Credeti ca e ok sa treci prin perioade ale vietii cand simti ca nu mai ai niciun prieten bun si esti foarte singur? Se pare ca fix in situatia asta sunt eu acum si nu ma simt neaparat foarte rau, dar nici foarte bine. Nu ma sufoca problema asta decat uneori cand ma gandesc ca mai demult eram inconjurat de prieteni tot timpul, eram super cautat de toti si aveam foarte multe oportunitati sa cunosc si alti oameni. Acuma insa, toti au disparut, toti prietenii de acum 2-3 ani parca imi sunt straini. Nu m-am certat cu niciunul dar nu mai simt armonia aia cum era inainte.
Am avut si o iubita si parca dupa ce a plecat si ea au inceput sa plece si restul prietenilor, toti pe rand. Si tin minte ultimele momente inainte de despartire ca-i ziceam ca n-as mai avea nevoie de nimeni si ca as fi dispus sa renunt la toti pentru ea. Nu i-as fi spus asta daca nu aveam niste mici dezamagiri din partea grupului de prieteni din care faceam parte, adica aveam impresia ca se cam dau la ea(majoritatea erau baieti in grupu nostru) si parerea mea despre ei o luase intr-o directie cam naspa. Chiar daca aveam aceste ganduri in cap nu am tinut niciodata ura pe ei si nici nu le spuneam nimic, dar aratam oarecum deranjat si cam dezamagit. Oricum s-a dovedit ca mai mult iubita mea era de vina, si nu ei, ca ii cam placea sa fie atinsa si abordata de altii.
Acuma ca am ramas singur ma pune pe ganduri cateodata, ca nu stiu daca am facut eu ceva gresit si s-au departat toti de mine sau asa a fost soarta. Stiu ca nu depinde viata doar de ei si probabil voi gasi alti oameni pe viitor dar n-as fi crezut niciodata ca voi ajunge in acest hal. Totusi pot spune ca mi-a deschis putin ochii aceasta problema si am devenit mult mai matur, am descoperit cateva lucruri noi care imi plac, hobbyuri, dar toate ajung la un moment dat sa ma sature facandu-le doar de unul singur. Ies in oras singur, ma plimb singur, si parca tot la prieteni ajungi..cand ma gandesc ca odata nu faceam toate astea asa singur si plictisit.
Pot spune ca doar ca un singur om mai imi este alaturi, un vechi prieten care nu e in tara la momentul actual. El chiar mi-a fost prieten tot timpul si el a fost singurul care mi-a mai dat cate un sfat si cand eram cu fata aia impreuna, dar si cu el s-au cam rupt legaturile si nu prea mai vorbim. Dar cand se intoarce acasa si ne vedem totul e ca inainte simt ca pot sa-i spun orice. Nu prea il caut ca am asa un sentiment ca il cam deranjez si ma simt ciudat sa-l intreb de fiecare data daca e liber si daca poate sa vorbeasca si prefer sa nu-l mai sun. Ma simt si prost cateodata cand ma gandesc ca doar pe el il mai am si din pacate a avut si anul trecut un deces in familie si ca un idiot ce am fost n-am mers sa fiu si eu acolo. Mi-am cerut eu scuze si nu parea sa fie foarte deranjat pe tema asta dar poate ca undeva in adancul lui tine cont de asta.
Voi ce parere aveti, cum ati reactiona in astfel de momente?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook