Primele relații nu sunt mereu simple. De aceea între 07 și 18 februarie, Fundația Friends For Friends și TPU.ro te provoacă să-ți faci un test din care vei afla lucruri pe care nu le știi despre relația ta. Timp de 10 zile, psiholoaga In a Relationship, Silvia Guță, iti va raspunde pe TPU la întrebările pe care le ai despre ce e ok să faci sau nu într-o relație, cum poți să-ți dai seama dacă relația ta are potențialul de a fi toxică și ce poți face în cazul ăsta.
Fă-ți testul aici: https://ffff.ro/licee/test-relatie/
4 tipuri de abuz frecvente în relații (vezi dacă ți s-a întâmplat și ție): https://www.facebook.com/respectlicee/videos/2097559630491631/
In a Relationship este un proiect de prevenție a violenței în cuplurile de adolescenți, creat de Fundația Friends For Friends împreună cu Avon România și parte din Campania Respectului. Urmărește proiectul pe www.facebook.com/respectlicee/
Campania se adreseaza tinerilor cu varste cuprinse intre 14-20 de ani.
La cum sta Romania cu smecheria si violenta ma cam insel eu sa fie armonie intre el - ea. Oriunde am merge nu mai gasim pe nimeni sa ne faca fericiti.
Buna seara! M-am conectat dupa mult timp pe TPU special ca sa dau un raspuns aici. Ma bucur sa vad un proiect in care chiar se pune accent fix pe ceea ce trebuie. Vad in sfarsit pe cineva care admite ca generatia aceasta este diferita, ca maturizarea are loc mai rapid, accesul la informatie este mai usor si ca se accepta faptul ca sunt copii care au relatii! Nu pot insa sa nu remarc ca au aparut imediat oameni care au inceput sa critice ( daca critica era intr-un mod constructiv intelegeam dar nimeni nu vine cu idei ci doar stim sa aratam cu degetul). Este, se pare o boala comuna, toti ne pricepem la absolut orice si stim ce trebuie schimbat dar majoritatea nu fac nimic ca sa schimbe ce nu este bine. Apreciez activitatea dumneavoastra si consider ca are fundamente foarte bune ( mi-ar placea sa ma pot implica si eu). Cred ca problema este mai profunda si desi fundamentele sunt corecte si ceea ce va doriti sa faceti este laudabil, abordarea este usor prea mult indreptata catre efecte si sunt ignorate cauzele fapt care ma face sa cred ca tinta nici macar nu este aceea de a schimba ceva cu adevarat, desi posibil sa ma insel. Oamenii in general nu stiu sa isi apere drepturile si nici sa isi duca la bun sfarsit obligatile. Este o problema in ansamblu pentru ca majoritatea devin adulti si seafla in aceeasi situatie iar cauzele sunt multiple. Am vazut ca sustineti ca nu exista modele pozitive de urmat ( de fapt aceste modele exista, doar ca nu sunt cele clasice la care va asteptati, lumea este in schimbare, sunt promovate anumite comportamente si trebuie sa ne adaptam si sa admitem ca modelele comportamentale pozitive de urmat sunt cele pe care noi ca societate le producem. Este vorba de interesul majoritatii si este cazul sa acceptam ca acestia suntem noi)
Oamenii in general sunt lasi ( si nu discretitez romanii in niciun fel, toti suntem la fel, indiferent de nationalitate in contexte asemanatoare ne formam dupa acelasi tipar. Adevarul e ca in 2019 primim educatie la nivelul anilor 1970. Fiecare dintre noi este vinovat pentru aceasta situatie.
Crezi ca relatia ta e ok sau c-ar putea fi mai bine?
tocmai gandirea asta c-ar putea fi mai bine este cauza divorturilor din ziua de azi,pentru ca azi omul nu se mai multumeste cu nimic si vrea tot mai mult, femeile vor barbati frumosi,bogati, barbati vor femei frumoase si tinere, numai stim sa ne purtam modest, asta vad ca promovati si dvs, trist
Intentia e ok, dar... promiteti (sau cel putin numele vostru promite) mai multe decat oferiti.
Eu unul aveam alte asteptari cand am vazut aceasta intrebare promovata, dar odata ce am intrat in ea, am fost dezamagit.
Si pe buna dreptate, aveti numele "In a Relationship" incerc sa aflu mai multe, si ce sa vad?
-4Tipuri de abuz frecvente in relatii
Intru pe Facebook, vad din prima urmatoarele:
-Si au trait fericiti pana la prima poza
-Sunt in casa cu raul
-Block si de la capat.
Serios acum? La asta se rezuma la voi relatiile? Doar la traume si experiente negative?
Dupa cum a spus si RAY, majoritatea articolelor fac referire la baietii care-s personajele negative, ok, exista situatii de acest gen, nu am nimic impotriva sa le faceti cunoscute, dar totusi, din cele cateva minute petrecute analizand pagina, nu am vazut sa fie si unele sfaturi adresate pentru baieti.
Si ghici ce?
Daca stai sa arunci o privire aici pe TPU, majoritatea celor care au nevoie de ajutor in relatii, sunt baietii, care plac o fata, dar nu stiu ce sa faca pentru a se apropia de ea, tu, domnisoara psiholog, pe ei cum ii ajuti?
Oare in loc de "Block si de la capat" adresat fetelor, nu ar fi fost mai bine " "Momentul in care te retragi si mergi mai departe" adresat baietilor?
Adic serios acum, voi incercati sa stopati fara macar sa preveniti.
Sau cel putin nu stiti sa alegeti un titlu potrivit.
Pur si simplu, tot ce evidentiati voi sunt unele intamplari negative, ok, dar de ce sa nu promovati si altceva?
Nu credeti ca in lipsa unor articole "de indrumare pentru a obtine o relatie", "de exemple pozitive" tot ce veti reusi, e sa faceti fetele care va acceseaza site-ul mult mai paranoice, mult mai inchise in sine?
Mi-ar fi placut sa vad undeva pe site niste articole gen
"Cum sa-ti dai seama daca te place?"
"Cat influenteaza modul in care arati o relatie?"
"Cum sa faci primul pas pentru a o cunoaste?"
Sau, ca tot va "pasioneaza" intrebarile de genul:
"E o linie subtire intre iubire si obsesie, tu unde esti?"
Dar tot ce vad e doar drama, dezamagiri, si asa mai departe, sincer, e destul de neplacut.
Nu m-ar fi deranjat daca ati fi avut un nume gen "Relatii fara violenta", dar aveti un nume care inspira o privire de ansamblu asupra relatiilor, in schimb, voi oferiti doar partea negativa din relatii.
Parerea mea e ca nu asa se face.
Cat despre intrebarea:
"Crezi ca relatia ta e ok sau c-ar putea fi mai bine?"
De ieri, de cand am vazut prima data aceasta intrebare, am vrut sa spun asta:
Mereu e loc de mai bine
"nu am vazut sa fie si unele sfaturi adresate pentru baieti." tu vezi ce scrii?
Este Doamna psiholog in relatii.
Spune-mi tu, dragul meu, unde e problema?
Lumineaza-ma...
Din punctul tau de vedere, dar din punctul celor de 14-20 de ani, nu mai sunt la fel de ridicole.
Daca-ti petreci timpul aici pe TPU, ar fi trebuit sa vezi cam ce probleme sunt cele mai comune, si anume, cum abordezi o fata, cum iti dai seama daca te place, cat conteaza aspectul, cam la asta se rezuma multe din intrebarile postate aici, deci la genul asta de intrebari ar trebui sa le ofere raspunsuri.
Si de ce cred eu ca au nevoie unii din ei, cand sa te opresti din a mai insista.
In regula, dar orice copil ar vrea sa manance ciocolata toata ziua, asta nu inseamna ca trebuie sa-i dam. Alea or fi curiozitatile lor, dar nu au niciun sens si nicio relevanta. Deci, in loc sa le dam apa la moara, mai bine sa le aratam ce conteaza cu adevarat, zic.
Dar noi aici nu vorbim de ciocolata, sau intrebarile legate de marimea...
Bine, adevarul e ca noi avem unele perspective diferite legate pe aceasta tema, am mai observat si in alte intrebari.
Poate sunt simple curiozitati, poate ca nu, dar sincer, eu cred ca si intrebarile respective merita un raspuns.
Si eu am avut la varsta aia unele intrebari de genul, dar nu am avut pe nimeni care sa-mi ofere un raspuns, si uite asa, am pierdut timp, oportunitati repetand aceeasi greseala pana am ajuns sa-mi dau seama unde gresesc si asa mai departe.
Ei bine, de ce sa-i lasi sa sufere in continuare?
De ce sa-i las sa faca poate aceeasi greseala pe care am facut-o si eu?
Stim foarte bine ca la aceea varsta, un esec poate fi greu de suportat, ar cam trebui sa le fim alaturi, sa-i indrumam.
Hei
>
Am luat citatul de mai sus de la începutul articolului „Block și de la capăt" - un articol finanțat dintr-o bursă jurnalistică oferită de Superscrieri și AVON pentru documentarea abuzurilor online în cuplurile de adolescenți.
Citește-l te rog până la capăt, ai să vezi că articolul vorbește și despre lucrurile despre care vrei tu să se vorbească. Motivul pentru care, de la depărtare, poate părea că se tot scot în evidență cazuri de experiențe negative este că, pentru a finanța astfel de proiecte, trebuie să alegem niște direcții importante, relevante pentru societate. Nu o să dea nimeni bani, deocamdată, în România, pentru a-i învăța pe adolescenți cum să își dea seama cât contează cum arăți sau cum să faci primul pas către o relație de cuplu ok. Pur și simplu, suntem o societate prea săracă, există probleme mai mari, iar cu banii limitați pe care ONGurile îi pot obține ca finanțare, trebuie să se ocupe de problemele stringente. Cam așa ajung cazurile negative în atenția publicului larg - ca model de AȘA NU. Încercăm să deschidem dialoguri între cei care nu văd nimic rău în cazurile respective și cei care își doresc o realitate mai puțin periculoasă, mai puțin înșelătoare.
Și da, ai dreptate, mereu e loc de mai bine, iar feedback-ul tău e important. Vom încerca să facem mai vizibile opiniile și problemele băieților de acum înainte. Știm foarte bine că și băieții au propriile lor frământări și au nevoie de ajutor și de ghidare, dar hai să îți spun ceva, că poate mă ajuți să găsesc o cale de a ajunge mai ușor la băieții adolescenți. De când am pornit atelierele In a Relationship, rata de participare e de aproximativ 75% fete & 25% băieți. Am senzația că nici măcar atunci când ar avea ocazia, băieții nu vor să primească ajutor specializat - poate le e mai greu să se deschidă, poate nu au încredere într-o femeie psiholog (deși s-a întâmplat același lucru și la atelierele susținute de un trainer bărbat).
Nu pot să nu mă gândesc că băieții sunt, de fapt, mai rapizi sau mai grăbiți în a-și forma o opinie de nezdruncinat după prea puțină informare și documentare, așa cum am senzația că ai procedat și tu până acum. Că se uită pe diagonală pe oferta de informații și istoricul proiectului și nu au cum să înțeleagă prea bine despre ce e vorba. Rămân la final cu jumătăți de idei pe care evident că nu le consideră bune sau utile - pentru că nu sunt complete, mai înainte de orice altceva.
Genul ăsta de lucruri - how to be in a proper relationship - necesită timp, răbdare, atenție și disponibilitatea de a vedea și propriile greșeli, nu doar pe ale celorlalți. În plus, necesită niște eforturi de adaptare, motivație puternică și energie investită în a schimba ce nu e ok, chiar dacă nu reușești din prima încercare. Iar asta nu se poate face cu un scroll rapid peste niște linkuri și nici cu convingerea că ești mai bun decât ceilalți. După cum vezi, deși acuzi In a Relationship că pune răul în față, aceeași tendință o ai și tu: ne dai exclusiv feedback negativ. Cam așa funcționează toți oamenii, în general, mai ales dacă au primit toată viața feedback negativ, că ăsta e modelul învățat.
Hai să schimbăm situația asta împreună! Să ne luăm timp să ne documentăm serios, să ne luăm sentimentele în serios și să le cunoaștem și să le analizăm, să comunicăm și să ne deschidem și în fața posibilității ca noi înșine să fim cei care au greșit. A greși e uman, dar nu ajută la nimic dacă nu admiți greșeala, ca să poți învăța ceva din ea și să nu o mai repeți la nesfârșit.
PS: mi-a dispărut citatul din „Block și de la capăt" din primul ărspuns, așa că îl pun aici:
„Matei înţelege; înţelege de la înălţimea vârstei lui de tânăr de 18 ani care stă de vorbă cu un "puşti" de 16. Îşi spune părerea: "E aiurea să te uiţi pe Facebook-ul ei şi să o verifici non stop". Urmează un nou "Liviu is typing" şi-apoi o replică scurtă inundată într-un un hohot de emoticoane. "Nu o verific. Intru la ea din an în paşte", răspunde Liviu."
Nu contează cine? Eu zic că e important cine. Nu te lăsa pe dinafară, chiar dacă îți rezervi o poziție de superioritate, tot pe dinafară te vei simți.
Vreau să fac o singură precizare, pentru că ai ridicat o problemă foarte importantă: cea a coeficientului de inteligență - IQ, despre care mulți oameni cred că poate să facă diferența dintre bine și rău.
Ei bine, nu. IQ-ul măsoară doar capacitatea cuiva de a veni cu soluții noi la probleme dificile, capacitatea de a te folosi de toate informațiile pe care le-ai înmagazinat în întreaga ta experiență de viață pentru a rezolva o problemă cu care nu te-ai mai confruntat anterior. Un IQ ridicat garantează succes în rezolvarea problemelor de tip logico-matematic, dar nu are prea mult de-a face cu alegerile morale, cu cele influențate de emoții sau cu capacitatea cuiva de a-și gestiona viața afectivă sau de a-și controla comportamentul social. O dovadă e faptul că unii dintre psihopații și criminalii renumiți pentru cruzimea lor au avut IQ mult peste medie, lucru care nu i-a împiedicat să facă lucruri rele (https://iq-test.net/......-150.html)
Românii nu se poartă urât pentru că ar avea IQ scăzut, ci mai degrabă pentru că le lipsește o dimensiune importană în educație: modelul pozitiv. Și asta se aplică și la educația emoțională, și la educația morală. Dacă întreaga ta viața regulile au fost îndoielnice și cei care au făcut lucruri rele au scăpat nepedepsiți, uneori chiar au ieșit câștigători (poate chiar și tu însuți), cum să ai pretenția de a face alegerea cea bună, morală? Confuzia creată de o societate în care educația e doar formală, artificială, fără modele reale de bune practici, e ceea ce ne face pe noi, românii, să fim atât de buni și atât de răi, în același timp. Blamarea celor care fac lucruri rele nu e suficientă, e nevoie de legislație corespunzătoare și de instituții corecte (poliție, justiție) care să se ocupe cu sancționarea lor și reeducarea celor care calcă strâmb. Românii nu au găsit încă formula potrivită ca să producă schimbarea asta în sistem, dar există oameni care se luptă pentru asta și care încearcă să schimbe lucrurile pornind de la ei înșiși și cei din imediata lor proximitate.
Nu pot sa spun ca nu aveti dreptate.
Inteleg ca este esential ca pentru acest proiect sa aveti parte de sponsorizari, iar pentru a obtine acel sprijin/suport, trebuie sa fie ceva "important" si de impact, insa, eu tot consider ca ar fi nevoie si de ceea ce spun eu, de acel ceva banal, dar poate important, si sunt sigur ca si dumneavoastra sunteti de acord cu mine.
Insa, ce e drept, societatea noastra lasa mult de dorit, si in multe privinte, si intr-adevar, probabil unele articole in genul celor dorite de mine, ar parea prea banale in ochii sponsorilor.
Asta este, poate sunt eu mai idealist/perfectionist, si cer mai mult decat poate oferi societatea in care ne aflam.
Acum sa mergem mai departe, referitor la implicarea baietilor in astfel de ateliere.
Ei bine, cu baietii, treaba sta putin diferit.
Atat baieti cat si barbati sunt indemnati de societate sa actioneze pe cont propriu, mereu "responsabilitatea" e lasata pe umerii lor.
Inca din copilarie aflii ca e "gresit" sa te plangi, ca e gresit sa ceri ajutorul, iar daca vei face asta, e foarte posibil sa fii marginalizat.
Poate gresesc, dar eu as pune asta pe seama bullying-ului, de mic, aflii e existenta acestuia, poate nu esti tu victima, dar e suficient sa observi acest fenomen, incat sa incepi sa-ti fie teama sa-ti arati slabiciunile, din frica ca poate vei ajunge victima.
De asta, de multe ori, intervine aceea frica, aceea rusine "Ce ar spune colegi mei daca ar afla ca particip la astfel de activitati?"
Cam asta e principala problema pentru care tinerii evita sa se implice la astfel de activitati, opinia celor din jur, frica de a fii judecati.
Ca fata, e mai ok sa-ti arati "slabiciunile", dar ca baiat, cand trebuie sa recunosti ca ai o problema, si ai nevoie de ajutor, deja treburile incep sa scartaie, deja te simti rusinat ca ai nevoie de ajutor, si te astepti sa fii aratat cu degetul.
Cam asta e societatea, de asta multa lume refuza sa apeleze la un psiholog, sa-si expuna problemele, deoarece e obisnuita sa creada ca e ceva gresit in a cere ajutorul, iar asta incepe din copilarie, si in timp, o observi cel mai adesea la baieti/barbati.
Dar asta nu insamna ca respectivii nu sunt constienti ca au o problema, iar asta nu inseamna ca ei nu cauta raspunsuri.
De multe ori, prefera sa ceara ajutorul online, sub protectia anonimatului.
Ei bine, nu am avut intrebari de genul, poate nici nu am avut intrebari in general, dar sunt sigur ca unele sfaturi mi-ar fi prins bine in adolescenta.
Cat despre problema spusa de tine, tind sa cred ca de multe ori, exemplul primit acasa e factorul declansator.
Intr-o familie in care mereu exista tensiune, si abuzuri, fizice sau emotionale, nu vei putea creste normal, si, de cele mai multe ori, fie vei ajunge victima, fie agresor.
I-ati intimidat pe cei care chiar au nevoie de ajutor cu spam-ul si troll-ul vostru.
Sper sa vorbiți și despre narcisiști și cum poți evita relațiile lor abuzive de la primele semne de love-bombing .
Depinde ce înțelegi prin termenul acesta de „narcisist". Eu aș recomanda să nu pui etichete încă de la început și să cauți autenticitatea fiecărei persoane pe care o întâlnești, așa cum ai vrea să facă și celălalt cu tine. Până la urmă, majoritatea oamenilor au anumite tendințe narcisice, nu trebuie să ai o tulburare de personalitate de tip narcisic pentru ca ceilalți să le poată observa. Tendințele astea ne sunt chiar utile atunci când nu exagerăm, ne protejază și ne dau o măsură a valorii propriei persoane. La oamenii care nu manifestă deloc tendințe narcisice (adică le-au blocat inconștient) putem întâlni adesea relații abuzive, în care ei intră în rol de victime. Nici așa nu e bine.
Și încă ceva: o relație se creează între două persoane, e ceva ce construiesc împreună doi oameni și fiecare contribuie la felul în care se dezvoltă și decurge relația respectivă. De-asta vina nu e mai niciodată doar a unuia dintre parteneri, chiar dacă unul dintre ei este cel care poate părea mai vinovat din anumite puncte de vedere.
M-am convins ))).
De unde stiti dvs ca varianta care o promovati este singura corecta? acel test este o generalizare fara logica, nu toti suntem la fel, pagina dvs de Facebook este una misandra,si am dovedit asta, dvs nu ati dat dovezi cum ca nu ar fi, hai sa va explic ceva, o pagina de Facebook care se doreste a fi neutra exprima povesti de ambele sexe, acolo sunt doar adolecente care sufera atat, fetele sunt toate sincere, serioase? serios
Pe bune? Exceptional.
Distinsa doamna psiholog, am 14 ani si iubitul meu 20. Insista sa-mi incep viata sexuala cu el, ceea ce mi se pare normal, ca e iubirea vietii mele si nu voi iubi niciodata pe altcineva, e imposibil, ca am deja o varsta si stiu ce vreau de la viata. Ce credeti, ar fi in regula sa fac asta? Ma gandesc chiar sa ma mut cu el, ca mi-a promis multe, imi vorbeste despre viitor, iar eu stiu ca e sincer ca ma iubeste nespus. Multumesc frumos pentru timpului acordat, apreciez fiecare secunda pe care mi-ati oferit-o intr-un eventual raspuns.
Poti sa vizitezi si pagina lor de Facebook, un site feminist care promoveaza ura fata de baieti
https://www.facebook.com/respectlicee/
in ziua de azi se promoveaza curvia, feminismul, misogismul, radicalismul etc
Vorbești serios?
Da, e o fată de gașcă, am cunoscut-o la un SwingingClub.
Bună! Întrebarea ta e una dintre cele mai dificile, căci pentru astfel de decizii trebuie să iei în calcul mulți factori, și chiar dacă te-ai gândit la unii dintre ei, cu siguranță încă nu i-ai descoperit pe toți. Te ajut cu niște sugestii, căci având atât de puține informații la dispoziție, nu am cum să mă pronunț în vreun fel.
- Ia în vedere faptul că, deocamdată, ai sub 15 ani, vârsta la care îți poți da consimțământul legal pentru un act sexual. Iar cum el e deja major, ar fi o infracțiune pentru el. Ca să îl protejezi pe el de o infracțiune și pe tine de o decizie pe care mai târziu ai putea să o regreți, ia în considerare varianta de a aștepta măcar până împlinești 15 ani. S-ar putea să îți mulțumești mai târziu pentru așteptarea asta. Oricum, asigură-te că ești pregătită pentru acest pas înainte de a-l face și, mai ales, că te informezi cu privire la contracepție și boli cu transmitere sexuală înainte de a face acest pas.
