii fac copci în gheaţă şi se duc să înoate şi se mai mândresc cu un concurs faimos, "alergarea cu mireasa în spate", pe care l-au inventat, dar nu îl câştigă niciodată. Sauna e atât de raspândită în această ţară încât şi-a făcut loc şi în apartamente, fiind folosită chiar la petreceri sau la întâlniri politice.

Electricitatea la cartelă

În Marea Britanie, cel mai frecvent, electricitatea ţi-o cumperi şi o stochezi pe o cartelă, pe care apoi o introduci într-un aparat. E necesar să nu uiţi să reîncarci cartela, altfel rămâi pe întuneric. Poliţistul britanic este tradiţional nepurtător de arme de foc, bizuindu-se pentru apărare pe un baston de cauciuc. Englezii sunt faimoşi totodată pentru micul lor dejun, mai "greu" decât al oricărei alte naţii, conţinând frecvent cârnaţi şi fasole. Sunt totodată singurul popor de pe vechiul continent care te atenţionează asupra existenţei unui spaţiu liber între metrou şi peron, faimosul "Mind the Gap". Şi stadioanele britanice au o particularitate: cu toate că violenţa suporterilor e bine cunoscută, doar un rând de reclame care nu depăşesc jumătate de metru în înălţime îi separă de jucători.

Igiena se învaţă în sute de ani

La începutul secolului XVI, în Anglia, singura baie din an se făcea în luna mai, de aceea nunţile aveau loc în luna iunie, când mirii miroseau acceptabil. O familie din acele vremuri folosea nu numai acelaşi butoi pentru spălat, dar şi aceeaşi apă. Capul familiei se îmbăia primul, iar după el urmau fiii, restul persoanelor de sex masculin din familie, iar la final femeile şi copiii, de unde şi expresia "nu arunca pruncul odată cu apa în care te-ai spălat".

În Italia nu există brazi de Crăciun. Italienii decorează cu fructe mici piramide din lemn. În Caracas, capitala Venezuelei, se obişnuieşte ca străzile să fie blocate pentru ca venezuelenii să ajungă la biserică pe patine cu rotile. În brazii din Ucraina se pune deseori ca decoraţiune un păianjen artificial şi o pânză de păianjen. Pânza de păianjen găsită în dimineaţa de Crăciun poartă noroc.

Un obicei britanic de Crăciun spune că dorinţa exprimată în timp ce se prepară budinca de Crăciun se va îndeplini numai dacă ingredientele sunt amestecate în sensul acelor de ceasornic. Cina tradiţională de Crăciun, în vechea Anglie consta dintr-un cap de porc preparat cu muştar.

În Japonia e neadecvat să trimiţi felicitări de Crăciun de culoare roşie, pentru că în această ţară anunţurile funerare sunt de obicei imprimate pe hârtie roşie.

Norvegienii îşi ascund măturile în ajunul Crăciunului pentru ca spiritele rele sau vrăjitoarele să nu le fure şi să le folosească drept mijloc de transport.

În Statele Unite ultimul ornament care se agaţă în pomul de Crăciun este un glob în formă de castravete murat, de obicei transmis din generaţie în generaţie. Acest "castravete" este ascuns într-un loc în care nu poate fi văzut cu uşurinţă, cu atât mai mult cu cât este verde. Copilul care găseşte, în dimineaţa de Crăciun, murătura din pom primeşte un cadou în plus şi se spune că va avea noroc în anul ce vine.

Krampus - al cărui nume derivă din cuvântul vechi germanic "Krampen" (gheară). Conform tradiţiei, tinerii se costumează în Krampus în primele două săptămâni ale lunii decembrie, în special în seara de 5 decembrie, şi bat străzile speriind copiii cu lanţuri şi clopote ruginite. În unele zone rurale, Krampus are un mănunchi de nuiele cu care loveşte trecătorii, în special pe tinerele fete. Costumul de Krampus constă într-o mască de lemn, coarne şi o piele de oaie. Tinerii de la sate se întrec în a crea cea mai îngrozitoare mască de Krampus în fiecare an. În timp ce Moş Crăciun are grijă de copiii buni, Krampus are grijă, bineînţeles, de copiii răi.

Zwarte Piet (Petru cel Negru) este ajutorul (sau chiar sclavul) lui Moş Nicolae (Sinterklaas) în Olanda, cu care soseşte pe acelaşi vapor, cei doi apărând alături în procesiunile de Crăciun. Începând din 1850, copiii care nu sunt cuminţi în timpul anului sunt ameninţaţi cu venirea lui Petru cel Negru, care îi va duce în Spania, unde trăieşte Moş Crăciun, conform tradiţiei olandeze. În ultimele decenii, olandezii au avut grijă să mai domolească aspectele rasiste ale tradiţiei. Acum, Petru cel Negru nu mai este un sclav, ci un coşar, negru din cauza funinginii.

