Credeți că e normal când vorbesc cu un băiat și lucrurile avansează sa mi se scârbească de el? După un timp mi se face dor de el și daca vorbim iar,iar mă ia starea aia de scârbă nici nu știu cum să o numesc,parcă mă dezgusta habar n-am. Cu un băiat pe care l-am plăcut mult nu am pățit așa,ok nici n-am vorbit mult,dar cu restul da. Puteam sa am relație de mult (deși mă cam sperie asta) dar nu mai suport starea aia. La început sunt okay parcă îmi place de omul respectiv dar după se duce totul,devin seacă și distanțez persoana respectiva. A fost un băiat care mă placea mult și mi-a zis că l-am rănit deși simt că nu-i vina mea că mă simt așa și chiar îmi pare rău de el. Mă gândeam că poate e din cauza tatălui, am avut și încă am probleme groaznice cu el și ca e ceva legat de psihic dar chiar nu știu ce sa zic. Nici măcar ca un prieten nu pot să-l văd. De asemenea daca mă ia cu lingușeli borăsc direct. Vorbeam cu unul care mă făcea tâmpită in toate felurile și îl "jigneam" înapoi (nu erau spuse din răutate) știu era o conversație cat se poate de normala, dar nu mai mă dezgusta, ce-i asta?

Relatie imatura, de copil care nu stie ce vrea, ca ba ti se face scarba de acea persoana, ba dor... doar ca sa il poti controla si sa stii ce face.

Eu zic sa mai lasi baietii in pace, pana mai cresti si esti capabila sa intelegi ce se intampla cu baietiis i fetele la maturitate si cum ar trebuiis a se comporte o fata normala, cu un baiat.

Buna.Ai putea detalia despre aceasta stare? Te dezgusta un subiect anume la care tot ajunge vorba sau? Faptul ca va insultati asa in gluma nu mi se pare neaparat mai productiv decat o discutie normala. Dar daca totusi simti asta destul de puternic ar fi cazul sa-i dai de inteles ca nu esti interesata.E nasol sa investesti timp sa cuceresti pe cineva ca apoi sa-ti dai seama ca acea persoana ti-a pierdut timpul si nici n-a avut curajul sa spuna din prima.

Înseamnă că nu ești pregătită de o relatie, cel puțin pana când nu te vindeci( ca aici exista o anumita trauma, cu toții avem traume care trebuiesc vindecate, un pshiholog te poate ajuta- și nu te lua după oamenii care considera ca este doar pentru cei cu probleme la mansarda, dar sunt oamenii cu studii care pot descifra problema și pot ajuta).
Încearcă să cauți pe internet despre tipurile de atașament, o sa te ajute( găsești pe YouTube, de preferat sa cauți în engleza, știu ca era un videoclip și cu subtitrare și făcut frumos cu personaje desenate) iar după ce vizionezi cauta pe internet un test, după ce găsești rezultatul tipului de atașament cauți pe internet tipul și vezi dacă ți se potrivește și te descrie.
Uneori ne putem vindeca și singuri, pur și simplu ai nevoie de timp, încearcă să petreci cât mai mult timp cu tine și sa vezi ce îți dorești cu adevărat.

Probabil,zic eu, că atunci când te apropii mai mult de el te plictisește și de aceea simți acea senzație de dezgust. Mai poate exista și posibilitatea să simți ceva negativ în vibe-ul lui, ceva ce nu te convinge.

Se pare că la nivel subconștient îți place starea de abuz. Fie că e vorba de comportament, atitudine sau remarci agresive din partea celorlalți. E singura stare pe care o cunoști și cu care ești obișnuită