- mă bucur că ați reușit să construiți o relație în care să te simți safe, iubită și protejată, pe care o vedeți amândoi dezvoltându-se frumos în viitor. Deocamdată însă, diferența de vârstă dintre voi doi acoperă niște ani extrem de importanți în ceea ce privește dezvoltarea gândirii și maturizarea emoțională, pe lângă educația propriu-zisă din școală, care te va ajuta să devii o femeie independentă. Iar pentru asta e posibil să ai nevoie mai degrabă de familia ta lângă tine sau, cel puțin, de sprijinul lor financiar. Lucrurile pot sta diferit, însă, dacă în momentul de față nu locuiești cu familia sau dacă în familia ta există conflicte mari, violență sau alte tipuri de abuzuri de care ai vrea să te îndepărtezi prin mutarea cu prietenul tău.
- știu că e posibil să nu mă crezi acum, dar te-aș ruga să-ți lași spațiu să te răzgândești în viitor. Dacă te convingi de pe acum că e imposibil să vrei altceva de la viață mai târziu, riști să intri într-un cerc vicios: chiar dacă nu îți vei mai dori ce îți dorești acum sau chiar dacă vei avea mult de suferit, îți va fi greu să ieși din această relație. Oamenii se schimbă cu fiecare experiență nouă, la fel și visele, dorințele și nevoile lor, iar tu, la 14 ani, ai o grămadă de experiențe înaintea ta (și mai faine, și mai triste - din toate înveți câte cceva). Cu siguranță te vor schimba în mai multe feluri decât îți poți imagina acum. Și e valabil și pentru el, în egală măsură.
Sper că te ajută cele de mai sus, iar dacă ai alte întrebări mai delicate, îmi poți scrie și în privat.
Ai mancat putina indoctrinare de la extrema dreapta si cpf. Ceva nu poate promova feminismul si misoginismul in acelasi timp, e un non sens. E doar anti-violenta, nu uraste baietii. Si hai sa nu mai lovim in cei mai slabi doar pentru ca in Romania se poate.
Fi atenta la ceea ce am scris, pe pagina aia vad ca fetele sunt violate, batute, maltrate de catre baieti, ceea ce induce ideea cum ca baieti sunt rai iar fetele sunt sfinte, intra sa vezi si tu
Concluzia aia ai tras-o tu cu mintea ta, baietii care le-au violat si le-au batut logic ca sunt rai, dar asta nu inseamna ca toti baietii sunt asa si nu am vazut pe nimeni sa sustina asta.
Tu macar stii despre ce discut?
Daca doar atat poti spune, e trist.
Deci violatorii sunt băieți buni? Cum sa fie fetele sfinte când în link-ul de postare e cazul unei tipe geloase? Citești ce vrei, înțelegi numai ce-ți place .
Daca si tu ai inteles asta ce sa spun
De ce scrieti asta? Recomandarea noastră este să te informezi cu privire la formele abuzurilor ce pot apărea în relații, ca să îți poți da seama dacă vor apărea în relația ta.
practic bagati frica in fete cum ca baieti sunt rai, eu va recomand sa cautati pe google rata de sinucideri care este de 3 ori mai mare la barbati plus faptul ca barbati mult mai greu gasesc mai greu si iti uita partenera mult mai greu
Bună! Aș fi tare curioasă ce te-a făcut să crezi că promovăm ura față de băieți, misoginismul, feminismul, radicalismul sau curvia. Mesajele noastre sunt construite în așa fel încât să încurajăm o cultură a respectului reciproc în relațiile de cuplu și, dacă ceva se înțelege greșit din cauza formulărilor noastre, aș vrea să putem corecta. Ne ajuți cu un exemplu, te rog?
Desigur ca va ajut cu exemple
https://www.youtube.com/......tps?/watch
https://www.youtube.com/......tps?/watch
http://www.sub25.ro/......-4312.html
In a Relationship shared an event.
January 9 at 11:07 AM ·
#AudrieandDaisy e un documentar Netflix care explorează povestea a două adolescente care sunt agresate sexual de băieți pe care îi credeau prieteni, trauma violului și umilința la care sunt supuse online și offline.
Proiecția are loc vineri, 11 ianuarie, ora 17:30, la inițiativa Acționăm pentru siguranță în universități, la Centrul FILIA. Intrarea este liberă.
„A vrut să facem sex, eu nu voiam, pentru că era mult prea devreme să fac sex cu el și cu oricine. Băi, dar mi-a zis tipul ăla o chestie - ori fac sex cu el acum, ori fac sex cu altcineva mai târziu, e același lucru. Și mi s-a părut foarte logic ce a zis. Prin urmare, am făcut sex cu el. Eram resemnată, în sensul urât al cuvântului. Cedezi și nu-ți mai pasă, în sensul ăsta." spune una dintre adolescentele care au devenit mame cu care a vorbit regizoarea Ozana Nicolau.
Mai multe, pe https://mameadolescente.ro/
In a Relationship
December 14, 2018 ·
După trei zile de la despărțire, Vlad a făcut mai multe conturi false de Facebook, unele cu nume de fată. S-a uitat prin lista de Facebook a fostei iubite și a identificat membri de familie și persoane apropiate. Le-a trimis mesaje ca ăsta:
Sunt o prietenă de-a Marei
în seara asta se sinucide
ultima ei dorință a fost să vezi pozele astea.
Și a atașat poze cu Mara goală.
[de Venera Dimulescu pe Casa Jurnalistului]
Acolo scrie adolescenti cand in tot ce postati e vorba doar de adolecente care traiesc drame cu baieti
Recomandarea noastră e valabilă și pentru fete, și pentru băieți. Tuturor le sunt utile astfel de informații, pentru că și fetele și băieții pot apela inconștient la comportamente abuzive, în numele dragostei (ex: gelozia și controlul excesiv, verificarea telefonului - adică încălcarea dreptului la intimitate, șantajul emoțional sau constrângerea, etc.). Iar noi încercăm să îi învățăm pe toți cum să se descurce mai bine în relații și cum să evite suferințele ce pot fi evitate.
Iar în privința ratei de sinucideri la bărbați, da, ai dreptate, e mai mare decât cea a femeilor. Unele studii spun că e mai mare chiar de 4 ori, dar diferența se datorează faptului că bărbații aleg metode de sinucidere mai „sigure" atunci când își pierd orice speranță de a avea o viață mai bună, adică atunci când sunt în depresie cronică.
Dar dincolo de statisticile sinuciderilor „reușite", tentativele de sinucidere sunt mai numeroase la femei decât la bărbați.
Femeile înregistrează o rată a depresiei mult mai ridicată decât bărbații, datorată hormonilor feminini care afectează echilibrul neurotransmițătorilor, dar și unor factori ce țin de regulile sociale (majoritatea societăților încă nu garantează drepturi egale pentru femei și bărbați, de exemplu, ceea ce cauzează multă suferință și nedreptate femeilor). Totuși, femeile nu ajung să se sinucidă la fel de des ca bărbații, pentru că ele aleg metode mai puțin invazive, mai puțin violente, care nu le desfigurează. Și dacă sunt găsite la timp, mai pot fi salvate.
