Continui cu povestea mea de film . Ieri va spuneam ca am fost la circ si unul dintre acrobati mi-a sarutat mana si mi-a dat un bilet si la spectacolul de maine (uite-te la intrebarile mele pentru toata povestea). Azi m-am dus la circ din nou, am ajuns cu jumatate de ora inainte, l-am cautat din priviri, dar nu l-am vazut. Eram cu o prietena care a fost nevoita sa isi plateasca un bilet in loja, pentru ca el acolo mi-l daduse pe al meu . Am intrat, ne-am asezat, iar eu eram cam plictisita pentru ca mai vazusem reprezentatiile o data. Vine randul lui. Incepe sa imi bata inima repede, sperand ca o sa ma remarce. Isi executa numarul, iar la sfarsit il vad ca se uita in primele randuri, cauta pe cineva . Ma vede intr-un final, zambeste cu toti dintii si iese de pe scena. L-am mai remarcat o data dupa aceea uitandu-se in directia mea de dupa cortina. Se termina spectacolul, ies ca si ieri acrobatii, lumea aplauda, iar eu il privesc curioasa. Imi face un gest foarte subtil sa astept, l-a remarcat si prietena mea, deci nu innebunisem . Raman acolo, prietena mea ramane si ea, iar el isi face aparitia dupa 2 minute. Imi zambeste si, respectuos, face cunostiinta si cu amica mea. Ma intreaba apoi :
-Cat timp esti dispusa sa imi oferi?
-Cat timp esti dispus sa stai cu mine?, il intreb.
Ne conduce pe amandoua in spatele cortului imens unde erau cateva scaune si o masa, frumos amenajat. Era destul de romantic, tinand cont ca era si semi-intuneric. Prietena mea se scuza ca trebuie sa plece, dupa ce ii fac eu un semn subtil. Ramanem sa vorbim, mi-a povestit cum m-a vazut intre atatia oameni tocmai pe mine acum 2 zile, cum nu s-a putut abtine sa nu se bage in seama si cat de mult se bucura ca am venit astazi, multumindu-mi. Eu zambesc timid, pana la un moment dat cand il intreb :
-Imi faci o favoare?
-Orice, spune el.
-Vreau sa vad elefantii.
Rade pentru cateva secunde, dupa care se ridica extrem de gratios, ma ia de mana si ma conduce spre custile tuturor animalelor. In spate era un loc urias cu 3 elefanti imensi. M-a condus in tarcul lor, iar acum nu mai paream viteaza . I-am mangaiat cu o mana, in timp ce el ma tinea de cealalta. Am stat acolo cu ei, povestind si simtindu-ma extrem de bine. La un moment dat, ne-am intors la masa si mi se facuse frig pentru ca eram intr-un maieu. Si-a dat jos un hanorac negru si mi l-a pus pe umeri. Mirosea atat de bine incat am inceput sa zambesc. Cand m-a intrebat de ce zambesc, i-am spus ca ma simt ca intr-un film si ca nu mi s-a mai intamplat niciodata asa ceva.
-Nici mie, rade el.
-Ce vrei de la maine?, il intreb la un moment dat caustica.
-Sa vii si maine.
-Nu se poate, raspund.
-De ce?
-Pentru ca relatia noastra nu ar avea viitor, fie ea de prietenie sau de altceva.
-Ai vrea sa fie de altceva?, rade.
-Nu conteaza, nu schimba cu nimic situatia.
-Stiu, spune el si ofteaza.
Am ramas in liniste, il priveam in ochii lui mari si negri, si asta facea si el. Ma uit la ceas si constat ca stau de 2 ore jumate cu el. Ii spun ca trebuie sa plec. Nu zice decat :
-Promite-mi.
-Ce? intreb eu.
-Promite-mi ca vii si maine. Nu sunt pregatit sa renunt la tine, Carla.
-Promit, ii spun eu. Dar doar daca imi mai dai un bilet .
Ne ridicam, imi mai da un bilet si vreau sa ii dau inapoi hanoracul.
-Pastreaza-l pana maine, spune el. Vreau sa ai un motiv ca sa te intorci, chiar daca e unul banal…vrei sa te conduc?
-Nu, spun eu. Stau aproape. Multumesc.
Se apropie de mine, si pentru un moment am impresia ca vrea sa ma sarute. Dar nu o face. Ma saruta pe obraz, atat de usor, incat parca nici nu s-a intamplat. Raman fara cuvinte, ma intorc si plec.
-O sa te vad si maine?
-Nu stiu, ii raspund eu de dupa umar si imi continui drumul.
Ma scuzati ca am scris atat, dar simteam nevoia sa ma descarc . Daca ati citit tot acest roman, raspundeti-mi : mai are rost sa ma intorc? e o relatie fara viitor, asta e clar. Nu zic, e f frumos, dar … mi-e teama ca as suferi. Mai are rost…?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook