Contureaza un portret al cititorului de azi in relatie cu : bibliotecile si librariile

Report!

Ne place sau nu, nevoia de lectură a cunoscut un aspect mai puţin "romantic" în ultimii ani ai secolului trecut şi se pare că merge într-o direcţie în care, pe primul plan, se situează mai mult dorinţa de comunicare, dar o comunicare non-verbală. Omul nu prea mai citeşte de plăcere cum se întâmpla cu "bunicuţele" din sec al XIX-lea, ci din nevoia de perfecţionare profesională. Oamenii nu mai au timp să citească beletristică, unii îşi amână acestă plăcere pentru vremea pensionării, dar din păcate rămâne un vis destul de îndepărtat. Utilizatorul din ziua de azi se află în faţa unei dileme. Din toate părţile este asaltat, de informaţie, care îmbracă diverse forme, suport tadiţional(carte, periodice), magnetic (casete, microfilme), suport electronic (recenzii de carte, lucrări ştiinţifice, cd-uri, publicaţii seriale, ziare şi reviste, on-line, cataloage de cărţi ) etc. Ce să aleagă? E destul de greu să se oprească auspra unuia dintre elementele expuse mai sus. Fiecare dintre ele încearcă să îl atragă de partea sa prin culoare, format, grafică, simplitate etc. Informaţia este supravegheată de "Măria Sa", publicitatea. Nu mai există un criteriu de selecţiei bine definit, şi din păcate valoare nu învinge întotdeauna. De ce spunem că lectura în secolul al XXI-lea e un capriciu? Să ne uităm la ce se citeşte, şi la felul în care se citeşte. Conţinutul cărţii de specialitate este efectiv "mutilat", deoarece utilizatorul apelează de multe ori la serviciile biliotecii în ultima clipă. Acest lucru se întâmplă cel mai adesea înainte de examen, sau când are de redactat un referat. Atunci din carte sunt xeroxate anumite părţi sau sunt copiate anumite capitole, care se vor a deveni într-un final referate pe cinste. Apariţia Internetului a rezolvat pentru cititorul de azi problema, deoarece îşi poate lua referatele, gata rezolvate, din site-uri speciale care conţin astfel de materiale. Biblioteca de azi e una transparentă, neîngrădită de ziduri. Cartea a fost înlocuită de calculatoare, iar liniştea din sala de lectură a dispărut, de pretutindeni răsunând ţăcănitul tastaturilor care au înlocuit stiloul. O astfel de bibliotecă este cea din Alexandria. Utilizatorul se plimbă printre vitrine uriaşe în care sunt închise preţioasele manuscrise ale antichităţii. Dacă doreşte să afle mai multe amănunte despre o lucrare e suficient să se aşeze la una din mesele pe care tronează calculatorul. Dar unde sunt bibliotecarii, ce rol mai au ei în toată povestea asta? Chiar dacă nu se văd, ei sunt acolo, în reţea. Ei dirijează informaţia, o prelucrează şi o prezintă într-o haină nouă…Având această imagine în minte, oare lectura a devenit un capriciu?