Totuși, femeile nu ajung să se sinucidă la fel de des ca bărbații, pentru că ele aleg metode mai puțin invazive, mai puțin violente, care nu le desfigurează. Și dacă sunt găsite la timp, mai pot fi salvate.
femeile majoitatea nu iubesc cu adevarat si stau doar din interes atat, de provider ati auzit? omul este o primata, exista provideri si alfa, cei alfa sunt iubiti restul se numesc profideri, fetele la ovulatie sunt atrase de badboys, ceea ce prezentati acolo sunt fete care se lasa conduse de ceea ce simt, asa ca ele aleg badboys apoi fac drame si se plang, apoi la 30 de ani aleg provideri nu e asa?
iubirea la femei inseamna doar interese materiale atat = asta se poate dovedi stiintific ca asa a evoluat omul, iar interesul barbatului este sexul
M-aș bucura să știu că ai citit toate articolele pe care le-ai listat acolo și că ai văzut și celelalte filmulețe din campania noastră. Cele două de mai jos ilustrează problemele băieților cu fete care fac abuzuri în relațiile de cuplu:
https://www.youtube.com/watch?v=XVSeAIZ_0Vs - despre o fată care încearcă să îl forțeze pe iubitul ei să renunțe la prietenii lui
https://www.youtube.com/......tps?/watch - despre o fată care încalcă intimitatea iubitului și îl șantajează emoțional.
E important să te documentezi și nu doar să scrollezi superficial, căci iată, rămâi cu impresii greșite și nu e de folos nimănui.
Pe de altă parte, înțeleg că e enervant să tot auzi cum sunt învinuiți băieții și bărbații, dar asta se întâmplă pentru că ei sunt mai predispuși la violență fizică. Părerea mea e că multe dintre violențele fizice ale bărbaților apar în contexte în care și ei au fost abuzați emoțional, fie de parteneră, fie de părinți sau foste iubite. E cazul să ne educăm cu toții pentru ca astfel de situații să apară cât mai rar.
In concluzie fetele sunt sfante iar baieti sunt rai? eu nu am fost ipocrit,cand vorbesti cu un om matur nu-i spui ca e ipocrit,vezi dovezi,argumente, ca uni baieti se comporta aiurea cu fetele e adevarat,dar,nu generalizari aiurea, ce sa gandeasca o fata cand vede ca baieti amenita,violeaza,bat fetele, si asa se naste misogismul,misandria, sunt tineri sunt usor de influentat, sunt ca un burete, si biblic tu nu ai voie sa dai sfaturi la alti, traim intr o tara crestina, sper ca stiti asta
Nu a tras nimeni concluzia că fetele sunt sfinte, iar băieții răi. Doar lu ai lansat această întrebare, așa că am intrat în dezbatere pe această temă.
Așa-zisa „concluzie" e doar rezultatul unei confuzii, la fel ca și ideea că ai fi ipocrit. Nu am spus așa ceva și nici nu am făcut generalizări aiurea. Misoginismul și misandria sunt lucruri care se învață în primul râd acasă, din păcate, chiar și în familiile unei tări creștine. Oricât de clară este Biblia în legătură cu cele zece porunci, ea nu reușește să împiedice comportamentele unor oameni care aleg să facă (sau se lasă duși de val) lucruri rele.
Noi încercăm să vorbim cu cei care nu știu să facă diferența clară între bine și rău și să le oferim niște repere mai clare de interpretare, care să îi ajute să ia decizii mai bune. Cum arată abuzul nu prea te învață nimeni, chiar dacă ți se spune de nenumărate ori că nu trebuie să faci abuzuri. Aici am vrea să putem face o diferență cu In a Relationship, nu în a da sfaturi despre ce să faci și ce să nu faci. Păerea mea e că sfaturile altora nu sunt la fel de convingătoare ca propria gândire, iar pentru ca propria gândire să extragă concluzii corecte, bune, adaptative trebuie să o hrănim permanent cu informații corecte, documentare serioasă, dovezi științifice și modele pozitive. A! Și dezbateri respectuoase, pentru că ele scot adevărul la lumină.
Misoginismul și misandria sunt lucruri care se învață în primul râd acasă, din păcate
nu cred ca chiar se invata acasa aceste lucruri, poate o anumita parte din ceea ce inseamna misogism, misandrie, dar, daca citesti articolelele de pe pagina voastra misandria este promovata sau o parte din ceea ce inseamna misandrie, din ce am inteles pentru asta sunteti platiti asta promovati
Tare as vrea sa stiu, daca binevoiti a-mi raspunde: In cartile alea de specialitate scrie ca e normal ca un COPIL de 14 ani sa aiba "relatii"? In ghilimele deoarece nu pot fi numite asa.
Ce sa invete un COPIL din "Block si de la capat" sau cum ii zice? Ca relatiile sunt jocuri de societate, se termina unul incepi altul, pur si simplu. Nu necesita implicare, iubire, seriozitate, sacrificii, maturitate, ci doar dai Smash or Pass pe strada, pica ceva bine, nu pica iarasi bine. Nu sunt specializat, dar asa, in imbecilitatea mea, consider ca daca tot se deschid asemenea subiecte cu COPII, ar trebui sa fie invatati ca o relatie nu e o joaca. Dar lucrurile astea se bat cap in cap: Copiii se joaca, relatiile nu sunt o joaca, copiii au relatii. De aceea copiii n-ar trebui sa se joace de-a adultul. Daca am numi-o "pregatire", aceasta ar trebui sa insemne promovarea exclusiva a relatiilor verosimile, veridice, bazate pe iubire nu pe presiunea societatii, relatii de viitor, nu mizerabile "contracte sociale". Ar trebui sa stie ca incepi o relatie doar daca ai gandul de a ramane acolo toata viata. Ok, se intampla sa nu reuseasca mereu, dar cu gandul asta se incepe.
Chiar sper sa ma luminati, va intreb asta din pozitia "pacientului", nu va acuz de ceva si nu va contest pregatirea, Doamne fereste.
Va salut cu deosebit respect.
Îmi dau seama că răspunsurile mele anterioare și punctele de vedere ilustrate în ele te-au făcut pe tine, Plato, să îmi acorzi un „vot de încredere". Relația noastră a depășit etapa tatonării și am avansat într-un stadiu al încrederii reciproce, lăsând în urmă etapa testării (în interacțiunea noastră anterioară m-ai testat, pretinzând că ești o fată de 14 ani care are niște întrebări complicate). Mă bucur că ești în continunare deschis la dialog (folosesc acum masculinul pentru că așa mi-ai indicat tu în formularea „nu sunt specializat"). Și încerc să mă folosesc de exemplul relației noastre pentru a ilustra mecanismele pe care e nevoie să le angreneze un sistem care să ajute la îndeplinirea nevoilor de prevenție pe care chiar tu le-ai subliniat: „Copiii se joacă, relațiile nu sunt o joacă, copiii au relații".
Asta e realitatea. Copii au relații, deși relațiile nu sunt o joacă. Tehnologia prezentului are un mare impact asupra vieții individului, iar una dintre urmări (pe lângă anonimitatea garantată în comunitățile online) este faptul că generațiile tinere – copiii, deci – au la îndemână mult mai devreme informații și experiențe care altădată le erau accesibile doar celor mai în vârstă. Pe scurt, copiii se „maturizează" mai devreme, dar doar la modul mecanic, nu au și structurile neuronale, adică intelectul necesar pentru a fi pregătiți să facă față acestui tip de relații. Apare și un factor de risc însă, și anume faptul că maturizarea sexuală (ex: debutul menstruației la fete) apare din ce în ce mai devreme, suspectându-se influența hormonilor cu care sunt hrănite animalele pe care oamenii le reproduc pentru procesarea hranei în fermele de producție alimentară. E greu de schimbat ceva aici, deși există legislație care controlează aceste substanțe, iar noi ne confruntăm cu realitatea unor generații din ce în ce mai tinere, pregătite biologic din punct de vedere sexual, cu acces la informație, comunicare și (mult mai grav) pornografie, care trebuie educată să folosească resursele tehnologice în mod responsabil, ca să nu se pună în situații de risc.