Cele mai ciudate obiceiuri de Crăciun par să se găsească în Catalania. În fiecare an se alege un Buştean de Crăciun (Tió de Nadal), cunoscut popular drept "Caga tió" - "buşteanul care defechează". Este vorba de un buştean de vreo 30 de centimetri lungime, gol pe dinăuntru, cu patru picioruşe din lemn şi la unul din capete desenată o feţişoară zâmbitoare, cu o căciuliţă roşie făcută dintr-un ciorap (o miniatură a căciulii tradiţionale catalane, "arretina"). Accesoriile acestea au fost însă adăugate la tradiţionalul buştean de-abia în ultimii ani, până atunci fiind vorba de un buştean obişnuit. Începând cu sărbătoarea Imaculatei Concepţiuni, la 8 decembrie, catalanii dau "de mâncare" în fiecare zi buşteanului câte o mică bomboană sau ciocolată, învelindu-l cu o păturică, pentru a nu-i fi frig noaptea.

În seara sau în ziua de Crăciun, buşteanul este pus cu un capăt în şemineu şi i se cere să scoată bomboanele pe partea cealaltă. Pentru a fi convins să elimine dulciurile pe care le-a mâncat, buşteanul este bătut cu un băţ, în timp ce se intonează cântece specifice pentru Tió de Nadal. Dulciurile "înghiţite" de buştean sunt un simbol al darurilor aduse de cei trei magi la Naşterea Domnului. Ultimul lucru care iese din buştean este un hering sărat sau o căpăţână de usturoi ori o ceapă.

Tot în Catalania, scenele tradiţionale pentru decorare ce prezintă naşterea lui Isus, în iesle, sau întregul oraş Bethleem includ, pe lângă Maria şi Iosif, păstorii şi magii, o mică statuetă a unui "căcăcios" - "caganer" în catalană. Obiceiul este prezent însă şi în Salamanca şi Murcia (unde se numeşte "cagone"), la Napoli ("cacone" sau "pastore che caca") şi Portugalia ("cagöes"). Caganerul - statueta cu pantalonii în vine care defechează - este de obicei ascuns undeva mai în spatele scenei.

Nu se cunosc originile tradiţiei, dar primele „vestigii" găsite datează din secolul XVII, iar Biserica Catolică tolerează acest obicei. Copiii caută în dimineaţa de Crăciun mica statuetă în scena naşterii, iar cel care o găseşte primeşte un cadou în plus.

Spania
La miezul nopţii, în ajunul Anului Nou, în Spania se mănâncă 12 boabe de strugure (uvas), câte una pentru fiecare bătaie a ceasului. Fiecare boabă de strugure aduce noroc în una din lunile noului an.

Finlanda
O tradiţie straveche a finlandezilor spune că poţi afla cum va fi noul an, dacă torni cositor topit într-un recipient cu apă. Forma pe care o ia metalul îţi va spune dacă anul viitor va fi unul norocos. O inimă sau un inel semnifică nuntă, un vapor prevesteşte călătorii, iar un porc anunţă mese îmbelşugate în anul ce vine.

Panama
În timpul manifestărilor dedicate Anului Nou în Panama sunt ridicate ruguri pe care sunt arse efigii ale celebrităţilor, numite muñecos. Sunt reprezentate de la personaje de televiziune, de exemplu Betty cea Urâtă, la sportivi, cum ar fi medaliatul olimpic Irving Saladin, până la figuri politice precum Fidel Castro. Efigiile reprezintă anul ce s-a încheiat, iar arderea lor are ca scop alungarea spiritelor rele pentru anul care abia începe.

Scoţia
Aici se practică Hogmanay „primul care intră în casă". Tradiţia spune că prima persoană ce calcă pragul casei în noul an trebuie să aducă un dar (de regulă se aduce whiskey). Scoţienii practică şi ceremonii legate de foc. În Stonehaven, localnicii mărşăluiesc balansând făclii aprinse, simboluri ale soarelui, ce au rolul de a-i purifica pentru noul an.

Filipine
În Filipine sunt la mare cinste formele rotunde, care reprezintă monedele, şi care simbolizează prosperitatea, multe familii filipineze aşează pe masă platouri cu fructe rotunde. În alte case se consumă la miezul nopţii 12 fructe rotunde sau se poartă haine din materiale cu buline.

