Cu greu imi gasesc cuvintele. dar sa incep cumva! Deci am 17 ani, sunt baiat, problema e ca sunt foarte timid! Deci sunt retras, si nu stiu de ce sunt asa, mentionez ca cand am fost mic nu prea am iesit pe afara. Nu m-au lasat parintii, adica cred ca se temeau sa nu patesc ceva. Dar m-am inchis in mine chiar foarte mult, in prezent nu prea vorbesc cu parintii, nu am reusit sa ma inteleg nici-o data cu ei, uneori mai discut cu mama mea, insa cu tatal meu imposibil. Nu ma intelege deloc, problema e ca si sta cu ochii pe mine foarte mult! Frati nu am, insa nu am cu cine sa comunic, sunt foarte speriat! Ma stresez, tatal meu zbeara din orice motiv si nu doar pe mine, si pe mama! Lucrul asta ma afecteaza foarte mult, plang des si uneori ma gandesc sa ma sinucid!
Ma afecteaza si faptul ca sunt timid, nu stiu cum sa incep o conversatie cu cineva. nu am pe nimeni, nu am cui sa ii explic ce ma doare, faptul ca m-am inchis asa mult am ajuns sa imi fie rusine sa le spun parintilor mei: mama, tata! Mi-e teama sa vorbesc cu tata, doar cand sunt intrebat ii mai raspund incet, adica sunt bun doar sa il ajut la ceva, dupa se poarta de parca nu as exista! Ma doare, sincer, adica stau doar in camera mea, si plang, nu tot timpul! Tata nu bea, dar face pe seful mereu, eu nu am dreptul la nimic! Daca ma trimite la magazin, trebuie sa ajung in cateva minute, altfel sunt injurat sau mai rau batut . imi cer scuze daca nu am explicat prea bine, mai am multe de spus, dar cred ca nu este cazul!
Acum ce sa fac? Cum as putea sa ma indrept? Cum sa ma deschid..si sa fiu cat de cat fericit, pentru ca nu m-am simtit nici-o data

Lucrurile nu se vor schimba peste noapte, ai nevoie de timp. Vorbeste cu psihologul liceului despre situatia si temerile tale. Implica-te in diferite proiecte, gaseste-ti o pasiune. Fericirea ta depinde mai mult de tine, nu de cei din jur.

La scoala cum te intelegi cu colegii?

Of, of, of... buna Derek eu sunt intr-o situatie putin asemanatoare cu a ta. La mine e mai mult problema cu gasirea prietenilor, candva aveam, dar s-au schimbat drumurile din cauza ca toti am intrat la liceu, dar licee diferite. Plus ca multi stateau cu mine doar pe interes. Acum sunt singura. am devenit mult mai introvertita din cauza asta si mult mai trista. Efectiv nu am cu cine sa ies sau sa vorbesc. Daca vrei sa vorbim mai multe da-mi Facebook-ul tau in privat ca sa ne cunoastem. Ne auzim!

WOW, asta e raspunsul tau? Pentru a scrie " bleg " ai intrat pe aceasta intrebare?

Daca ai avea putin creier ti-ai da seama ca nu eu am pus intrebarea, ce generatie de copii batuti in cap.

"dreacu" Mai bine taci

Buna..si eu sunt retrasa deoarece candva am avut prieteni dar cu timpul m-au dezamagit si tot ei au plecat de langa mine. de asta am si devenit atat de retrasa. Cu colegii nu am nici o relatie de prietenie, doar comunic cu ei din cand in cand.
imi poti da Facebook-ul tau si sa discutam problema mai indetaliat? Daca vrei?

Esti la cea mai frumoasa varsta! Gaseste niste activitati care te distrag de la probleme. Cred ca cea mai buna cale sa scapi de timiditate este sa iti faci un prieten de incredere. Daca este un prieten adevarat iti va vedea sufletul si ii vei putea impartasi secretele, sentimentele sau situatia in care te afli. Iesi din zona ta de confort si socializeaza. Sa nu iti pese de parerile celor din jur. Fa ceea ce crezi ca este bine pentru tine