Acum, putem încerca să facem asta printr-un mecanism de control bazat pe pedeapsă, în care stabilim ce NU trebuie să facă copiii și adulții din jurul lor și, în cazul abaterilor de la regulament, aplicăm pedepse (ceea ce deja facem, prin sistemul de justiție de stat). Doar că mecanismul ăsta are nevoie de forță de implementare, altfel rămâne doar în hârtii. Dacă nu sunt oameni suficienți care chiar să se ocupe activ cu identificarea situațiilor de acest gen și pedepsirea celor vinovați de încălcarea regulilor, nu câștigăm mare lucru. Copiii au în continuare relații, deși relațiile nu sunt o joacă și ajung să se expună unor riscuri, uneori chiar foarte mari.
Ce nu a luat în considerare abordarea bazată pe pedeapsă este faptul că maturizarea sexuală precoce face genul ăsta de relații un fel de necesitate instinctuală a indivizilor, adică a adolescenților sau „copiilor" cum am preferat să le spunem până acum. De fapt, niciodată nu a reprezentat o problemă vârsta maturizării sexuale până în epoca modernă, când au apărut sistemele de educație superioară ca alternativă la viața de familie începută încă din adolescență, dar și ca alternativă la sărăcie (o facultate asigură venituri mai mari, nu?).
Așa că iată, trebuie să ne asigurăm, de fapt, că toți adolescenții au la îndemână, pe lângă accesul nelimitat la internet și o mulțime de potențiali parteneri de care s-ar putea simți atrași, și un set de modele pozitive la care să poată apela atunci când vor fi puși în situația de a alege: „Îmi încep viața sexuală la 14 ani cu un partener de 20? / Îl cred când îmi promite o mulțime de lucruri pe care mi le doresc? / Oare mă iubește, dacă tot ce zice și face pare să fie o critică la adresa mea? / Îl/o pierd dacă îi spun că gelozia ei/lui mă face să mă simt nedreptățit/ă?". Toate aceste întrebări și multe altele și-ar putea găsi răspunsuri mai „bune" (care să ducă la decizii mai bune, adaptative, care să scadă riscurile) dacă adolescenții care au astfel de întrebări ar avea și informațiile necesare despre cum arată abuzurile din relațiile de cuplu, care sunt formele de evoluție pe termen lung ale unor comportamente care, la început, ar putea părea normale (ex: șantajul emoțional, violența fizică) sau unde să caute ajutor atunci când au nevoie de ajutor.
Numai acceptând realitatea drept ceea ce este putem lua măsuri împotriva acelor lucruri care nu ne plac în jurul nostru. Dacă ne încăpățânăm să păstrăm același sistem deficitar bazat pe pedeapsă și atât, vom rămâne în situația în care suntem: o mulțime de abuzuri trecute cu vederea, cazuri de violențe și violuri neraportate la poliție, primul loc în UE la numărul de fete sub 15 ani gravide, cei mai mulți copii aflați în risc de sărăcie, generații întregi de tineri cu diverse tipuri de traume, fizice și psihice deopotrivă, și tot așa. Trebuie să ne bazăm pe principiul că fiecare om își dorește să îi fie bine, prin urmare să ne asigurăm că deciziile adolescenților sunt, pe cât posibil, decizii informate, căci ei cu sigurață vor să ia singuri decizii, prin natura vârstei. Dar pentru asta trebubie să cunoască datele problemei: care le sunt drepturile, care e legislația, ce obligații au – pe scurt, ce e bine și ce e rău. Asta e natura prevenției. Să îi asigurăm pe adolescenții aflați în situații de risc (în cazul ăsta adolescenții) că suntem alături de ei și că ne pot cere ajutorul, că nu îi judecăm și că, tocmai pentru că toți adulții au fost cândva adolescenți, ne pasă și vrem să ajutăm. Nu ne folosește la nimic să continuăm le prezentăm acea imagine a societății indiferente și obtuze, care nu îi înțelege, nu le îndeplinește nevoie și nu le respectă drepturile. Și acolo unde imaginea asta încă reflectă realitatea, să încercăm să schimbăm atitudinea adulților, astfel încât ei să fie capabili să fie cu adevărat de ajutor.
Eu as incerca sa descurajez joaca de-a adultul, nu s-o sustin. Cand cineva vrea sa omoare pe cineva, il opresti, nu il inveti sa-si ascunda urmele. Asta inseamna ca nu invatam copiii sa-si puna prezervativ, ci ii oprim din a avea comportamente imorale si nepotrivite varstei.
Intr-adevar, legea e oribila, mult prea permisiva. Din cate stiu, in Coreea de Sud varsta minima e 21, nu 15 ca la noi. Si multe alte tari cu 18. Totodata, se confunda prea des legalitatea cu moralitatea. Nu tot ce e legal e si moral. Sa ai relatii amoroase la 15 ani e legal dar mizerabil.
Chestia asta cu hormonii le da doar apa la moara, punandu-si toate gandurile nepotrivite pe seama hormonilor, vezi Doamne. Sa le prinda taica-so, sa vedeti atunci hormoni. Hormoni din piele, cu catarama.
Daca as fi in postura dvs., aceea de a avea influenta si credibilitate, as incerca sa reaprind ideea moralitatii in tineri, ca tehnologie au destula. In orice caz, poate sunteti obligata sa urmati cartile si metodele general aplicate, dar daca in asta consta psihologia... nu stiu ce sa spun, dubios.
Dacã ai sti minim de psihologie(in cresterea unui copil) ai sti ca cu cât incerci sa-i impui anumite chestii unui copil, cu atât e posibil sa-ti incalce autoritatea.
Dar poate stie mai bine doamna psiholog.
Cred ca poti sa-l cresti in asa fel incat sa nu fie nevoie sa-i impui. Sa-l faci sa inteleaga el ca nu e bine sa aiba relatii pana la o anumita varsta, fara sa fii obligat sa faci politie cu el. Sa-i inveti sa gandeasca moral.
Imoralitatea e mai mult când nu stiu sa se poarte in societate.
Sunt lucruri mult mai importante decât privarea si interzicerea unor relatii inter-umane, nu e sanatos nici fãrã si nu vad o problema daca au relatii la 15- sau 21 de ani chiar daca sunt amicale, dar atentie bine alese incât sa inceapa cu dreptul, unii au nevoie sa fie ghidati, sã stie in ce cercuri de prieteni se bagã, deoarece de acolo pleaca totul. Si cred cã asta e si scopul acestui proiect.
Deci compari o relație la 15 ani cu o crimă, eventual cu un genocid)))
Ajungem din nou să discutăm despre cum putem face ceea ce ne dorim să facem. Din ce înțeleg eu, nu avem opinii foarte diferite, mai puțin în ceea ce privește integrarea informațiilor demonstrate științific (schimbările fiziologice și psihice prin care trece corpul uman în perioada pubertății) și apelul la corecții abuzive de tipul curelei („hormoni din piele, cu cataramă").
Ai dreptate, s-au tot folosit astfel de metode și pot părea îndreptățite pe alocuri. Dar realitatea este că ne-am trezit cu niște probleme pe care nu le mai putem nici ignora, nici controla, și anume activitatea sexuală precoce, influențată și de accesul la tehnologie, fie că vorbim de acte sexuale cu alte persoane, fie că vorbim de consumul de pornografie sau schimbul de imagini cu nuditate prin social media.