Belarus
În Belarus se celebrează Kaliady, în timpul căreia femeile nemăritate joacă diverse jocuri pentru a afla care dintre ele se va căsători în anul următor. Într-unul dintre aceste jocuri în faţa fiecărei femei se aşează boabe de porumb, apoi este eliberat un cocoş. Femeia din faţa căreia a mâncat prima dată cocoşul se va căsători prima. Într-un alt joc o femeie căsătorită ascunde diverse obiecte pe care trebuie să le găsească prietenele ei celibatare. Femeia care găseşte pâinea se va căsători cu un bărbat bogat, iar cea care găseşte un inel va avea parte de un soţ arătos.

Danemarca
Mulţi dintre danezi intră în noul an sărind de pe un scaun la miezul nopţii. Săritura are rolul de a alunga spiritele rele şi de a aduce noroc.

America Centrală şi de Sud
În Brazilia, Ecuador, Bolivia şi Venezuela ca să ai noroc trebuie să porţi lenjerie specială in Ajunul Anului Nou. Cele mai populare culori sunt roşu şi galben: culoarea roşie îi va aduce purtătorului iubire în anul ce vine, iar cea galbenă îi va aduce bani.

Indienii Algonquin (Quebec)

Băieţii din tribul indienilor Algonquin din Quebec erau duşi într-o zonă închisă, adesea o cuşcă, şi le era administrată o substanţă halucinogenă, cunoscută sub numele de wysoccan, despre care se spune că este de 100 de ori mai puternică decât LSD-ul. Scopul ritualului era pierderea amintirilor din perioada copilăriei. Din nefericire unii băieţi îşi pierdeau complet memoria şi chiar capacitatea de a vorbi.

Scufundătorii Vanuatu (Vanuatu)

Acest ritual este practicat de membrii triburilor de pe insulele ce alcătuiesc Republica Vanuatu, atât ca ritual de "majorat", cât şi ca ritual de celebrare a recoltelor. Bărbaţii sar de pe un turn de 30 de metri înălţime având gleznele legate cu lujeri de viţă de vie. Dacă săritura este efectuată corect, persoana atinge cu vârful capului sau umerii pământul. Din nefericire orice greşeală poate avea ca rezultat vătămări corporale grave sau chiar moartea săritorului. Băieţii încep să participe la acest ritual după circumcizie, la vârsta de 7 sau 8 ani, însă li se permite să sară de la o înălţime mai mică. Mama ţine în braţe un obiect ce simbolizează copilăria băiatului, iar în timp ce copilul sare mama aruncă obiectul din braţe.

Săritura peste vite (Etiopia)

Acest ritual este practicat de bărbaţi pentru a li se permite să se căsătorească. Viitorul bărbat trebuie să sară peste vite de patru ori. Bărbatul efectuează săriturile complet dezbrăcat, nuditatea simbolizând copilăria pe care o lasă în urmă. Apoi bărbatul intră în rândurile maza, bărbaţi care au trecut recent testul, şi care-şi petrec următoarele luni supervizând aceste evnimente în satele din teritoriul Hamar.

Tribul Okiek (Kenya)

Ritualul de "majorat" este similar pentru fetele şi băieţii cu vârsta între 14 şi 16 ani, deşi sunt iniţiaţi separat. Iniţiaţii sunt mai întâi circumcişi sau excizaţi. Apoi trăiesc izolaţi de adulţii de sex opus timp de 24 de săptămâni şi primesc învăţături de la vârstnicii de acelaşi sex cu iniţiaţii. Cele mai importante învâţături se referă la cemaasiit, un monstru mitic care îi bântuie pe iniţiaţi în perioada de izolare. Urletul monstrului poate fi auzit noaptea, iar iniţierea ia sfârşit când fiecare tânăr ştie să folosească instrumentul care produce un urlet asemănător cu al monstrului.

Tribul Okrika (Nigeria)

Iria este un ritual practicat de fetele din tribul african Okrika. Fetele cu vârsta între 14 şi 16 ani intră în "camerele de îngrăşare" unde sunt bine hrănite pentru a căpăta corp de femeie. Ele sunt învăţate de vârstnicele tribului cântecele tradiţionale ale tribului Iria. Credinţa acestei comunităţi este că fetele dezvoltă sentimente pentru spiritele apelor. Înainte ca fetele să fie considerate potrivite pentru căsătorie, ele trebuie să se elibereze de aceste sentimente. Pentru aceasta fetele merg pe malul râului în zori timp de mai multe zile şi cântă cântecele pe care le-au învăţat. În ultima zi iniţiatele merg pe malul râului unde se spune că spiritele apelor vor încerca să le ia cu forţa. Pentru a preveni acet lucru Osokolo, un membru în vârstă al comunităţii loveşte fetele cu un băţ în timp ce le conduce înapoi în sat asigurând astfel siguranţa şi viitoarea lor fertilitate.

sunt foarte interesante.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
Întrebări similare
Întrebări recente