Încă mai e.
În copilărie totul a fost ok, dar adolescența mă cam enervează.
Am avut o copilărie frumoasă, cu cei mai minunați părinți din lume, cu prieteni faini, multe jocuri, cu vacanțe an de an la munte și la mare. Adolescența a fost și ea frumoasă, dar și plină de responsabilități. În adolescență am învățat enorm pentru admiterea la liceu (examen de Capacitate se numea pe atunci), apoi în anii de liceu învățam și pentru școală, dar și pentru olimpiade, de la sfârșitul clasei a X-a am început să lucrez și pentru BAC, a fost o perioadă în care am fost foarte serioasă, mi-am pus bazele culturii generale, mi-am ales drumul în viață (ce facultate să urmez), dar m-am și distrat, am citit multe cărți bune, mergeam săptămânal la cinema și la teatru, și tot din adolescență (clasa a VIII-a și, respectiv, clasa a IX-a), mi-am făcut cele mai bune trei prietene, iar prietenia noastră durează și astăzi, când avem 38 de ani.
Nu a fost perfectă! Am trecut și prin bune si prin rele, dar tot ce pot spune e ca am fost si sunt un copil (Si asa vreau sa raman) fericit. Pot doar sa zic ca mai vreau o data