E simplu. Plangi pentru ca il vrei, il doresti. Ai nevoie de el. Corpul tau simte lipsa lui si imposibilitatea de a-l avea exact in momentul acela si se manifesta printr-o puternica emotie care se transforma in lacrimi. Daca nu vrei sa mai plangi incearca sa nu te mai gandesti la el, desi mi se pare cam greu, deja la tine nu mai e vorba de placut daca plangi, ci chiar de sentimente puternice de dragoste. Fa asa incat sa fiti impreuna, e singura solutie. Tu te gandesti la el asa mult pentru ca il iubesti.
Nu-i crush atata vreme cat nu esti cu el si probabil nu are habar de existenta ta.
Faptul ca te gandesti, nu-l face crush, doar un vis neimplinit.
Dar toate vin la timpul lor. Sunt convinsa ca peste 1 an sau 2 te va baga in seama. Probabil acum esti mult prea mica pentru el, ca sa-l atragi.
E cu câteva luni mai mare si ne cunoastem de 2 ani...
Nu se pune de cat timp va cunoasteti, ca si eu ma cunosc cu vecinul de peste drum de o viata, dar nu-l pot numi crush!
Crush il numesti cand l-ai zdrobit, cand este al tau, cand sunteti deja amici, iubiti... ori la tine nu este cazul.
Asa e placerea la inceput, este mare, il vrei cel mai tare acum, dupa ce il ai ii vezi defectele, va cunoasteti si o sa vezi ca nu mai e asa. Si eu asa sunt la inceput pana il am, dup eah. Cu plansul e putin exagerat, nu stiu de ce plangi, e doar un baiat, poate ti-a furat mintile de tot, dar stai linistita, vezi-ti de cursul vietii, o sa-ti treaca, mai alea cand apare alt baiat.
Probabil ca stii deja ca nu aveti cum sa fiti impreuna? altfel nu stiu.