Cu un an jumate in urma a intervenit un baiat in viata mea si m-a schimbat radical.Inainte nu aveam nici un interes pentru vreun baiat, stateam doar acasa.
A aparut el, m-am indragostit de el la prima vedere.E cu 6 ani mai mare.Eu am 17, iar el 23. S-a legat de capul meu.Mi-a cautat numarul de telefon, ma astepta mereu la poarta cu flori.Imi placea de el mult,foarte mult.Dar il respingeam si ma comportam urit cu el, pentru ca mama nu-mi permitea, pentru ca il stia...credea ca e un baiat rau...pentru ca el inainte fuma iarba si era pierdut. Vroiam foarte mult sa ies cu el, si chiar am iesit de citeva ori pe ascuns, dar o ascultam pe mama.Cu timpul am inceput sa-l cunosc mai bine, si mi-am dat seama ca e un baiat foarte bun. Timp de jumate de an l-am chinuit.Ma intreba mereu daca sint gata sa-i dau o sansa, si intotdeauna ii raspundeam cu NU. Pina am decis sa calc peste cuvintul mamei si sa fim impreuna.In acel moment am aflat ca a plecat in Franta, la munca.Eram distrusa, credeam ca totul e pierdut.Dar nu.am tinut legatura permanent cu el.Recunosc,nu i-am scris niciodata, si tot il respingeam.A venit toamna in 2014 pe 2 saptamini acasa.Am acceptat sa ies cu el doar odata.Doamne,si cit il iubeam. Iarasi a plecat, l-am asteptat jumate de an Intr-o zi mi-a spus ca s-a saturat sa tot imble dupa mine, si sa-mi rabde caracterul greoi.Imi spunea ca imi bat joc de el.Peste o luna si-a cerut scuze, dar nu am vrut sa-l iert.Imi scria odata la doua saptamini.
Vroiam in fiecare zi sa stiu daca e bine, dar orgoliul ma impiedica sa ii scriu.Cu 3 saptamini in urma mi-a spus ca eu sint fata lui, si mereu voi fi a lui.Si peste o saptamana a venit acasa.
Are doua saptamini decind e acasa, si nu ma suna, nu ma cauta.Cind ne vedem doar ne salutam parca am fi straini.Si mi-e atit de dor de el,as sta zi si noapte doar cu el. Daca m-ar suna as iesi si la miez de noapte sa-l vad,dar nu ma suna.
Ma sufoc,trec pe linga el si nici o reactie.A luptat pentru mine,a facut tot posibilul ca sa fim impreuna si nu am apreciat asta,
Vreau sa lupt acum eu pentru el., dar nu stiu cum.
Ce sa fac? Multi zic, ca el special face asta ca sa ma chinui si eu ca el.Il iubesc, si sint sigura ca si eu nu ii sint indiferenta.Merit sa sufar, dar nu e corect sa se termine asa.El crede ca tot ce a facut a fost in zadar.

Eu as zice sa ii spui tot ce simti pentru el si sa iti ceri scuze pentru ce s-a intamplat in trecut, asta cand o sa te mai intalnesti cu el.Roaga-l sa te lase un min sa ii vorbesti si spune-i tot.

Hei. Cred ca face asta doar sa te puna pe tine pe jar si el asteapta sa faci tu prima pasul, sa il cauti. Cred ca s-a cam saturat si nu neaparat din motivul ca ai un caracter greoi sau cum ai spus mai sus, doar din motivul ca poate chiar te iubeste sincer si tu ii cam dai cu jet de fiecare data. Si-a dat seama ca daca nu te mai cauta o sa o faci tu si cred ca asta asteapta in acest moment. Zici ca il iubesti sau ma rog, asta se vede din ce scrii, acum ca e acasa, zic sa il cauti ca sa va vedeti si sa ii zici ca esti pregatita sa fiti impreuna si etc...Ca te-ai gandit mult ca ai fost o copila si toate astea.Mama ta, pe parcurs, va observa ca nu este un baiat rau si va fi cu siguranta de acord cu relatia voastra.Dar amintesteti nu te intinde mai mult cat iti este plapuma. Sper ca ai inteles ce am vrut sa spun cu propozitia trecuta(). Semnul este mult mai clar. Acum mai pe scurt: Cauta-l mai fato odata ca baiatul te asteapta!
Mult noroc!

În primul rând, ai doar 17 ani şi toată viaţa înainte. L-ai respins de la început, normal că s-a plictisit să stea după tine. Apreciază faptul că ţi-a oferit atenţia lui şi nu te mai plânge atâta. Merită şi el pe cineva alături care să nu îl respingă aşa cum ai făcut-o tu. Ai avut destul timp să te gândeşti, dar ai ales să îl respingi.
Chiar dacă în trecut fuma iarbă cum ai scris mai sus, este un om normal cu defecte dar şi cu calităţi.
Dacă stai şi aştepţi să te caute iar, asta este deja nesimţire din partea ta. Nu vrei să îţi calci orgoliul? Cât de jalnic... Băieţii care ştiu să iubească cu adevărat mereu şi-au călcat orgoliu pentru iubitele lor. Voi, fetelor, vă plângeţi că băieţii nu sunt sensibili ca şi voi. De ce? Pentru că acceptă să fie călcaţi în picioare de voi şi nu ripostează? Pentru că acceptă toate mofturile voastre şi voi nici măcar atât nu apreciaţi?
Vrei să ''lupţi'' pentru el, dar habar nu ai ce să faci. Nu, tu nu îl iubeşti, doar te-ai ataşat de el pentru că ţi-a oferit mângâiere şi atenţie. Dar, tu i-ai oferit doar un gust amar şi dezamăgire.
Eşti tu în stare să faci ceea ce a făcut el pentru tine? Normal că nu dacă te plângi că te respinge aşa cum ai făcut şi tu cu el. Eşti tu în stare să îţi schimbi atitudinea dacă te-ai împăca cu el? Eu nu cred, aşa a fost firea ta mereu. Chiar dacă negi, ştii cum se spune: ''Lupul îşi schimbă blana, dar năravul, ba!''.
Dacă măcar ţii cu adevărat la el, rezistă şi fă ceea ce a făcut şi el. Vorbeşte-i frumos, oferă-i toată atenţia ta, oferă-i cadouri, renunţă la orgoliu, caută-l aşa cum te-a căutat pe tine la început, fă tot ce este posibil să păstrezi legătura cu el chiar dacă te respinge. Dacă nu eşti în stare nici măcar de atât, renunţă.

Eu zic ca cel mai bine e sa ii dai un mesaj in care sa ii ceri sa va vedeti (nu ar fi prea elegant sa ii dai un mesaj si sa ii spui ca il iubesti)