Ceea ce face In a Relatinship nu este susținerea sau încurajarea jocurilor „de-a aduții", ci pregătirea efectivă a adolescenților pentru viața de adult, prin informare și facilitându-le conștientizarea riscurilor vieții de adult (menționez că asta nu se obține prin amenințarea adolescenților cu riscurile vieții de adult).
Mai devreme sau mai târziu, toți adolescenții (sau aproape toți) vor face pasul către o relație intimă cu o altă persoană. Nu este un lucru de dorit ca ei să nu aibă nici informațiile, nici experiența necesare pentru a lua decizii bune în ceea ce privește acea relație, oricând s-ar întâmpla ea. Adică vrem să fie pregătiți să ia decizii bune, bazate pe experiență și informații corecte științific, oricând vor decide ei să facă acel pas. Să știe să nu se lase influențați sau constrânși prin metode abuzive și să nu încerce să își influențeze sau constrângă partenerii prin metode abuzive.
Și mai e ceva: nu poți să te bazezi mereu pe principiul moralității, când vine vorba de prevenția unor fenomene de risc la nivel macro. Tendința oamenilor este să „îndoaie" principiile moralității conform propriilor interese, mai mult sau mai puțin conștiente. De aici și fabula Câinele și cățelul: „Adevărat vorbeam, / Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei, / Că voi egalitate, dar nu pentru căţei." Dacă nu admiți faptul că această tendință există și se manifestă la toată lumea și nu o iei în calcul în planul tău de acțiune, oricare ar fi schimbarea socială pe care vrei să o implementezi, e ca și cum te-ai lăuda că faci curat, îndesând mizeria sub covor.
Și da, ai dreptate, poți să faci în așa fel încât să nu fie nevoie să îi impui cu forța unui adolescent niște reguli și poți să îl înveți să gândească moral. Dar asta necesită modele pozitive de comportament și eradicarea abuzurilor care controlează prin frică (cum e violența fizică, emoțională sau sexuală).
Așa sunt majoritatea, te bate la cap ca sa se culce cu tine. Eu zic ca esti puțin cam tinerica, măcar la 16 sa începi. Mulți promit multe dar nu o fac! El vede ca tu esti tânăra și naivă dar nu îl lasă sa te vrăjească. Spune-i dacă te iubește cu adevărat sa aștepte
La 14 ani habar nu ai ce vrei de la viață. De fapt, habar nu ai ce înseamnă viață. O să vezi asta mai încolo.
"iubirea vietii mele si nu voi iubi niciodata pe altcineva", când o să crești o să citești asta și o să râzi.
Mai ales la vârsta asta, băieții îți vor spune orice doar să te amăgească și să te determine să își îndeplinească dorințele(vezi? a reușit) și după rămâi singură. Dacă asta crezi tu că vrei de la viață, go ahead.
Dar știu, nu vezi lucrurile așa, fiindcă la vârsta asta e naivitatea aia copilărească, dar cred că ai tot timpul din lume după să-ți cauți pe cineva și să te muți cu respectivul. Oricum, vine liceul și facultatea, ce-i cu graba asta?
Eu nici la 19 ani jumate nu sunt pregătită să mă mut cu prietenul meu, damn. Și mi-a fost dor și de casă când a trebuit să plec în alt oraș la facultate.
Singur si fericit
Exact
Nu e vorba de feminism =care inseamna egalitate,imi aminteste de revolutia franceza, e vorba de misandrie =ura fata de barbati, ura nu este benefica, din ura s-au nascut si nazismul, comunismul, facismul care vezi ce au facut, nu mi-a placut faptul ca pe o pagina de adolecenti este de fapt o pagina misandra
Interesant proiectul In a Relationship, dar nu ma regasesc, am 25 si sunt singur de 26.
Da intotdeauna existã ceva/cineva, sau un mod de gândire mai buna.
Se numeste preselectie, gandeste te ca peste 100 de ani nu mai existã nimeni.
Cei superiori Si normali la cap! Trebuie alesi, dar din pacate Doar aia care au Probleme de sunt toxici, din toate punctele de vedere fac multi copii.
Asta pentru ca in evolutie conteaza cine se reproduce mai mult, dar selectia sexuala va face diferenta misandrele si misogini nu se vor reproduce =cel putin in teorie, in dex
Scrie in dex ca misoginii nu se vor reproduce? Ar fi ingenios.
Eu cred ca e tocmai invers, oamenii vor tot mai putin de la relatii, se multumesc cu ingrijorator de putin. Accepta uneori acele asa-zise relatii care "nu sunt exclusive". Multe femei isi iarta partenerul care le-a inselat, lucru ridicol, si barbatii mai fac asa uneori. Altele accepta sa fie batute, injurate, nerespectate. Deci, din punctul meu de vedere, oamenii ar trebui sa ceara mai mult de la relatii, nu mai putin. Dar nu in bani, masini etc.
Nu trebuie sa cauti o relatie buna sau mai buna, ci una perfecta.
Romanul de rand e anti-schimbare, sustine ideile ramase de la bunicul, ce/cine e diferit este privit cu dezgust si calcat in picioare. Mentalitatile nu se vor schimba in Romania pentru ca suntem invatati sa ne comformam, sa pastram lucrurile asa cum sunt. Nu suntem o natie de revolutionari. Va urez succes in campaniile de informare, o sa aveti nevoie.
Ce noroc avem cu tine, romanul de vita nobila, care ne duce societatea pe cele mai inalte culmi.
"Romanul de rand e anti-schimbare, sustine ideile ramase de la bunicul, ce/cine e diferit este privit cu dezgust si calcat in picioare. Mentalitatile nu se vor schimba in Romania pentru ca suntem invatati sa ne comformam"
Anti-schimbare? Să schimbăm ce? Normalul cu anormalul?
Poate îmi explici tu de ce dezgustul meu față de homosexuali (care pentru mine e o reacție atavică, viscerală) îl poți clasifica ca fiind un "conformism".
Daca ai fi citit ce am scris ti-ai fi dat seama ca nu se duce societatea pe nicio culme, este si va fi aceeasi. Dar ai aruncat o ironie ieftina pentru ca ti se pare ca da bine. Pentru o persoana care pretinde a fi Plato, ma asteptam la ceva mai mult.
Nu ma plang, cu toate ca nu ma ajuta la nimic in casa e ok si asa...important e ca ne iubim.
Am 19 ani si sunt baiat. Am o relatie cu un baiat, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Locuim in Haga pentru studii, impreuna.
Am vrea sa ne imbunatatim relatia. Noi ne petrecem mult timp impreuna.
Aici in Tarile de Jos (Olanda) suntem priviti ca oameni normali, insa in Romania, majoritatea ne privesc cu dispret.
Cum ne-am putea imbunatatii relatia?
Un cont creat după ce a fost postată această întrebare, vorbește doar despre gay. Probabil făcut de aceleași persoane de mai sus care au văzut că nu le ies argumentele și încearcă cu disperare alte mijloace. Ne-am prins, povestești de homosexuali și încerci să ne șochezi/oripilezi.
Ce legatura are? L-am facut pe 15 ianuarie 2019, așa scrie la profil. Daca te oripileaza oamenii ca mine, atunci poti trece peste acest raspuns, eventual si peste profilul meu. Multumesc!
Probabil sunt printre puținii din aceasta secțiune care e de acord cu drepturile gay așa că lasă drama. Spuneam cu totul altceva.
