Erati mai fericiti pentru. ca stiati sa profitati din orice ca sa faceti un fel de joaca care era chiar foarte reusit in acele timputi dar acum nimeni nu-si mai da interesul
Da eram mai fericiti.Cand te rugai de mama sa-ti cumpere o papusa si asteptai vreo 3 luni, si aveai si mai mari emotii cand ti-o cumparai.Acum daca copilul se pune pe plans primeste tot ce doreste.Generatile care vin vor fi mult mai analfabete, si se vor dezvolta foarte greu din lipsa cititului.
Eu sunt nascuta in `94 si am apucat sa ma bucur putin de copilarie. Pana in 2000 a fost cea mai frumoasa perioada din copilarie.Ne strangeam in fata blocului si ne jucam cu papusile,cu mingea,elastic sau saream coarda,apoi au aparut peste tot telefoane, calculatoare etc. care au stricat toata magia copilariei.Voi ati avut o copilarie mult mai frumoasa ca a noastra si stiati sa va bucurati de fiecare lucru pe care il primeati, in schimb in ziua de azi nu mai vad niciun copil in spatele blocului jucandu-se cu mingea. Majoritatea se cred personaje din Counter Strike si in afara de violenta nu stiu nimic altceva. :-
Cei din ziua de azi, copiii ma refer, sunt tinuti prea in puf. Si sunt palizi si slabi toti, sau supraponderali. Si aici ma refer la plaja de varsta 4-14 sau asa. Consider genunchii si coatele belite un semn de sanatate la un copil mic, trebuie sa fie si un pic ars de soare. Astia mici cresc acum in adevarate bule de sticla. Ma pot considera printre generatiile fericite care chiar au avut copilarie clasica: ultima generatie cu abecedarele acelea cartonate, ultima generatie cu profesori old school, care te invatau si respectul fata de ceilalti, nu doar bagau carte in tine. Cu liceu fara droguri, etc. Mergem inspre mai rau. Si e doar vina parintilor si a mass-mediei.
Cu siguranta nu mai au din moment ce lumea pe zi ce trece se modernizeaza. Sunt nascuta in '81 si pot sa spun ca am prins cei mai frumosi ani ai copiilariei. Parintii nu-si faceau griji daca ma lasau afara la varsta de 3-4 ani, in fata blocului, stiau ca dupa ce ma satur de joaca vin in casa obosita si flamanda , mergeam cu gasca la "furat" de fructe si legume in gradinile de la blocuri si apoi le mancam in parc, bucurandu-ne de prada , eram adepti de cico, cola, gumele de mestecat turbo, colectii de poze de la gume, schimburi, colectia de servetele, de timbre, de pachetele de tigari assos ce ne faceam robotei din ei, jocurile cu cuburi, cu papusi. Dorinta de a avea o casa Barbie si nimeni nu si-o permitea fiind ff scumpa si gandul meu tot la ea mi-a ramas si acum (daca as avea si acum posibilitatea, chiar neavand un copil acum, tot mi-as cumpara-o facandu-mi damblaua si indeplinirea dorintei), cand parintii iti ziceau nu pot sa-ti iau acum papusa, masinuta x, intelegeam, nu deveneam mopul magazinului, asa cum se intampla cu copiii in ziua de azi. Pe timpul scolii impreuna cu colegii, dupa fiecare ore ne faceam veacul la cofetarie la o savarina sau amandina alaturi de un suc de portocale, o limonada ori o braga. Banii ce-mi dadeau parintii mei pentru a avea pentru ore nu-i cheltuiam si mi strangeam in pusculite, pe cand acum toti parintii le strang copiilor lor in conturi bancare. Cazaturile si juliturile de la escaladatul caselor vechi pe acoperisuri, in case parasite, in blocuri in constructie, cataratul in copaci, pe garduri, plimbarile prin parc cu bicicleta, cu patinele pe roti (cele vechi cu 4 roti). Ne uitam la desenele animate de la posturile de la bulgari care abia se prindeau cu o antena improvizata, pe diapozitive. Pe cand eram in generala-liceu, profesorii ne interzicea machiajul, vopsitul parului, mai mereu sa-l avem strans parul in coada de cal, frumos prezentabili. Unii dintre colegi de prin '98 deja incepuse cu calculatoarele sa cumpere, plangeam ca imi doream si eu unul, dar nu mi-a fost permis si am asteptat pana cand bucuria a fost neasteptata abia in 2001 cand parintii mi-au facut cadou. Si multe alte amintiri. Acum copii nascuti dupa '97-'98, cat si parintii nu mai au timp de ei, se antreneaza cu munca si nu le mai ofera copiilaria de cum era candva, nu mai are nimeni cine sa stea cu ei sa le povesteasca, astfel copiii ce au in casa sau ce invata de la altii aia fac.
Buna intrebare. Cred ca e vorba aici si de parinti. Pe mine, de cand m-au invatat sa citesc si sa scriu, am inceput sa ma informez din toate punctele de vedere. M-am nascut in 97, dar incerc sa nu ma las prada "drogului virtual". In zile ca si asta, cand mor de cald, mai stau pe acasa in fata PC-ului, ascultand muzica si vizitand site-uri care ma intereseaza, dar in general toate lucrurile pot fi de folos, daca cunosti limita. Educatia primita in acei 7 ani isi spun cuvantul. Am colegi de clasa cu care doar la scoala ma vad, in rest, nici macar unde sta nu stiu, pentru ca nu-l vad afara la skate, in parc, sau facand alte activitati in aer liber. Modelul de familie in 2011 cred ca arata cam asa: parintii se uita la TV, iar copilul tampeste in fata PC-ului. Trist. Am generalizat acum. Mai sunt si exceptii.
Da erau alte vremuri...Vad diferenta intre mine si sora mea. Mi se oare ca copilaria mea a fost mai frumoasa
Da.Erai mai fericit pentru ca daca primeai ceva era extrem de frumos.Cand mama facea o prajitura si ne bucuram cu totii sau cand jucam un joc pe strada.Dar vremurile s-au modernizat...copiii nu mai sunt acceasi.
Bun. Eu aprob ceea ce ai zis tu, legat de banii pentru bomboane, jocuri etc . Poate nu mai sunt asa.
Dar eu sunt nascuta in 98 si vreau sa spun, ca am apucat sa ma bucur de "copilarie" pana pe la 8-9 ani, cand nu aveam nici o grija, scriam 2 pagini si ieaseam la joaca. din a5a a inceput armata. 1000 de pagini, ieseam la 5-6-7 de la scoala. de ju8cat nu imi aveam nicidecum timp. si chiar dca aaveam, nu o faceam. De ce?
Datorita unor fraieri care ne influenteaza pe toti.
Gen: Sa presupunem, ca la 9 ani eu ma jucam cu papusile. Ok?
Si in ziua respectiva te-a vazut x.
Era posibil ca acel x, fiind mai mare decat tine sa nu iti zica: Maturizeaza-te. Cand o sa ti se intample aia aia sau aia ce o sa faci?!
Si mie chiar si acum, la 13 ani ai mei. Mi se spune: Ai o viata grea, tu ce faci, stai si desenezi? O s aiti ceara barbatu de mancare. copii bani. Invata! Fa curat acolo, ca maicata e ocupata.
Sa zicem ca la mine situatia e mai "complicata" pentru ca mama e bolnava si tata e caam. depresiv sa spun asa. dar la 20% din familii pe putin, se intampla cum se intampla si la mine.
Download: eType1.com/f.php? FmAv5a
Firma Expertacoperisuri specializata in lucrari pentru acoperisuri executa cu profesionalism si garantie la cele mai mici preturi lucrari de Dachdecker.Pentru mai multe detalii accesati site ul nostru https://mathiasdachdecker.at/
Eu sunt nascuta in '97 si voi implini in curand 15 ani.Sunt total de acord cu ce ai spus,copiii nu mai stiu ce inseamna joaca adevarata, ei cred ca totul se rezuma la messenger, facebook etc.Ok am si eu facebook dar nu sunt obsedata de el.Intru doar sa vad ce notificari am si atat.Cat despre joaca pe afara trebuie sa marturisesc ca eu inca stau cu copii de varsta mea sau chiar mai mici pe strada seara si jucam prinsa, sotron s.a.Iar la scoala impreuna cu colegii prin pauze ne jucam ca niste copiii chiar daca avem aproape 15 ani.Sunt si unii cocalari si pitipoance prin scoala care rad de noi insa nu ii baga nimeni in seama.
P.S.:faptul ca ne jucam ca niste copiii nu inseamna ca ne jucam cu papusi ci jocuri gen prinsa, sotron, ascunsea etc.
Da ştiu. Sincer atinci nici nu ştiam de înjurături când vin la şcoală ies dei de la 1a. băi frate de nu`şi bagă şi`şi scot...Adevăran Miha...te rugai până îţi ieşeau ochii din cap acum la toţi le cumpără. frate au o copilărie nasoală rău de tot. nu ştiu cum pot rezista în halul ăsta