Credeti ca am o problema? Seara, cand e liniste, aud vocile persoanelor cunoscute mie, aproape mereu, tipand. Dar, stiu ca sunt doar in capul meu. Tipa, dar. cumva le pot distinge de lumea reala. Nu le pot controla. Nu.mi place sa-mi scriu viata pe un site, dar. in ultimul timp am clacat. Eu, care nu plangem niciodata, plang usor, din nimic. Si, tot seara, imi imaginez in amanunt cum imi omor familia. Imi place sa fac asta. personajul principal fiind tata. Pot spune ca sunt mai sadica de fel, si pentru mine e un lucru normal, totusi. Mor incet inauntru. M.am gandit o perioada la sinucidere, dar nu a fost intr.un mod hotarat. Pentru ca nu consider ca e raspunsul. Ma tin tare pentru mama si pentru toti ceilalti. cativa oameni carora cred ca le pasa de mine. Des ma gandesc cum ar fi sa mor. Cu ce ar schimba asta viata celorlalti? Cat despre faza cu vocile, nu.mi spuneti ca e schizofrenie, nu e. Am obosit sa mai interpretez rolul copilului perfect. M.am pierdut in propriile mele ganduri. Nu.mi place sa vorbesc cu lumea, si ma izolez des. Nu am vrut sa spun prea multe amanunte despre problemele mele, nu vreau sa ma plang mai mult decat am facut.o. Imi pare sincer rau daca am suparat pe cineva cu aceasta intrebare. mai mult o cerere pentru un sfat. Va rog sa nu.mi spuneti sa ma duc la psiholog. Imi este frica de ei, si cred ca ar cauza mai multe probleme. Singurile bucurii le gasesc pe internet, pe youtube, ascult muzica, pentru ca pot fii singura dar si cu cineva in acelasi timp. Si evident in ochii mamei mele, care desi ma enerveaza uneori, este mereu acolo. Nu.i pot spune aceste probleme, si ea este la pamant. De un iubit sau chestii gen, nu se pune problema. Sunt o fire prea timida. Ma uit la anime.uri cam in tot timpul meu liber. Din cauza stresului imi musc buza de jos. Desi ma doare, iubesc sentimentul acela. Iubesc sa simt gustul sangelui cald. Dar apoi, timp de o saptamana, nu mai mananc. Imi pare rau ca am scris aceste lucruri aici, doar ca. Am dat toate pe una. Pace.
Ordonare:
După relevanţă
Desigur primul sfat al meu ar fi să vizitezi un psiholog. De ce ți-aș da asemenea sfat. În primul rând mi-e lene să tastez și mi se pare o chestie repetitivă acest sentiment depresiv. Și eu am momente în care prezint acest sentiment. Ți-aș mai spune să vizitezi un psiholog deoarece acesta ar vorbi mai mult cu tine...
Eu unul aș refuza un psiholog pentru că mereu aș prefera o discuție bazată pe sinceritate. O să te sfătuiesc din perspectiva mea pentru că vorbele tale îmi spun anumite lucruri despre tine. Pentru că și eu am simțit de multe ori că cedez. Dar cum pot eu să rezist? Eu am o gândire extrem de ciudată. Eu sunt în stare să îmi impun anumite stări. Sunt în stare să mă programez pentru niște perioade, să-mi programez structura emoțională, ca să zic așa. Nu durează mult, dar acele momente mă fac să îmi revin. Ce mă mai scoate din aceste stări? Visul...Visez des la anumite lucruri. E bine să visezi. Încearcă să mai evadezi din realitate și să îți impui o stare pozitivă cu ajutorul voinței.
Eu simt uneori că o iau razna, simt cum că totul nu ar fi real. Oricum până acum puțin timp m-am crezut o persoană extrem de slabă. Însă nu sunt deloc așa. Pot avea o voință. Faza este că emoțiile mele mă domină. Mereu mă las purtat de sentimente. În fine nu mereu, cum spuneam de acele perioade în care îmi impun stări, acele perioade mă ajută pentru moment să îmi sigilez tot ceea ce simt, aproape tot. Și îmi face bine.
Deasemenea nu mă gândesc prea desc la faptul că sunt singur. Visez...Visez că trăiesc în alt univers. Desigur când am avut posibilitatea să vorbesc cu anumite persoane am spus tot ceea ce simțeam. Persoanele respective ajungeau la concluzia că am o problemă și că îmi impun eu acele stări. Nu era deloc adevărat. Ele nu înțeleg. Nu înțeleg nimic. Este foarte important să ai cu cine vorbi, dar acel cineva să te și înțeleagă. Este foarte important să ai parte de o mângâiere. Dacă o duci prea mult așa riști să cedezi psihic deci îți recomand o schimbare. Vreau să spun multe lucruri. Dar mă simt neputincios în a te ajuta. De fapt așa și sunt. Tu ai nevoie de mângâiere și de cuvinte. De acele cuvinte care pot căpăta formă, cum spunea Nichita Stănescu, de acele cuvinte care să îți coloreze sufletul. Țin minte că ți-am spus că îmi place avatarul tău...Mai știi? În fine. Eu aștept. Nu știu ce să mai fac. Pe site-ul ăsta în mod public nu m-am plâns niciodată de ceea ce simt. Am vorbit cu anumite persoane pe privat care nu au înțeles. Am ajuns la concluzia că singura soluție este una reală nu virtuală. M-am scos toți prietenii de aici, deși aveam impresia că o vorbă cu anumite persoane mă vor face să mă simt mai bine, mai mult mă amăgeau. Deci de acum voi încerca să dau acest ajutor poate nefolositor ca mângâiere, dar sper să fie folositor ca un sfat. Sper să fiu puțin de folos. Așteaptă. Asta fac și eu. Nu știu încotro mă îndrept, nu știu ce îmi rezervă viitorul, tot ceea ce pot să fac este să stau, să visez și să sper. Îți doresc tot binele din lume.
RăspundeNu.mi place sa visez. Visam cand eram copil, dar cand am descoperit ca toate visele pe care le aveam au fost o minciuna, am renuntat. Singurul lucru la care mai visez este cum imi chinui familia, "prietenii". Si, ca ai adus vorba, sa stii ca imi controlez emotiile foarte bine, afara, la scoala, in societate. Clachez in intunericul dormitorului meu, unde nimeni nu ma judeca si nu ma vede. Simt ca e un cosmar fara sfarsit. Da, ma poate termina psihic in scurt timp, dar problemele au inceput de cand aveam 6 ani, cand, desi nu stiam nimic despre sinucidere, ajunsesem sa plang cu un cutit in mana. Poate ca am probleme mintale, dar nu sunt o fire agresiva cu cei din jur. Urasc violenta din tot sufletul. De cand aveam 6 ani si pana acum, am avut momente cat de cat bune, dar acum, totul se invarte contra mea. Nu am cu cine vorbi, nu.mi place sa ma exteriorizez.
Răspunde
Păi nu-ți place probabil cu cineva cu care nu ai o relație foarte bună, dar sunt sigur că în momentul când vei avea o legătură cu cineva o vei face. Este necesar. Și precum văd chiar aici ai simțit nevoia să te exteriorizezi. Este clar că ceea ce am spus mai înainte este justificat. Deci încearcă să creezi o legătură cu cineva și să îți spui ofurile Altfel chiar o vei lua razna. Oamenii nu pot să țină mereu totul în ei. E imposibil. E imposibil să vrei să fii tu bine, fără să ai o legătură cu cineva. Deci nu știu și câtă rea voință e aici.
Oricine știe că visele sunt o probabilă minciună, zic probabilă deoarece ele se și împlinesc, dar asta nu trebuie să te oprească în a o face. Crezi că eu trăiesc în iluzii? Nu. Dar faptul că visez mă ajută. Vezi tu, tu nu ești în stare să îți controlezi gândurile alea cum chinui pe cineva. Mi se pare și sadism. Și nu trebuie să fii o persoană violentă sau să arăți că ești într-un anumit mod ca să fi sadică. Tu îți pui gândurile în minte, asta e. E mintea ta, tu ar trebui să controlezi în mare parte ce e e acolo. Nu reușești, vizitează un psiholog, altceva nu ai ce face. Ori faci ce ți-am spus ori caută ajutor specializat. Nu știu ce cale la mijloc vrei să găsești tu. Nu vei găsi. Tu alegi ceea ce gândești și ceea ce faci. Desigur e și o oarecare influență, dar observ că nu există cine știe ce voință și dorință din partea ta. Nu este un lucru bun.
Nu mai am ce sa vreau. Vreau sa ies din tot. Cat despre visele si gandurile cu chinuitul. Imi place sa o fac si o controlez perfect. Imi place sa ma gandesc la o metoda noua de fiecare data, e distractiv. In societate, sau in viata de zi cu zi, nu ma port asa.Ar fi impotriva firii mele sa fac cu oamenii din realitate ce.mi trece prin cap. Eu nu fac rau nici florilor. Sunt o fire linistita. Nu stiu ce voi face. Cred ca voi lasa problema sa se trateze de la sine. Si da, am vrut sa ma exteriorizez, aici, dar foarte greu am facut.o. Situatia aceasta tine de ceva vreme, si merge tot mai rau. Nu imi este frica de o posibila problema mintala. Imi este frica de persoanele care vor sa ma ajute. Eu mereu cred ca gresesc. Nu pot sa ma apropii de cineva incat sa vorbesc despre aceste lucruri, nu cred ca pot. Imi este frica de societate in general. Nu pentru ca m.ar judeca, ci pentru ca am vazut in societate persoane care fac mult rau. Nu mai am nevoie de mai mult. Indiferent cat de bine cred ca cunosc o persoana, mereu ii descopar partea rea. E si straniu. Am un comportament dublu. Acesta se imparte in: cand ies in societate si cand sunt singura. O sa ma tratez cu muzica. Nu cred ca voi mai avea ganduri sinucigase, sau ca voi reusi. Mereu am crezut ca voi avea o moarte violenta. Desi am urat violenta mereu. Ehh. Ce sa mai zic. Pace.
Nu se va trata de la sine. Va fii târziu când îți vei da seama de asta...Acum faci cum vrei. Îmi asculți sau nu sfaturile, cum vrei, e viața ta. Nu toate persoanele sunt rău voitoare numai că cele potrivite se găsesc greu și ai nevoie de timp ca să îți dai seama mai bine ce fel de persoană e și dacă merită încrederea. Tipul ăsta de stagnare, și faptul că nici nu vrei să încerci nimic, este o problemă și nu te va ajuta deloc. Vei vedea cu timpul. Eu degeaba îți spun acum, că tu oricum nu mă asculți. Eu nu îți spun în necunoștință de cauză. Știu mai bine anumite lucruri, și am trecut și trec prin anumite lucruri. Dar eu am găsit soluția pe care ți-am spus-o, și deși nu pot să ajung unde vreau și de asta nu pot fi fericit, totuși reușesc să îmi contrariez aceste stări și de sinucidere nici nu îmi mai trece prin cap. O persoană slabă sau prea disperată se poate gândi la asta. Doar dacă devine puternică poate trece peste asta. Doar dacă se metamorfozează într-un anumit mod, altfel este inutil. Nu vei scăpa de lucrurile astea dacă stagnezi. Refugiul în muzică nu prea este o soluție. Cum am mai spus vei vedea în viitor și probabil o să îți vină mai multă minte la cap. Ai zis înainte că nouă nu ne pasă? Atunci de ce te ajutăm? Adică de ce îmi pierd eu din timpul meu prețios ca să încerc să te ajut? Ne pasă, adică mie unul chiar îmi pasă de persoanele care merită atenția mea. Dar nici să ai această lipsă de voință și idei fixe, că cu astea nu rezolvi nimic în viață. Dacă nu încerci, nu reușești, foarte simplu.
E oribil. Imi pare rau ca traiesti in acelasi cosmar.
Te rog sa rezisti! Pana la ultima clipa...Sa stii ca ai dat totul.
Si eu la fel pe tine. Voi incerca.
Merita sa incerci.
Pentru tine si pentru cine vrei tu. Pentru tot ce ai si la care nu poti renunta. Pentru sentimentul pe care-l vei avea atunci cand vei realiza ca ai reusit sa treci peste tot si nu ai renuntat.
Tu, dar mult mai cu probleme.
Ea, mai. Nu tu! Ea are mai multe probleme decat tine. Hey, tu ai spus-o...
)
huh, suna a depresie
uite, n-are rost sa fii timida, nu e mai nimic frumos in asta (din punctul meu de vedere). cand o sa ai 70 de ani o sa iti pese ca te-ai facut de ras, ca ai vorbit prea tare in momentul ala, sau ca ai spus un lucru prostesc? nu. ci o sa-ti para rau. nu o sa fie nimeni care sa spuna lucrurile pentru tine sau care sa te "salveze" de la chestia asta(nu de buna-voie). trebuie tu sa iesi, tu sa faci si spui lucrurile pentru tine, tu sa fii fericita. depresia nu vine asa din nimic, stii? poate fi si de la sedentarism, cum e in majoritatea cazurilor. pentru ca iei parte la aceeasi rutina zilnica mereu si ca nu faci nimic mai altfel.
muzica si anime-urile n-o sa te ajute la nesfarsit. de fapt habar n-am cum pot lucrurile astea ajuta o persoana.
cat despre voci, am mai auzit cazuri, e o chestie destul de comuna se pare. nu ai cum sa scapi de ea decat cu psihologul. oricat de frica ti-ar fi, stai calma, daca gasesti unul bun va fi totul in regula
de curiozitate, ce muzica asculti?
In mare ascult: k-pop, muzica clasica (in special la pian) si dubstep si foarte putin rock (extrem de putin).
Cam toti fanii anime asculta kpop. Ascult doar o trupa. Vocaloid.
Am specificat ca nu vreau raspunsuri de acest gen.
Stiu! Dar cateodata este chiar necesar sa mergi.
Poate, dar cred ca mi.ar face mai mult rau decat bine. Atat timp cat nu afectez societatea, este bine.
Este un lucru foarte bun ca nu afectezi societatea, dar uiti un lucru mai important de atat.Te uiti pe tine!
Eu sunt doar un om. Se pot lipsi de mine.
Nu trebuie sa spui asa ceva! Esti egoista si nu e bine.
Nu sunt. Nu.mi pasa de mine. De exemplu tu. nu ma cunosti., daca m.as sinucide sau as disparea de pe fata pamantului, nu te.ar afecta. Asa se intampla cu toti.
Sincer,imiva pare rau.Cati ani ai?
Nu.ti poate parea rau. Nu ma cunosti, poate ca daca ne.am cunoaste, nu ti.ar place caracterul meu, sau, poate m.ai uri. Sunt o persoana tanara. Categoria e adolescenti, pana la urma.
Nu are importanta, suntem aici ca sa te ajutam in limita puterilor noastre, dar nu incerca sa te victimizezi!
Nu ma victimizez. Asta am si spus in intrebare. Ca nu vreau sa ma plang. Si de altfel, nu am dorit sa supar pe nimeni. Stiam ca, oferind putine informatii despre situatia mea, raspunsurile vor fii limitate, dar te rog sa folosesti informatiile pe care le.am dat. Nu vreau sa ma cert cu nimeni si nici sa fac mare tam - tam.
Am vorbit foarte serios!
Am vrut sa ma asigur de realitatea faptelor si sustin ca ai nevoie de ajutor, chiar daca tu nu accepti acest adevar.
Buna,
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Acum,in lumea asta, sunt o groaza de oameni care se roagă sa mai trăiască măcar o zi in plus, dar tot in aceeasi lume sunt tineri care isi iau zilele din motive prostești. Eu una te înțeleg, multi oameni trec prin tot felul de situații. Bucura-te ca parintii tai înca trăiesc. Bucura-te ca esti OK. Daca nu vrei nici in ruptu' capului sa treci pe la pshiholog vorbeste cu cineva apropiat in care ai încredere.
Este adevarat ca multi oameni se roaga sa traiasca in timp ce altii isi iau zilele. Dar cum ma pot bucura ca parintii mei sunt in viata? Cred ca daca tata ar muri, nu mi.as putea da seama daca plang de suparare sau de fericire. Nu am cu cine sa vorbesc, nu am incredere in nimeni. Nu imi place sa vorbesc despre asta cu alte persoane. Nu am pe nimeni apropiat din cauza timiditatii si din cauza faptului ca ma sperie grupurile mari de oameni, deci nu pot spune ca imi fac prieteni foarte des.
Eu un nu ca as fi timida, dar toti ma ignora. Hai, capu' sus. Nu înțeleg de ce le place unora atât de mult sa se taie.
Nici eu. Probabil majoritatea o fac de "poza".
Hey imi pare sincer rau ca treci prin asta, nu..nu crd ca esti nebuna sau ceva de genul nu sunt genul care sa judec sau sa cataloghez oamenii, daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva ma poti gasi pe Facebook cu numele de yonik andry ionel movila, sper din suflet ca esti ok, fi tare si ai grija de tine te rog
Te inteleg foarte bine..si eu sunt la fel. Poate ca nu ar trebui sa iti fie frica de psihologi, sunt foarte deaguti cu tine si te asculta. Eu am fost la psiholog. Daca vrei mai multe detalii, da-mi cerere de prietenie pe TPU.
Psihologii sunt draguti pentru ca asa le e meseria, asemenea mie, si ei se prefac. Ei se prefac ca le pasa de tine si problemele tale, de parca ei nu au familie de care sa le pese, sau probleme. Ba da, au, si cu atat mai putin ar fi sa le pese de problemele tale.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