Bună! Am senzația că vobim despre două lucruri diferite care ar avea nevoie de îmbunătățiri: unul e relația ta, iar celălalt e mentalitatea societății.
Cele două sunt foarte interdependente: o relație cu o persoană de același sex poate fi privită ca „normalitate" în anumite societăți, ceea ce îi dă o legitimitate și o face mai puțin presantă, dureroasă sau riscantă pentru cei care formează cuplul. Însă în societățile care privesc astfel de relații ca pe ceva „anormal" și le și blamează, pe deasupra, nivelurile de presiune, suferință și risc sunt într-adevăr problematice pentru cei care formează un astfel de cuplu.
Dacă interesul tău este să îți îmbunătățești relația cu partenerul tău, recomandarea mea este una generală: să petreceți mai mult timp de calitate împreună (adică nu doar fizic în același loc, ci și în contact cu gândurile și emoțiile celuilalt), să vorbiți deschis despre nevoile, dorințele, temerile, speranțele, reușitele și eșecurile voastre (adică să vă cunoașteți mai bine unul pe celălalt), să acceptați greșelile pe care le faceți și să le priviți ca pe oportunități de dezvoltare, mai degrabă decât să le lăsați să degenereze în conflicte.
Dacă, însă, interesul tău este să îmbunătățești felul în care oamenii reacționează pe stradă atunci când vă afișați relația (adică nu faceți eforturi să o ascundeți), s-ar putea să fie mai dificil și să ai ceva timp de așteptat. Dar poți ajuta și în cazul acesta, dacă găsești o modalitate de a contribui pozitiv la viața comunității LGBTQ din România, prin voluntariat, activism, donații sau alte metode de susținere. Sunt câteva ONGuri care se ocupă cu drepturile comunității LGBTQ și care oferă servicii de consiliere psihologică pentru cei aflați în dificultate sau care fac lobby pentru schimbări la nivel de legislație, cum ar fi http://www.acceptromania.ro/ sau http://mozaiqlgbt.ro/
Buna ziua, ce parere aveti despre faptul ca, desi am o partenera de peste 1 an de zile, am un crush ( imi place foarte mult de alta fata, care a aparut de curand in viata mea ).
Pur si simplu nu mi-o pot scoate din cap. Dimineata ma trezesc cu gandul la ea, toata ziua stau cu gandul la ea, seara adorm cu gandul la ea, etc.
Ma simt destul de mizerabil stiind ca am o partenera deja si de multe ori plang. Parca stiu de ce si parca nu stiu de ce. Plang pentru ca nu vreau sa fiu asa, dar ce pot face? Nu prea interactionez prea mult cu tipa pe care o plac, doar ca e acolo in mintea mea si nu vrea sa iasa. Nu vreau sa imi parasesc/insel actuala partenera. Ce pot face?
Bună! Și bine ai venit pe TPU
Întrebarea ta pare desprinsă din testul de relație In a Relationship (https://ffff.ro/licee/test-relatie/), dar poate și pentru că e una dintre cele mai frecvente situații cu care se confruntă adolescenții când vine vorba de relații de cuplu.
E firesc ca într-o relație de lungă durată să apară astfel de situații, fie că vorbim despre relațiile adolescenților sau ale adulților. Când vine vorba de atracție și de îndrăgosteală, toți oamenii sunt vulnerabili, într-o măsură mai mare sau mai mică. Diferența e dată de felul în care reacționează cel care se regăsește într-o astfel de situație.
Spui că te simți „destul de mizerabil", ceea ce mă face să cred că te simți cumva prins între două lumi: cea familiară, a relației pre-existente, și cea nouă, plină de posibilități atractive, pe care încă nu îndrăznești să o abordezi dintr-o serie de motive. Amâni o decizie și îți prelungești această stare neplăcută, în speranța că vei găsi o soluție care să împace și capra și varza, adică acele două părți din tine care își doresc lucruri diferite.
Dacă te gândești atât de mult, însă, la „crush"-ul tău, mă întreb cât de prezent și disponibil mai reușești să fii în relația ta de cuplu și cum te percepe prietena ta: vede ea ceva schimbat la tine? mai e mulțumită de relația voastră? Poate v-ar ajuta pe amândoi să vorbiți despre punctul în care a ajuns relația voastră și despre ce vă doriți, fiecare dintre voi, de la relație și de la voi înșivă. Poate afli niște lucruri noi despre partenera ta sau chiar despre tine însuți.
De asemenea, spui că nu vrei să îți înșeli și nici să îți părăsești partenera actuală. Aș fi curioasă cât de mult din asta ține de impactul asupra ei și cât de mult ține de impactul asupra propriei persoane, iar prin impact mă refer la cum v-ar afecta, pe fiecare în parte, înșelatul sau despărțirea. Dacă încerci să o protejezi pe ea și nu vrei să o rănești cu o eventuală despărțire sau „aventură" sau dacă te protejezi pe tine însuți mai degrabă (adică nu accepți această parte din tine căreia i s-a întâmplat să se îndrăgostească de altcineva, pentru că e împotriva principiilor tale, așa că nu îi dai voie să se manifeste). Nu sunt deloc întrebări confortabile și nici răspunsurile nu sunt simple sau neapărat plăcute, dar te pot ajuta să îți clarifici situația și să ieși din această perioadă dificilă.
Ia în considerare și faptul că a ascunde adevărul față de oamenii la care ții e o treabă grea. Pe lângă faptul că îți consumă ție energie și te face să treci prin tot felul de emoții neplăcute, este ceva ce determină tot felul de reacții la aflarea adevărului. Poți avea o mulțime de motive suficient de bune pentru tine de a ascunde adevărul (cum ar fi teama că vei pierde ceva important pentru tine, dorința de a nu răni și a nu produce suferință altora, nevoia de mai mult timp de gândire, etc.), dar pentru cealaltă persoană lucrurile arată diferit: e ca și cum privezi cealaltă persoană de dreptul de a lua decizii informate, de unde și reacțiile de supărare, dezamăgire, reproșurile și certurile care apar, de obicei, după aflarea adevărului.
Mai mult, acesta e unul dintre cele mai frecvente abuzuri din relațiile de cuplu, atât de subtil încât nici nu te-ai gândi să îl încadrezi la forme de abuz. Evident, nu e la fel de grav ca înșelatul, violența fizică sau abuzurile sexuale, dar tipul ăsta de abuzuri subtile creează contextul pentru cele mai grave și mai ușor de recunoscut. Sunt semnale de alarmă, dacă vrei - ele spun că ceva nu e ok într-o relație.
Pe de altă parte, o relație nu înseamnă să îi spui tot partenerului și să faceți totul împreună - asta deja duce spre co-dependență și e riscant, pentru că de cele mai multe ori limitează dezvoltarea celor doi și îi „rupe de realitate". Ești îndreptățit să ai propriile secrete și propriul spațiu personal, în care doar tu decizi cui îi oferi acces, când și pentru cât timp, chiar dacă ești într-o relație de cuplu. E firesc și să ai sentimente de vinovăție când nu îi împărtășești partenerului diverse lucruri, ca în situația ta, dar trebuie să te asiguri că vinovăția pe care o simți e proporțională cu realitatea și că nu te împiedică să faci ceea ce e mai bine pentru tine, blocându-te într-o situație în care suferi și ești constant nemulțumit.
Până la urmă, toată lumea are dreptul la fericire, dar și responsabilitatea să își construiască propria fericire, respectând dreptul celorlalți la fericire în același timp.
Diorrus întreabă: